În primul episod al miniseriei despre Pavel Coruț, autorul-fenomen al teoriilor conspirației în România anilor '90, am explorat viața și legenda acestuia. În al doilea episod, despre vasta lui operă scrisă, ne uităm la ce teme a adus acesta în atenția publicului și cum ecourile lor rămân prezente și în peisajul media al zilelor noastre.
De-a lungul anilor și cărților, scriitorul și contraspionul Pavel Coruț s-a branduit ca un fel de Ian Fleming mioritic. Agentul Petre Varain a fost James Bond-ul nostru. Avem chiar și un agent Q: îl cheamă Iliuță Orozan. Iar M este Bătrânul.
Și, la fel ca și în cazul Fleming, peste ani, celebrul agent MI6 007 a ajuns să reprezinte o marcă britanică, o hârtie de turnesol pentru o societate conservatoare, infuzată de simțul datoriei față de țară și regină. Cei mai loiali servitori ai României au fost, după Coruț, securiștii. Ecourile acestui adevăr pervertit și înfricoșător se simt astăzi mai mult ca oricând. De curând, la Pitești, în Cimitirul Eroilor, a fost inaugurat un monument închinat memoriei „eroilor” fostei Securităţi. Cărțile lui Coruț se citesc încă, cu inocență și bună credință și continuă să își planteze sâmburii îndoielii în mințile noastre.
E timpul să plonjăm în universul Coruț. Așadar, cine erau bubulii?
Poker
Quinta Spartă este cartea etalon a ceea ce s-a numit mai târziu „seria Octogon”. Seria are aproape 100 de cărți. E vorba de o succesiune de romane de aventură, în care un spion pe nume Petre Varain, angajat al unei organizații secrete numite Octogon, este trimis în diverse misiuni din țară și străinătate. Varain reușește să devoaleze misterele și culisele Revoluției române din 1989. Și face asta având niște super puteri parapsihologice, căpătate de la un preot dac ascuns într-o peșteră din munții Carpați.
Octogonul - explică Coruț - este o parte din secția de operațiuni speciale a serviciilor secrete din România, care a rezistat și s-a regrupat după Revoluție, când Securitatea comunistă a fost desființată de noua putere politică.
Practic, securiștii din Octogon erau acei spioni care au scăpat de prigoană, spune autorul, fiindcă bubulii penetraseră Securitatea și o destructuraseră ca să facă din România o țară ușor de cucerit. Octogonul e „o structură informativă cu peste o mie de profesionişti de elită”, care rezistase asaltului bubulilor şi intrase în dispozitiv de apărare.
În cărțile lui Coruț, numai Octogonul a mai rămas să apere interesele României.
Superspionul din Pașcani
Octogonul era condus de un ofițer pe nume Radu Boureanu, supranumit Bătrânul, care ar fi „crescut în trei școli ale tăcerii: Siguranța Română, ocna deținuților politici din Aiud și Octogonul Securității. Carieră de excepție. Un enigmatic lup alb”.
Omul lui de încredere este căpitanul Petre Varain, originar din Pașcani, un „superspion de talie mondială, mistic, care are un cult al străbunilor și al divinității supreme”.
Peste ani, în 1997, Coruț va explica metoda după care i-a consacrat personajului său principal acest nume, Varain. Logica este greu de urmărit, fiindcă aglomerează în numai câteva propoziții o zacuscă de informații banale.
„În timpul lui Gheorghiu-Dej, agentura a primit denumirea de rețea informativă. Citiți fără primele două litere din cuvinte și veți vedea rein, care în limba engleză înseamnă ploaie. Rein-ploaie înseamnă vărsător. Numele Varain apare scris în engleză: va-rain. Dar Varain mai este ceva: este o specie de reptile, de dragoni. Ați văzut că, la un moment dat, când se întâlnește Varain cu Haimovici, șeful evreilor, îi spune: «Numele meu este Românul și am venit să plătesc durerile neamului meu».”
Dușmanii tradiționali identificați ai Octogonului erau bubulii și masonii. Printre rânduri, citind Quinta Spartă, înțelegem că bubulii erau „dușmanii României indiferent dacă erau de culoare roșie sau verde, dacă se închinau lui Dumnezeu sau lui Marx”, că „stăpâneau cam o treime din avuția mondială” și că cea mai redutabilă armă a lor este cea parapsihologică, cu care „îți induc gânduri în cap”. Dar și agentul Varain învățase această artă, a plonjării în mintea inamicului.
