Dacă n-ați apucat să mergeți până acum la expoziția Breaking the News & UFOtopia de la Salonul de Proiecte, mai puteți s-o vedeți doar weekendul ăsta. Și nu oricum, ci în prezența artiștilor Dan Perjovschi și Cristian Răduță, care vor face un tur ghidat al expoziției azi, la ora 17:30. Mâine, la aceeași oră, tot la Salonul de Proiecte, Dan Perjovschi va ține un atelier de fanzine și publicații DIY, la care participarea e liberă, dar e pe bază de înscriere. 

Ar trebui să vă luați o oră ca să vedeți expoziția asta, din cel puțin trei motive. Pe de-o parte, fiindcă e o colaborare între doi artiști foarte diferiți - Dan Perjovschi, cu o istorie foarte lungă la activ, și Cristian Răduță, mult mai tânăr -, dar ale căror lucrări vorbesc, cu mijloace diferite, despre efemeritate. Apoi, fiindcă lucrările lui Dan Perjovschi, a căror materie primă este ziarul, sunt în același timp o istorie pe fast-forward al ultimilor ani, așa cum s-au înregistrat ei în știri și articole și o istorie (in progress) a practicii artistice pe care Perjovschi a construit-o în jurul ziarului tipărit. Și fiindcă, după ce străbați straturile de comentarii și desene de pe marginea actualității consemnate, plonjezi într-un viitor posibil, plin de umor și nostalgie, imaginat de Cristian Răduță din sculpturi fragile, imperfecte, imponderabile. 

Înainte de turul ghidat, am stat de vorbă cu Dan și Cristian despre știrile noastre de toate zilele, despre presă scrisă și proiecții despre viitor.

 

Credeți că, dacă suntem la curent cu știrile zilnice și suntem informați, asta ne face oameni mai buni?

Dan Perjovschi: Da' de unde. Numai că poate-ți dai seama pe ce lume trăiești. Uite, ziarele străine se deschid cu actualitate internațională, ale noastre se deschid cu ale noastre și se închid tot cu ale noastre. Există știri din care nu afli nimic. 

La noi, artele vizuale au ajuns reprezentate mai ales la radio. Asta e o știre în sine, care-ți dă exact locul pe care arta îl ocupă în societatea românească. De fapt, cultura, la noi, s-a virtualizat. În print e mai nimic.

Cristian Răduță: Cred că extremele trebuie evitate în cazul ăsta. Prea multe informații te pot bulversa și deturna în a alege și a avea o opinie. În același timp, lipsa informării te poate face iresponsabil și indiferent la ceea ce se întâmplă în lume.

Deși avem acces din ce în ce mai mare la cunoaștere, tot mai mulți oameni par dispuși să acorde încredere unor informații neverificate, unor scenarii greu verosimile, din surse obscure. Cum vă explicați treaba asta?

Dan Perjovschi: Pentru că lumea are atâtea pe cap, că a devenit leneșă. Explicațiile simple sunt convenabile. Alții sunt de vină. Cabala universală. Soros. Bla bla. Habar n-am de ce am ajuns aici. Când am crescut eu, nu erau destule cărți sau erau cenzurate, acum intri în prima librărie și te îneci în atâta informație. La fel pe internet. Dacă n-ai o structură, un cadru în care să primești informații, atunci te bălăngăni și crezi toate prostiile. „Ați mintit poporul cu televizorul” a devenit „mințiți cu tot, ca apucații”. Pe de altă parte, noi nu l-am ales pe Trump.

Cristian Răduță: Cred că am ajuns în punctul în care comunicăm din ce în ce mai puțin, dar în schimb vorbim... foarte mult. În ultimul timp, fenomenul fake news a deschis calea spre un nou gen literar: știrile știintifico-fantastice din ce în ce mai creative.

De 20+ ani, desenezi săptămânal pentru o revistă tipărită . Ce te-a ținut „in priză” în tot acest timp? 

Dan Perjovschi: De 28 de ani. E un soi de loialitate. Revista 22 e primul săptămânal independent din Ro. 22 e un alt fel de monument. Într-un fel,  mi-am găsit independența cu și prin el. Ani de zile a fost galeria mea de 16 pagini. Am rămas interesat de contextul meu imediat, de societatea deschisă, de drepturile omului, de rolul intelectualului în societate etc. Și instalațiile mele desenate sunt structurate la fel ca și revista, politic, social, cultural. În această ordine.   

E și un soi de nostalgie pentru vremurile prin care am trecut. 28 de ani. I do not want to let it go. E toată maturitatea mea acolo (deși am colaborat și colaborez la multe publicații în prinț și online internaționale). 22 e toată istoria felului în care am trecut de la dictatură la libertate și de la cooperativă la neoliberalism. Eu și țara mea. 

