Un documentar audio în patru părți despre femeile care muncesc ca îngrijitoare în Austria și abuzurile la care sunt supuse.
În primul episod ați ascultat cum s-au format primele rețele de intermediere și transport între România și Austria, cu ce speranțe au plecat primii români la munca de îngrijire și cu ce s-au întors de acolo.
Accidentele rutiere petrecute pe șoselele Europei, în care victimele sunt români ce muncesc în afară, sunt considerate, adesea, simple evenimente fortuite. În realitate, ele nu sunt atât de mult consecințe ale „ceasului rău”, cât urmările aproape previzibile ale unor probleme structurale, pe care autoritățile le ignoră de ani buni.
„Dacă ar fi vorbit cineva cu mine, aș fi zis chiar mie nu mi se întâmplă. Așa am gândit toate. Nu mi se întâmplă tocmai mie. Uite că tocmai mie mi s-a întâmplat. A fost fracțiunea de secundă”, povestește Angi Masek, o femeie de 44 de ani din Reșița.
Ne plimbăm prin fostul oraș industrial din vestul României, reședința județului Caraș-Severin, acum una dintre principalele surse pentru sistemul de îngrijire la domiciliu din Austria.
„Nu există bloc în care să nu găsești cel puțin patru, cinci femei care merg prin Austria și chiar unu, doi bărbați”, comentează femeia despre reconversia profesională a localității.
Și Angi a lucrat ca îngrijitoare până în primăvara lui 2014, când a fost nevoită să se oprească. Reconversia ei a fost determinată nu de forțele complicate ale economiei, ci de o forță mai brută.
Înainte să o întâlnesc personal, am citit despre fosta îngrijitoare într-un raport de câteva zeci de pagini al procuraturii din Graz. Prima mențiune despre ea suna telegrafic:
„Victimă
Marlene Angi Masek
Sex: Feminin
Cetățenie: Română”
Aproape jumătate din îngrijitorii la domiciliu din Austria sunt români
Din 58.975 de îngrijitori la domiciliu aflați în Austria în iunie 2020, aproape jumătate erau din România: 27.841, conform datelor de la Camera de Comerț a Austriei (WKO).
Așa cum povesteam în primul episod al acestui podcast, în munca de îngrijire există un fel de triunghi format de firmele de intermediere din România, cele din Austria și firmele de transport. Primele potrivesc îngrijitoare sau îngrijitori din România cu familii din Austria, în timp ce ultimele se ocupă de transportul lucrătorilor, între România și Austria, o dată la câteva săptămâni. E un fel de navetă transnațională.
De multe ori, firmele care plasează forță de muncă se ocupă și de partea de transport. În felul asta, își suplimentează veniturile. Multe dintre aceste agenții de plasare a forței de muncă condiționează oferirea unui loc de muncă de transportul cu microbuzele lor.
Motivul cel mai des invocat pentru transportul impus este siguranța. Nu a îngrijitoarelor, ci a funcționării sistemului. Firmele spun că, doar în felul acesta, îngrijitoarele vor ajunge la timp la pacienți.
„E cam scăpat 8+1 din mână”
Pentru transportul îngrijitoarelor, cel mai des sunt folosite microbuze de 8 locuri, plus locul șoferului (8+1). Autoritățile închid însă ochii.
„În mod normal nu puteți să faceți transport de persoane cu 8+1”, spune o angajată de la o agenție teritorială a Autorității Rutiere Române (ARR).
„Știți care e chestia? Șoferii de la 8+1 nu mai sunt supuși controlului. Aia e problema. Să respecte timpii de odihnă. E cam scăpat 8+1 din mână. Eu vă spun sincer. Te urci în 8+1, Unde mergem? La Barcelona. Șoferul zice Hai, dă-i drumul și adoarme la volan și omoară oamenii”, comentează un alt angajat de la ARR.
Accidentul
În 20 martie 2014, Angi și-a făcut bagajele pentru a merge la muncă în Graz, unde îngrijea un bătrân. Femeia avea aproape 38 de ani și făcuse până atunci câteva zeci de drumuri România - Austria.
Au rămas niște poze din seara plecării ei din Reșița. Într-una dintre imagini o vedem pe Angi, alături de alte îngrijitoare, urcându-se într-un autoturism negru, care avea atașată o remorcă ușoară.
La distanță de peste 24 de ore, fotografiile oficiale ale secției de pompieri din Graz ne arată aceeași mașină făcută țăndări.
„26 de ore înainte de accident am uitat tot. De la plecarea din Reșița, de la firmă, o perioadă lungă de timp, aș putea spune aproximativ doi ani, nu mi-am amintit nimic,” spune Angi. „Și treptat, treptat am început să îmi amintesc anumite opriri. Accidentul, în mod direct, mi-l amintesc foarte puțin. Încerc să le alung pentru că nu am nevoie de astfel de amintiri.”
Povestea ei, care până atunci fusese despre încercarea de a-și construi viață mai bună, a devenit o poveste despre Accident.
În DEX, cuvântul „accident” se definește ca un eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor. Dar într-un fel, aceste accidente pot fi considerate chiar previzibile.
În episodul 2 al podcastului 100% legal, am încercat să arătăm că, de multe ori, aceste accidente rutiere, în care victimele sunt români ce muncesc în afară, nu sunt simple evenimente imprevizibile. Ele sunt, de fapt, consecința unor probleme structurale, pe care autoritățile le ignoră de de ani buni.
Ascultați episodul aici, pe Spotify, Anchor, Google Podcasts sau pe alte platforme de podcasturi.