Ca o paranteză - și ca să fie și mai clară filiația ideilor difuzate de Pavel Coruț -, mă opresc asupra unei cărți scrise mai recent de jurnalistul rus Peter Pomeranțev (Nothing is true and everything is possible - Nimic nu e adevărat și totul este posibil). El pomenește aici un fapt care ni se va părea extrem de cunoscut: cum i se dezvăluie publicului din Rusia capacitățile armelor psihologice ale angajaților din FSB (fostul KGB). Acești agenți antrenați ar fi capabili să intre într-un soi de transă și astfel să pătrundă în inconștientul global, iar de acolo direct în mintea unor președinți de țări, ca să le descopere planurile încă nerostite. Sau chiar să le reconfigureze intențiile. Deci serviciile secrete văd chiar în locurile cele mai ascunse ale sufletului. Nu te poți feri de ochiul lor vigilent parapsihologic.
Revenind în anii ‘90, într-un interviu datat spre finalul decadei, Coruț pune pe seama unei inspirații providențiale găsirea acestui termen de bubuli pentru a desemna personajele sale negative, arătând că a constatat că în calendarul ebraic „luna bul este luna Scorpionului”.
Acum, intriga din Quinta Spartă pornește de la un fapt real. În 2-3 decembrie 1989, la Malta, a avut loc o întâlnire între Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS, și președintele de atunci al SUA, George Bush. Despre această întâlnire, cunoscută drept Summitul din Malta și care s-a petrecut la câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului, se spune că ar fi pus punct Războiului Rece. Dar nu există surse scrise care să fi reținut că cei doi lideri mondiali și-au luat un atare angajament. În orice caz, o astfel de întâlnire, petrecută în pragul colapsului sovietic, a fost terenul propice pentru speculații și conspirații.
Așadar, spionul Petre Varain este trimis la Malta, ca să afle ce au vorbit Bush cu Gorbaciov despre „o nouă împărțire a sferelor de influență”. Bătrânul îi spune că există informații că vor să facă „experimente pe noi”, să ne facă „rentabili”, fiindcă încurcăm „prea multe interese”.
Sună familiar și astăzi, nu?
„Varain, e timpul să știi. De zeci de ani nimic important nu se întâmplă pe planetă fără voia stăpânilor din umbră. Războaie, revoluții, crize politice, lovituri de stat. Totul sau aproape totul este deja sub controlul lor. Inclusiv avuția mondială.”
Bătrânul către Varain, în Quinta Spartă
Însoțit de niște colaboratori din Octogon, Varain îmbracă haine de scafandru și montează aparatură de interceptare și ascultare sub iahtul în care se desfășoară întâlnirea dintre Bush și Gorbaciov. Așa aflăm care era planul marilor puteri cu România și ce s-a întâmplat cu adevărat, în perioada în care aici a avut loc o schimbare de regim politic, de la comunism înspre democrație.
Cartea de desfășoară în ritm alert, fiindcă autorul nu pierde vremea construind povestea. De fapt intriga, facilă și romanțată, este doar pretextul pentru a ne împărtăși un presupus Adevăr, adică propriile teorii ale autorului, pentru care nu avem niciodată dovezi, despre Revoluția Română.
Odată întors din misiunea de succes din Malta, Varain îi raportează Bătrânului. Practic, scrie Coruț, Securitatea știa dinaintea momentului Decembrie 1989 despre întreg scenariul diversiunii stabilite la Malta, numai că a fost lucrată din interior de agenți bubuli infiltrați. Ce s-a discutat, deci, la Malta, despre România, potrivit spionului Petru Varain?
Am făcut o listă a teoriilor promovate în cărțile lui Coruț, pentru care nu există dovezi și nici sprijin istoric.
- Bubulii controlează România
În decembrie 1989 la Malta ar fi fost stabilite trei scenarii pentru România: „Prima, foarte dură: război civil urmat de separarea teritoriilor de interes reciproc - vestul la yankei, estul la ruşi.”
