Ce au în comun fotbalul și hip-hop-ul? Ambele sunt forme de cultură populară accesibile, care pot fi ușor înțelese și adoptate de mase mari de oameni. Interconectate într-o schemă deopotrivă afectivă, aspirațională și motivațională, rap-ul și fotbalul din România au comunicat de-a lungul deceniilor postdecembriste.
În ultimele două episoade ale sezonului dedicat unor teme și momente importante din cultura hip-hop locală, Arhiva de Sunet explorează legăturile dintre rap & fotbal, în contextul prezenței echipei naționale a României la Campionatul European din Germania și al reinițierii discursului eroizant despre generațiile sportului rege.
Atât fotbalul, cât și hip-hopul au avut un rol important în construirea identității tinerilor din cartierele muncitorești din România, mai ales la nivel aspirațional. Rapperii și fotbaliștii se întâlnesc în discursul despre reușită și au un dialog constant.
Fotbaliștii celebri sunt inspirație pentru personajele propuse de hip-hop, prin construirea unor subiectivități prin comparație, identificare sau disociere. Pe de altă parte, rapper-ii elogiază legendele fotbalului românesc și succesele Generației de Aur din anii 1990, care revin constant în memorie ca modele de conduită și competitivitate. La Bârlad, de exemplu, Dragonu’ aka 147 proiectează filmul nostalgic al unui colț de țară în care fotbalul și imaginea eroilor lui au devenit unica formă de solidaritate socială în peisajul postindustrial din România anilor ’90.
De cealaltă parte, numeroși fotbaliști și-au exprimat adeziunea la mișcarea hip-hop. Giani Kiriță, autodeclarat „băiat de cartier”, îl certa acum ceva vreme pe Ovidiu Burcă, antrenorul echipei Dinamo București, că nu le pune jucătorilor B.U.G. Mafia la vestiare ca să-i motiveze, „briliantul” Adrian Mutu a vrut la un moment dat să-și cânte propriile versuri alături de aceeași trupă de suflet din Pantelimon, iar Ionel Danciulescu, un alt fost atacant al Naționalei României, suporter al hip-hop-ului old school, a produs un videoclip pentru rapper-ul Nimeni Altu'.
Recenta experiență de la Campionatul European din Germania, unde a fost prezentă și România, a dat startul unei noi glorificări. Noua generație de jucători a echipei naționale, pe care antrenorul ei a numit-o „Generația de Sacrificiu”, este una a celor care își depășesc condiția. Copii de migranți economici, copii ai așa-numitei „generații de sacrificiu”, ei nu mai pot juca din talent - asta și pentru că fotbalul însuși s-a transformat masiv - pentru a se întrece cu cei mari, ci dintr-un impuls al sacrificiului și un elan al nedreptății și inegalității materiale, printr-un salt peste o condiție impusă de marginalizarea deopotrivă economică și sportivă.
În același timp, ei sunt și încărcați cu combustibil spiritual, empatic, transferat de afecțiunea unui grup masiv de suporteri, care au internalizat repede mesajele motivaționale transmise din interiorul echipei și Federației. Iar interesul rap-ului pentru asta n-a întârziat să apară, sedus și el de această întâlnire magică, pe stadioanele din Germania, dintre marketing, naționalism, dezvoltare personală, reclame motivaționale ale caselor de pariuri și o Națională care și-a depășit condiția.
Sezonul „Arhiva de Sunet: A.F.R.O.N.T.” cuprinde 10 episoade și a fost provocat de expoziția A.F.R.O.N.T., dedicată culturii locale de hip-hop, care a avut loc în aprilie-mai la Rezidența9 din București.
