Patru orașe românești au intrat în cursa pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii în 2021. Baia Mare, Timișoara, Cluj-Napoca și București au intrat anul trecut pe lista scurtă, iar de curând și-au depus dosarele finale de candidatură pentru titlul acordat de Uniunea Europeană. De-a lungul unui an, orașul desemnat organizează evenimente culturale de amploare, dar, cel mai important, elaborează în acest sens o politică culturală. Într-o țară în care cultura e subfinanțată, să gândești o strategie locală complexă e, din păcate, un lux.
Programul de candidatură, pregătit ani la rând înainte de cel pentru care se acordă titlul, rulează sume uriașe de bani, raportat la investițiile obișnuite în zona artelor, și se traduce în beneficii economice, turistice și de infrastructură sau în sporirea vizbilității internaționale. Mai mult, întărește comunitatea, pe care o adună și o implică în viața culturală a orașului pe care-l locuiește. Din 2007, UE a cuplat câte un oraș din vestul Europei cu altul din țările central și est-europene, România fiind prima țară intrată în acest duo, prin Sibiu. Acum a revenit în cursă, orașul câștigător dintre cele patru aflate pe lista scurtă, care va fi desemnat la finalul lui 2016, urmând să împartă titlul cu unul din Grecia și unul din Serbia și Muntenegru.
Ne-am uitat puțin peste dosarele de candidatură și am spicuit câteva informații legate de conceptul artistic și programele culturale pe care le propun Baia Mare, Timișoara, Cluj-Napoca și București din perspectiva de Capitală Europeană a Culturii. Candidații se întrec pe sine în scenarii care par că-și propun să rezolve toate problemele sociale prin cultură și să înglobeze exhaustiv trenduri creative. De la inovație tehnologică și incluziune socială, până la fizică cuantică, folclor și grădinărit, nimic nu lipsește din ofertele orașelor candidate, pe care le-am condensat mai jos.
Baia Mare – „Cultura ospitalităţii” (Buget: 40 de milioane de euro; accesați dosarul final al candidaturii aici)
Baia Mare se prezintă ca o pasăre Phoenix ce vrea să renască din cenușa mineritului industrial și dintre spații urbane contaminate. O pasăre ale cărei aripi sunt start-up-urile şi care, până în 2030, vrea să facă nesting în „cel mai dinamic centru al industriei creative din România”. Astăzi, identitatea sa culturală se rezumă la patrimoniul folcloric și meșteșugurile tradiționale din Maramureș și la „Colonia Pictorilor”, o fostă școală de pictură fondată în 1896. La „o comunitate vibrantă de fotografi”, la „o surprinzătoare colecție privată de filme experimentale” sau la o bibliotecă județeană cu cel mai înalt grad de lectură din nord-vestul țării. La un peisaj în care au înflorit afaceri în domenii creative ca mass-media, IT&C, tipografie, publicitate, design interior, prelucrarea lemnului, producție de mobilă sau arhitectură, prea puțin creative însă.
Orașul are 20 de operatori culturali activi, peste 500 de evenimente culturale anuale – cel mai important fiind „Sărbătoarea Castanelor”, care a adunat în 2014 peste 150.000 de oameni – și 15 spații expoziționale. Se plânge de o viață culturală subdezvoltată și de un public restrâns; foarte mulți localnici sunt preocupați de nevoile lor primare, sărăcia și excluderea socială fiind în continuare plăgi ale orașului. Așa că, din postura de posibilă Capitală Culturală Europeană, și-a propus să invite creația la ea acasă, mergând pe conceptul „Cultura ospitalității”. Cu această ocazie, Baia Mare vrea să devină un oraș plug and play, „perfect pentru relocare și start-up-uri”, să atragă noi talente și investitori. În drumul spre viitorul creativ fecund pentru care se pregătește, programul său propune „o sinergie a tuturor domeniilor și expresiilor artistice”.
Așadar, cele mai noi trenduri și descoperiri din domeniul roboticii și designului industrial și arta kinetică se vor reuni cu „cele mai promițătoare talente” din sfera DJ-ingului, ingineriei de sunet și light-design-ului, care vor presta laolaltă cu producători, regizori și operatori europeni ce vor face un documentar pe un subiect local. Tradițiile meșteșugărești maramureșene se vor întâlni cu bijuteria contemporană și cu serviciile adiacente industriei filmului (costume, machiaj și decoruri). Muzici tradiționale din zonă, din Nepal, Coreea, Orientul Mijlociu, Balcani și America de Sud, „dirijate” de Grigore Leșe, vor fi mixate cu mesajul social al hip-hop-ului sau al punk-ului, „ce leagă Berlinul de Belgrad și Marsilia cu Sofia”. Galeriile de mină abandonate vor deveni spații de spectacole și de concerte, trecutul minier al zonei va fi explorat printr-o serie de expoziție pe diverse teme (modă, tradiție, mitologie), folclorul regiunii va fi explorat prin astronomie. Orașul va organiza conferințe despre inovare pentru agenții și operatorii culturali, va deschide spații industriale spre reconversie, va asigura rezidențe și stagii de pregătire pentru artiști, pentru noile tehnologii, pentru reviste și publicații culturale sau pentru jurnaliști, va face intervenții culturale în comunități defavorizate.