A doua variantă uimeşte prin parşivismul ei: monarhie. Repunerea în fruntea țării a fostului rege şi împărţirea influenţei fifty-fifty. Adică, în termeni profesionali, infiltrarea în proporţii egale de agenţi CIA şi KGB în camarila regală, pentru a-l manevra pe „maimuţoi” după cum sunt interesele celor doi barosani.
Ultima variantă: exercitarea intereselor prin terţi: adică bubulii controlează politica și economia țării. Seamănă cu teoriile tot mai vehiculate prin publicul conspiraționist cu „oculta care ne conduce”, și e o variantă a narațiunii de factură pro-rusă care spune că…
- Suntem colonia Occidentului
„Populaţia a fost dezbinată, sărăcită, înrăită şi imbecilizată în proporţie de masă. România a fost transformată într-o semicolonie, iar naţiunea română, într-o naţiune de sclavi de mâna a treia, de care se vorbeşte mai ales cu dispreţ şi îngrijorare.”
Această teză este și astăzi una din narațiunile strategice de dezinformare promovate de Federația Rusă în România.
- Generalul de Securitate Ion Vlad ar fi salvat România
Războiul civil - care ar fi fost posibil, trebuia să fie urmat de dezmembrarea ţării în trei provincii. „[Ștefan] Guşă şi Vlad de la Securitate au salvat România. Va veni o vreme în care se va recunoaşte oficial acest lucru. Securitatea nu e distrusă. Trece printr-un examen greu, care o va căli. Cei necorespunzători pentru astfel de activitate vor cădea. Ştii care: nevolnicii, abuzivii, oportuniştii. Unii s-au repezit deja să sărute mâna care i-a lovit, primind onoruri şi bani.”
- Satanizarea Securității ar fi parte dintr-un plan anti-național de intoxicare
Scenariul bubulilor de a destructura România s-a aplicat prin „măsurile dezinformative vizau satanizarea Securităţii, impunerea mitului, mitului securistului-terorist şi crearea unei axiome psiho-sociale-securist egal ticălos”.
- Cifrele Revoluției nu ar fi reale
„Numărul morţilor este absolut improbabil pentru o ţară de tipul României. Securitatea nu putea ucide atâţia oameni, chiar dacă ar fi încercat, deoarece nu este specializată în lupta cu arme de foc, ci doar cu mijloace ale muncii informative - adică informaţii. Dacă Armata nu a tras masiv, cu armament automat, atunci cifrele sunt pure invenţii.”
- Mercenarii străini ar controla mass-media
„Bubulii au introdus în ţară forţe mercenare, au pus mâna pe mijloacele de informare în masă şi efectuează o criminală operaţiune de intoxicare a populaţiei, în scopul distrugerii serviciilor secrete naţionale. Asaltul final pentru ocuparea integrală a ţării.”
- Morții de la Timișoara din 1989 nu ar fi existat
„Teribilul genocid de la Timişoara a fost o farsă grosolană, o înscenare macabră, cu scoaterea morţilor din morminte. După ce am vizionat şi caseta cu lichidarea cuplului dictatorial, m-am convins că gogoaşa se dezumflase. Nu aşa arătau conducătorii unui război terorist generalizat!”
- Am fost victimele unui atac parapsihologic în decembrie 1989
„La agresiunea psihologică, pe lângă hoarda bubulilor, participaseră şi cadre ori agenţi ai unor servicii secrete: KGB, CIA, MOSAD, AVO (serviciul de spionaj maghiar). Grupările internaţionaliste executaseră hotărârile Maltei, pe post de mercenari, agresori ori invadatori. Panica populaţiei a fost determinată cu mijloace electronice de influenţare neuropsihică, instalate într-un apartament de la subsolul clădirii Cofetăriei Athénée, a cărei locatară, o bătrână evreică, a fost evacuată legendat, încă de pe 18 decembrie. Autorii? Bubulii!”
- Securitatea a vrut să ne scape de Ceaușescu, dar nu a mai apucat
„Stăpânii din umbră aflaseră că serviciile secrete române plănuiau debarcarea paşnică a clanului ceauşist şi devansaseră lovitura cu două săptămâni.”