Revista a rămas la fel, eu am migrat mai la stânga și, deși nu mă mai regăsesc ideologic sută la sută în ea, încă mă simt bine citind un editorial care critică nemilos inițiativă Coaliției pentru familie. 

Mai ții minte care era atmosfera din redacție imediat de după Revoluție? Care au fost lucrurile care i-au influențat cel mai mult evoluția de-a lungul timpului? 

Dan Perjovschi: La început veneam mai rar, când aduceam desenele. Era nebunie mare. Din 1994, de când m-am angajat cu carte de muncă, pot spune că nebunia a rămas la fel. Și schimbatul sumarului în ultima clipă. 
Evoluția? Păi litere de plumb și Kenturi șpagă, să nu ne uite muncitorii din Casa Presei, apoi niște Mac-uri cu ecran cât palma și primele chestii hibride, design pe Mac și printul paginii integral în plumb. Filme și desenat sau retușat pe film. Printul mai ieftin pe calc și desenatul direct pe calc în tipografie, noaptea la unu. Internetul și hârșâitul telefonului cînd intra conexiunea. Mama mia, câte s-au întâmplat! câteva invazii de mineri, Alianța civică, Emil Constantinescu și gustul amar de după. Rolele enorme  de hârtie de la Letea, distribuția ziarelor luată de mafioți, schimbarea tipografiilor, a colaboratorilor, a subiectelor, ba mai politic, ba mai literar, ba mai jurnalistic. Căderea tirajelor. Lupta zilnică pentru bani. Săptămână de săptămână. 28 de ani. Dar cel mai mult mă impresioneză cum urcă scările pensionarii abonați direct la redacție (că e mai ieftin). Săptămână de săptămână, an de an. An de an, tot mai puțini.

Lucrezi foarte mult cu informația tipărită, pe hârtie. De ce ți se pare important să continui asta, când toți ne lăfăim pe netul fără margini?

Dan Perjovschi: Printul combină fotografia și textul într-un metalimbaj. Răsfoitul e ceva mai mult decât scroll down. Când desfaci, creezi un unghi - o lume (ca la carte). Unghiul și lumea asta lipsesc la screen. Acolo e altceva, e ca un patinoar unde glisezi la nesfârșit. Online-ul nu are sfârșit și nici pauză. Ziarele au. Le închizi. Le pliezi. 

Când tipărești, gândești. Săptămânalul e mai slow decât zilnicul, adică are timp mai mult de gîndire. Iar mie îmi plac opiniile, nu doar știrile. Îmi plac foiletoanele. Îmi place analiza, pusul cap la cap. 

Ziarul, pentru mine, e materialul perfect. E enorm important astăzi, și mâine îl arunci. Eu am o practică performativă. Sunt temporar (în anumite forme). Ziarul e temporar. Puțină lume îl păstrează. Și puține ziare rezistă în timp. Mi se pare perfect pentru statement-urile mele. Ți-am spus galeria mea de 16 pagini... 

Dacă Dan Perjovschi lucrează în expoziția asta cu ziare, lucrările pe care le expui tu sunt făcute, în mare parte, din materiale găsite. Materiale care, la fel ca ziarele, stau pe munchia dintre utilitate și rebut. De unde-ți găsești materialele pe care le folosești în lucrările tale?

Cristian Răduță: În general, construiesc și structurez diverse situații sau scene folosind ceea ce am în jur. Nu pot spune că am în vedere anumite materiale. Încerc să las cât pot de deschis teritoriul ăsta, fără a contura o manieră clară de lucru.

Lucrările expuse acum la Salonul de Proiecte par să vină dintr-un fel de „viitor de jucărie” – care sunt sursele care au contribuit cel mai mult la proiecțiile și speculațiile pe care le-ai făcut și le faci despre cum ar putea arăta viitorul?

Cristian Răduță: Am fost atras de ideea DIY și de creativitatea oamenilor care inventează lucruri din nimic. Din materiale simple. Am încercat să fac o legătură între primele modele de rachetă, primii sateliți - și sisteme primitive, structuri care abia încep să prindă o formă.

Ținând cont de contextul actual din țară, dar și de ce se întâmplă la nivel global, cum îți imaginezi că ar putea arăta un scenariu SF, cu România peste 50 de ani, și ce rol ar juca arta în lumea asta?

Cristian Răduță: Foarte greu de făcut un scenariu… arta - vie și în mișcare ca întotdeauna - va fi corelată cu intențiile societății viitoare.    

Foto main: Detaliu din lucrări de Dan Perjovschi și Cristian Răduță. Sursa: Salonul de Proiecte