Prietenele de la cineclubul feminist F-Sides continuă și anul aceasta dialogul între film și alte mijloace de expresie artistică, pe care l-au început sezonul trecut cu artele vizuale. În sezonul actual, fiecare film difuzat în cadrul programului va primi un răspuns literar din partea unei autoare române, la invitația scriitoarei Elena Vlădăreanu, din echipa Premiilor Sofia Nădejde. Textele scriitoarelor vor intra în dialog cu viziunea filmului, vor contesta, vor chestiona sau vor privi din alte perspective tropii abordați de film.
Cea de-a patra proiecție din acest sezon se desfășoară în jurul temei Flip the Script on Resisting - felurile diferite în care femeile au rezistat opresiunilor de-a lungul istorie, chiar dacă au trebuit să se supună în mod vizibil unui sistem care le-a subjugat autonomia. Cum rezistăm în fața nedreptății și ce supape ne alegem pentru merge mai departe? (Biletele sunt disponibile aici.)
Despre film
Surname Viet Given Name Nam (1989), 108'
R. Trinh T. Minh-ha, SUA
Contestatară a principiilor filmului etnografic și a noțiunii însăși de documentar, cineasta, scriitoarea și compozitoarea Trinh T. Minh-ha își îndreaptă atenția, în cel de-al treilea lungmetraj, asupra modurilor în care este formată și percepută imaginea femeii vietnameze atât între marginile identității naționale, cât și dintr-o perspectivă culturală externă, globală, dislocată.
Bazat pe volumul de interviuri Viêtnam, un peuple, des voix (de Thu Vân Mai), Surname Viet Given Name Nam se lansează drept un documentar despre condițiile dificile înfruntate de femei după reunificarea celor două Vietnamuri în 1976; în fundal, o bogăție de trimiteri literare și materiale audiovizuale imprimă o continuitate istorică între opresiunea din prezentul expunerii și statutul precar al femeii vietnameze sub numeroase regimuri, colonizări, separări, sau doar relații de supunere în cadrul familiei.
Pentru a-și legitima și mai puternic dezideratul critic de a vorbi nu despre, ci în apropiere de subiect, de această dată Minh-ha propune mai întâi o construcție și apoi o desfacere a artificiului care se ascunde în spatele așa-zisei realități a documentarului; ea destabilizează astfel dinăuntru narațiunea unică, autenticitatea reprezentării și autoritatea discursului lui. (Georgiana Vrăjitoru, curatoare F-SIDES Cineclub)
Filmul poate fi văzut la București, pe 12 iulie, la Cinema Elvira Popescu, 20.30, la Cluj, pe 13 iulie, la Cinema Arta, 21.00, și la Timișoara pe 26 iulie, la Cinema Victoria.
În șoaptă
Femeile Vietnamului vorbesc în șoaptă. Doar în șoaptă. Se închid la toți nasturii, până-n gât închid toți nasturii. Să nu se vadă pielea. Oamenii de partid nu vor să vadă pielea
Partidul venerează mama. Partidul disprețuiește femeia
Femeia nu există, pielea ei trebuie acoperită
Femeile Vietnamului se uită în pământ. Doar în pământ. Acolo e cerul lor
Femeile Vietnamului sunt supuse bărbatului din casa lor, în casa fiului lor, în casa familiei bărbatului căruia îi poartă numele
Bărbatul suprem este Partidul Comunist Vietnamez
Taci. Taci. Taci
Desfă picioarele, primește bărbatul. Bărbatul cu care împarți casa. Primește soldatul, comuniștii, revoluționarii și anti-revoluționarii. Americanii și vietnamezii. Toți bărbații. Tu doar șoptești
Nu vorbești cu nimeni. Nu vorbești cu străinii. Nu ridici ochii din pământ, cerul tău
Life is fragile. How tragic is a woman’s fate, citește plângând poemul The Tale of Kieu, de Nguyen Du, A New Cry From a Broken Heart
Nu ridici vocea, nu ceri nimic. Nu ai voie să ceri nimic. Nu ai voie să vorbești. Nu ai voie să te opui. Nu te așezi alături de bărbații poporului tău pe scaunele Biroului Politic. Niciun loc nu e pentru tine. Bărbații poporului tău, din Nord sau din Sud, împart puterea. Deretică prin casă. Spală. Sapă. Crește copiii. Nu ridici vocea. Cine ridică vocea e dușmanul poporului. Nu ai voie să scrii scrisori către Partid. Nu ai voie să scrii poezii
Taci
Taie legumele colorate fâșii subțiri. Încet, meticulos, ai timp să te gândești, ai timp să taci, ai timp să nu spui nimic. Niciun cuvânt
Femeile Vietnamului doar șoptesc. Nu ridică vocea. Nu cer nimic. Nu se aud. Nu ating pământul
Fug cu copiii lipiți de trupurile lor. Fug de bombardamente, de cuțite, de mitraliere. Trupurile femeilor sunt scut pentru copiii lor. Femeile Vietnamului sunt scuturile vii pentru bărbații poporului și pentru Partid
Femeile fug cu copiii lor în bărcile care alunecă de-a lungul râului Saigon
Heavy silence. Heavy silence. Heavy silence.