- Blestemul național
„Suntem singura naţiune care îşi ucide eroii la cererea străinilor. Pe Cuza l-am alungat să moară singur printre străini, ca un câine. Pe membrii Sfatului Ţării, care au adus Basarabia şi Bucovina la trupul patriei, i-am judecat şi condamnat ca pe nişte tâlhari. Ruşii n-au îndrăznit să-l condamne pe mareşalul Antonescu, însă românii, în frunte cu fostul rege, l-au ucis şi i-au împrăştiat cenuşa, să-i piară urmele şi gândul cel cutezător. Să ne mai mirăm că peste neamul nostru plouă cu nenorocire?!”
- Salvarea este spiritul daco-român, care trebuie reînviat
- Armata n-a tras în noi la Revoluție
„Armata a fost culpabilizată prin dezinformare. I s-au pus în cârcă mii de morţi, care nu au existat. Ministrul Apărării s-a sinucis dezinformat, convins că Armata s-a scăldat într-o baie de sânge.”
- Criminalizarea Securității e un plan
„Axioma securistului criminal nu a reuşit să se infiltreze în conştiinţa poporului român, deşi eforturile făcute în această direcţie au fost şi sunt în continuare imense.”
Tentația cititorului e să se întrebe permanent: citesc o ficțiune a scriitorului sau mi se dă ocazia să pătrund în bucătăria serviciilor secrete, condus de un contraspion? Coruț a căutat să întrețină în permanență această nesiguranță voyeuristă a publicului. Cel puțin ca vehicul de marketing, a funcționat de minune. Cărțile lui se vindeau ca pâinea caldă.
Pentru a spori confuzia cu privire la ficțiune, tot în Quinta spartă Pavel Coruț ne mai face cunoștință cu un personaj. E vorba de Paul Cernescu, în carte, ziarist. În viața reală de după Revoluție, Paul Cernescu a fost pseudonimul lui Pavel Coruț cu care a semnat în trei ziare: Telegraf, Națiunea și Expres Magazin.
Și această împletire de planuri a generat permanent suspiciunea că volumele lui Coruț erau ceva mai mult decât ficțiune, inclusiv în rândul acelor cititori care aveau un simț critic exersat și erau de bună credință. Linia dintre ficțiune și adevăr nu a mai putut fi distinsă. Iar asta era o veche metodă patentată de Securitate și de agenții săi.
- Cât din ceea ce scrieți reprezintă viața dvs.?, este întrebat Pavel Coruț în 1995.
- Viața mea este cartea, răspunde el.
În ce cheie e citit Pavel Coruț în 2022?
„Singurul lucru care nu mi-a placut la cartea asta a fost menționarea în exces a «liderilor din umbră», «bubuli». A creat o impresie de teorie conspirațională (sic!). În rest e chiar faină cartea, observi niște moduri de gândire fascinante, iar firul narativ te ține captivat.”
Recenzie Good Reads, ianuarie 2022
Și ce și-au propus bubulii?
Bubulii ar fi stabilit că în 1989 cea mai mare parte din munca pentru doborârea cuplului dictatorial și a acoliților lor o vor face acoperiții, adică agenții din interior. Cucerirea României se va definitiva cu ajutorul unor foști colaboratori, care au trădat cauza comunistă și au fost, ulterior, recuperați ca agenți ai schimbării, așa-ziși dizidenți.
În linii mari, bubulii își doresc să vândă România la bucată străinilor, să dezmembreze Ardealul, să dea pe degeaba bogățiile subsolului capitaliștilor care au interese, să facă din români un popor de sclavi cu ajutorul propagandei și ziariștilor falși și vânduți serviciilor secrete străine.
Pentru doborârea dictaturii ceauşiste din România nu este necesară o intervenţie militară. Acelaşi rezultat se poate atinge prin folosirea unei forţe reduse numeric, formată din experţi în comando şi diversiune, sprijiniţi de un puternic „foc” dezinformativ în mass media internă şi externă.