Cluj-Napoca – „East of West” (Buget: 35 de milioane de euro; accesați dosarul final al candidaturii aici)
Cluj-Napoca se definește drept „inima Transilvaniei” și se mândreşte cu tradiția sa culturală de secole, cu o puzderie de instituţii culturale şi cifre: 1.500 de evenimente culturale organizate în 2014, peste 100 de festivaluri anuale, 24 de săli de cinema, circa 2.000 de absolvenţi de universităţi sau specializări de artă în fiecare an, un personal cultural de 2.500 de persoane, 2.000 de creatori şi artişti etc. Dar şi cu multiculturalismul pe care îl găzduieşte, cartea lui de vizită în candidatura pentru Capitala Culturală Europeană. Conceptul artistic pe care îl propune este „East of West”, sugerând dualitatea sa de oraș aflat între Est şi Vest, dar şi faptul că, deşi „este probabil cel mai occidental oraş din Europa, suntem şi rămânem estici”.
Astfel, orașul vrea, dacă va avea ocazia, să-şi facă mai bine cunoscută „înţelegerea răsăriteană asupra vieţii”, o ambiguitate din prisma căreia urmează să investigheze şi să prezinte cultura est-europeană, să creeze spaţii de confluenţă şi creaţie comună între realităţile sale duale: „români şi maghiari, ortodocşi şi catolici, studenţi şi muncitori, centru şi periferii, oameni de afaceri pragmatici şi artişti visători”. Pentru programul său cultural, a gândit „o teorie a schimbării în cinci paşi” – WEAST. Fiecare literă este acronimul unei etape de transformare comunitară: Wonder, Explore, Activate, Share, Trust, etape ce reprezintă fiecare câte o linie de programe.
Unele au aură religioasă şi sunt poleite cu dialog inter-cultural. Va exista, de exemplu, un itinerar ce urmăreşte rutele şi tradiţiile de venerare a Fecioarei Maria în vestul catolic şi estul ortodox. „Clujul întâlnirilor ecumenice” va conecta principalele confesiuni din oraş și din Europa prin evenimente culturale, culminând cu Consiliul Mondial al Adunării Bisericilor, iar Castelul de la Gilău, aflat la 12 km de oraş, va găzdui un centru intercultural destinat etniilor din zonă.
În lumea laică, oamenii vor avea parte de muzică, teatru și dans din sectorul instituțional și cel independent, vor putea testa noi tehnologii în laboratoare urbane, vor învăţa să construiască structuri din lut şi din paie sau să folosească lână de oaie la izolaţii. Zeci de iniţiative comunitare vor primi sprijin financiar şi asistenţă în 2021, iar regenerarea urbană şi activarea culturală se vor revărsa de-a lungul Someşului. O rezidenţă interdisciplinară îi va invita pe artiştii europeni în „Programul de etnografie intergalactică”, ce conectează Muzeul Etnografic al Transilvaniei cu Pădurea Hoia – „unul dintre cele mai stranii şi bântuite locuri din lume”, iar un alt proiect va chema muzicieni europeni să se alăture orchestrei „Young and Famous” (un colectiv de muzicieni tineri din Cluj) şi să cânte, printre altele, în spitale și închisori.
Orașul va construi „Centrul European pentru Artă Contemporană”, dedicat cercetării, documentării şi expunerii artei vizuale și având ca nucleu Şcoala de pictură de la Cluj, și va lansa „Open University”, o universitate cât tot orașul, cu o reţea de cursuri în discipline şi practici ca fizica cuantică, neuroştiinţă, domeniul bancar, istoria artei, muzică, gastronomie şi grădinărit.