Saigonul clipocește. Șopește, femeie a Vietnamului, roagă-te
Tabăra de refugiați Guam e tabară violului, dincolo de granița Vietnamului
Când dansează, șoldurile femeilor sunt valurile fluviilor și râurilor care străbat Vietnamul
Aplaudați, femei șoptitoare
Partidul Comunist Vietnamez crește peste trupurile voastre
Trupurile voastre îngrașă Partidul și pământul Vietnamului
Malurile se surpă
Fug femeile Vietnamului acoperindu-și cu trupurile lor copiii
Fug de gloanțele americanilor, de gloanțele Vietnamului de Nord și a Vietnamului de Sud
Nu ridici ochii din pământ, cerul tău, palma soldatului, pumnul Partidului, gloanțele, mâinile care îți desfac picioarele
Fugi femeie a Vietnamului. Violul te împresoară din toate părțile
Violul e o capcană, o închisoare, e stâlpul infamiei. Violul în taberele de refugiați, în bărcile alunecând pe apele Vietnamului, pe câmpiile întinse, în pădurile umede și foșnitoare, pe străzile întunecate, în clădirile tăcute, în subsolurile în care igrasia se întinde ca o boală
Boala trupului tău e sentința penală a Partidului-Stat
Orice boală e rușinea trupului tău de femeie
Te va scuipa poporul tău
Târfă candidă și inocentă și fecioară fără lacrimi și fără glas
Șoptește, roagă-te, privește pereții cămăruței tale care îți știe toate fricile și spaimele și coșmarurile tale abia șoptite. Cineva trebuie să te audă și pe tine. Pereții
Marxism-leninismul de rit vietnamez trebuie slujit
Te închini Partidului
Taci
Desfaci picioarele, închide ochii, astupă-ți urechile. Nu te salvează nimeni
Țara ta e o închisoare
Trupul tău e nenumit. Trupul e bun public
Taie legumele pentru masa bărbaților din familia ta, din casa ta, de pe strada ta, din orașul tău, din țara ta
Pe numele tău de familie Viet, prenumele Nam
Proprietate a Partidului Comunist Vietnamez
Taci
Ai voie doar să șoptești
Nu ridica vocea, nu cere, nu ruga, nu te ruga, nu spune, nu te exprima, nu scrie poezii, nu citi, nu mergi la școală, nu. Nu. Nu. Nu
CUT
Femeile Vietnamului șoptesc și în America
Statele Unite ale Americii
Îți iei toate șoaptele cu tine de-a lungul pământului
Oriunde pașii te poartă
Zgârie norii, avioanele, supermarketurile, marile ecrane ale lumii, capitalismul strălucitor, conturile bancare, amfiteatrele, școlile, spitalele, cărțile, universitățile, salariul lunar, lifturile, automobilele, metrourile, toată viteza pământului care se rotește în refugiul tău capitalist unde tu șoptești, femeie a Vietnamului
Copiii tăi învață să vorbească limba care se aude, tu doar șoptești
Ai luat cu tine toate șoaptele
Ai lăsat în urmă violurile, masacrele, corpurile ciopârțite, copiii morți, morții toți, Partidul Comunist Vietnamez, ai lăsat în urmă toate femeile Vietnamului în închisoarea lor cea de toate zilele
Vorbești șoptind în America ta
Cordonul tău ombilical te sugrumă, nu poți învăța să vorbești, doar șoptești
Cordonul tău ombilical străbate miile de kilometri și oceanele până acolo, înapoi
De-a lungul Saigonul străbătut de bărcile care alunecă de-a lungul Vietnamului
Acolo unde toate femeile sunt proprietatea Partidului Comunist Vietnamez
Fotografie principală de naeem mayet, via Pexels