Yoga, paranormal, daci, dezmembrarea României
În aceeași ordine conspiraționistă de idei, volumul lui Coruț Floarea de argint (Devadata, 2006), e prezentat drept „un roman ciudat (...) o parte dintre personajele și acțiunile acestuia sunt produse ale fanteziei autorului iar altă parte, pe care o veți recunoaște cu ușurință, produsul destinului, suprins de autor într-o manieră proprie”. În fapt, e un pretext pentru un lung editorial al autorului, o critică extinsă a puternicilor zilei din politica acelor ani. Pe alocuri arată ca o Sinteza zilei scrisă, dar nu una jucată pe micul ecran, în regia unui Mihai Gâdea, ci pusă în scenă de un expert în dezinformare.
În orice caz, singurul antidot în fața mașinațiunilor rămâne, ați ghicit, Securitatea, care e bună, ne păzește de dușmanii din interior. În plus, Securitatea lui Pavel Coruț are o aură specială și mitologică. E investită cu puteri de un soi de șamani daci, care trăiesc ascunși în munți. Practic, Securitatea e continuatoarea înțelepciunii străbunilor. Ca să invoci puterile ascunse, trebuie să îl chemi pe Zamolxe folosind o mantră de yoga, Om-mani, padme-hum!
Pentru edificare, redau un fragment din Quinta spartă, în care agentului Varain i se dă acces la informații ultrasecrete, despre adevăruri ancestrale, conform cărora dacii și urmașii lor românii trăiesc în centrul universului și sunt un popor renegat, dar ales.
Octogonarii - agenții Octogon - se mai numesc și lupi albi, după o legendă populară despre un astfel de specimen, sfâșiat într-o noapte de confrații lui suri, dar care reușește să supraviețuiască în mod miraculos. „De atunci lupul alb cu ochi luminoși străjuiește din stema spiritului nostru la respectarea legilor strămoșești”, are să afle Varain.
El primește botezul „bliț” în tehnicile paranormale de la un bătrân schivnic, pe nume Demian, care trăiește într-o peșteră ascunsă și comunică fără să vorbească, prin telepatie. Demian e un medium care îi transmite lui Varain cultul străbunilor, scris pe niște cărți mistice pe care i le descarcă instantaneu în creier, atunci când atinge o bibliotecă străveche. Sunt cărți cu daci, luptele cu romanii, căderea Sarmizegetusei, romanizarea, continuitatea daco-romană, în fine, cărți despre toate semnele de întrebare din evul întunecat, dar care au fost explicate viciat de național-comunism în cărțile de istorie.
„Trecem ca în transă de la o carte la alta. Înmagazinez informații. Aceasta este Credința. Operațiunea de transmitere a conținutului cărților durează aproape de două ore.”
„Sistemul funcționează fără greș de peste 16 secole. Nu e vorba de cronicari, ci de preoți ai cultului străbun. Nu e singurul loc unde a rezistat credința strămoșilor noștri. În adâncul creierului fiecărui om de pe aceste meleaguri, n-a dispărut niciodată credința în adevăratul Dumnezeu.”
Mesajele paranormale de tip bliț - atunci când Zamolxe mediază accesul la informații sau transmisiuni între trecut și prezent și chiar viitor, nu pot fi interceptate de bubuli. De aceea e importantă antrenarea parapsihologică a agenților Octogon.
„Eu lupt să descopăr hățișul energetic rău întins deasupra României și omenirii de către acești mari vrăjitori, șamanii. Ceea ce am aflat eu, nu am aflat pentru că m-a făcut mama pe mine deștept și frumos. Au fost lângă mine Sadoveanu, Eminescu, marii noștri sacrificați ai acestei mașinării diabolice, pusă la cale de asiatici. Întrucât mintea omenească a inventat un asemenea mecanism, tot ea trebuie să-l desfacă. Singura mea teamă a fost că voi muri înainte de a apuca să spun ceea ce am aflat. Oamenii trebuie să afle treburile astea, pentru a se dezlega.”
Sunt vorbele lui Pavel Coruț, dintr-un interviu.
În alt loc explică oarecum mai cinstit cum a ajuns la această salată misticoidă de pseudoistorie antică și paranormal. „Mi-a venit ideea ca în afară de cărțile astea care îmi aduc succes și bani - Octogonul- să scriu și carți de psihologie aplicată”, preciza el.
„În următoarea carte, Copiii speranței, dezvălui pentru prima dată niște secrete foarte mari ale francmasoneriei, magiei tibetane, magiei chineză, magiei europene. Nu o fac cu gând rău, ci cu gândul că dezvăluirea lor blochează efectul malefic, îmbolnăvitor și ucigător, contribuind la refacerea civilizației umane.”
Dar interesul lui pentru parapsihologie e mai vechi și nu are la bază doar dorința de a mulge publicul amator de magie. Spune că - dată fiind situația politică din România anilor 1980 - el s-a refugiat în sine, pe când era încă în serviciu. „Am început să mă simt străin în țara mea, m-am interiorizat foarte mult, încât unii din șefi credeau, la un moment dat, că m-am țicnit... Între idealurile mele de Românie frumoasă, prosperă și ceea ce vedeam exista o mare discrepanță. M-am apucat să citesc tot felul de chestii, să înțeleg. Atunci, am studiat psihologie, paranormal, religii, să înțeleg ce se întâmplă cu țara mea.”
NATO și neutralitatea
Dacă am părăsi lumea fictivă imaginată de Pavel Coruț, am ajunge la câteva declarații de-ale sale, pe care le face în mod direct în interviurile acordate. Nu mai sunt numai cuvinte puse în gura unor personaje.
Bunăoară, Coruț era convins că România trebuie să rămână neutră între NATO și Rusia și că Rusia e elementul cheie al stabilității din zonă. E drept că declara asta în 1997 când umbra URSS era încă foarte prezentă, însă România începuse deja demersurile pentru a fi primită în NATO.
În iulie 1997, în cadrul Summitului NATO de la Madrid, Cehia, Ungaria și Polonia, primesc invitația de a se alătura Alianței, iar România rămâne pe dinafară, cu toate că își manifestase în mod expres și oficial dorința de a fi membră, încă din 1993. Se va alege doar cu o vizită de consolare din partea președintelui american Bill Clinton și promisiunea că se va afla printre țările candidate. Va mai dura până în 2004.
În mai 1997, într-o perioadă cu discuții extrem de efervescentă și pe valul unei așteptări angoasate cu privire la summitul care urma să aibă loc în Spania, Pavel Coruț susține, într-un interviu din Obiectiv magazin, că Rusia este cea care va decide, cu adevărat, dacă România intră sau nu în NATO, și, ca atare, e mai bine ca România să-și păstreze neutralitatea, pentru a nu suferi ulterior repercusiuni din partea Rusiei. O teză pe care o găsim și astăzi, adaptată la realitatea războiului declanșat de Rusia în Ucraina, și propagată de extremiști precum senatoarea Diana Șoșoacă sau, mai subtil, la AUR, sub formule precum „acesta nu este războiul nostru”.
În contextul intrării Ungariei în NATO înaintea României, Coruț își expunea teza: „Armata ungară se va integra în armata NATO. O explozie minoritară pe teritoriul României ar justifica intervenția NATO numai în Transilvania, în cele două euroregiuni construite, deja, oficial, în urmă cu un an, când vă spuneam de ele, spuneați că fabulez! Nu fabulam. Este posibil ca actuala guvernare să fi luptat pentru intrarea în NATO, pentru evitarea acestui lucru.”
Coruț vehiculează aici o altă teză: cea a „federalizării și apoi dezmembrării României”, desigur, cu „sprijin de afară”.
Ajunși în zilele noastre, constatăm că și teza asta revine, periodic, la suprafață, în discursul naționalist. De pildă, fostul parlamentar PSD Ninel Peia, actual președinte al Partidului Neamul Românesc și simpatizant AUR, susținea în 2020 că „progresiștii” vor dezmembra România în 2021.
***
Conspirațiile cărora le-a suflat vânt în pânze Pavel Coruț în 1990 ajung în continuare până la noi. Încă le vedem și le auzim și nici măcar nu vin pe o filieră underground, ci tot mai des sunt asumate oficial de entități cu răspundere în statul român. În contextul dezinformării din ultimii ani, sferturile și jumătățile de adevăruri pe care ni le servesc au devenit arme redutabile, care se joacă cu mintea noastră.
Prima parte a acestei miniserii, despre biografia și legenda lui Pavel Coruț, poate fi citită aici.
DEZinfo este un proiect editorial finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările şi concluziile prezentate în această lucrare sunt aleautorului/autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