Timișoara – „Luminează oraşul prin tine” (Buget: 48,5 milioane de euro; accesați dosarul final al candidaturii aici)
Timişoara lasă să se înțeleagă că este un oraș cunoscut mai degrabă pentru domeniul IT&C, industria automotive şi medicină decât pentru cultură. Deşi are „un patrimoniu cultural de renume” şi „o deschidere spre experiment artistic”, îi lipsesc un profil internațional bine conturat și instrumentele necesare pentru a-l crea. Deşi agenda sa culturală cuprinde anual între 3.500 şi 4.000 de evenimente, îi lipsesc coerenţa culturală şi capacitatea de a-şi mări publicul. Vrea să schimbe asta pe viitor, vrea să-și facă un brand de oraş la confluenţa dintre tehnologie şi cultură şi să reînvie „valorile pierdute ale clasei de mijloc, care au fost dintotdeauna parte a istoriei sale”.
În acest sens, în candidatura sa pentru Capitala Culturală Europeană, oraşul propune conceptul „Luminează oraşul prin tine”. Acesta străluceşte de civism şi este, pe scurt: „un transfer dinamic prin care identitatea culturală şi memoria subiectivă, împărtăşite cu ceilalţi, îi conferă individului ‘strălucire’ şi, în acelaşi timp, îl implică civic să ‘lumineze’ viaţa oraşului”. Programul cultural din spatele său se mulează pe cinci priorităţi şi probleme puse în lumină de discuţiile cu cetăţenii: absenţa energiei civice, lipsa toleranţei faţă de grupurile marginale, pierderea spaţiului public, inexistenţa unui profil internaţional al oraşului şi a unei viziuni asupra viitorului său.
Oferta culturală prefigurează un peisaj în care zonele defavorizate ale oraşului vor fi metamorfozate prin cultură, în care zona metropolitană a Timişoarei va fi transformată într-o reţea densă de spaţii de exprimare şi creaţie destinate publicului. Membrii acesteia vor putea juca în spectacole sau avea rolul de ghizi, curatori şi animatori locali, iar timişorenii şi europenii vor sărbători un 1 Mai invers, adică se vor opri timp de o zi din ceea ce fac în mod obişnuit pentru a ilustra efectele crizei economice, care i-a lăsat pe mulţi fără joburi. Comunităţile locale de romi îşi vor exprima viaţa din ghetourile de la marginea oraşului prin artele vizuale şi artele spectacolului, iar copiii romi din Grecia, Bulgaria şi România ce trăiesc în aşezări improvizate vor face subiectul unor piese de teatru şi documentare.
Un proiect de 2,5 milioane de euro adresat urgenţei lipsei spaţiului public – versiunea extinsă la o mie de persoane a spectacolului „Ars Electrica DEEP SPACE Arena – va oferi, într-un scenariu post-urban de sit industrial abandonat și în imagini 3D în format uriaș, „o nouă dimensiune a călătoriei prin spaţiu şi timp” sau reprezentări fidele ale activităţii solare din 2016 până în 2021. În altă parte, artişti de videomapping, companii de teatru şi dans experimental vor recreea scene tipice văzute în instituţii şi servicii publice –spitale, penitenciar, pompieri, servicii de apă-canal etc. –, creaţiile fiind proiectate apoi pe zidurile instituţiilor respective.
Mai sar în ochi programe ca „Mega Bega” – ce propune 21 de scene plutitoare care pot ajunge până la Dunăre, „cea mai lungă scenă din lume”, şi spaţii culturale împânzite de-a lungul Canalului Bega, sau „Baroc Reloaded” – cu ale sale spectacole contemporane şi discoteci tăcute din Sala Barocă, Biserica Evanghelică în stil baroc sau Sinagoga din Fabric şi cu al său carnaval baroc din mall, acţiuni menite să aprindă Timișoara pe scena internaţională.
București – „oraşul in-vizibil” (Buget: 75 de milioane de euro; accesați dosarul final de candidatură aici)
Bucureştiul se defineşte, din punct de vedere cultural, drept un oraş dominat de „o stare permanentă de haos creativ”. Un oraş cu spaţiu fragmentat în „insule” şi micro-teritorii, cu o populaţie polarizată şi comunităţi segregate, cu o cultură hibridă ce reuneşte numeroase culturi şi etnii, cu politici urbane centrate mai mult pe imagine decât pe conţinut şi cetăţeni însufleţiţi de neîncredere. Un oraş cu cifre, ca şi Clujul: 2.627 de monumente istorice, 378 de biblioteci, 37 de muzee, 46 de instituţii de spectacol şi concert, „cel mai mare număr de universităţi de artă din România (şapte)” sau peste 7.500 de studenţi înregistraţi anual la facutăţi cu profil artistic.
Pentru candidatura la Capitala Culturală Europeană, el merge pe conceptul „oraşul in-vizibil” şi îşi propune, într-o reveria postmodernă a haosului creativ, să găsească „ceea ce uneşte şi angajează”. Programele sale se concentrează pe istoria pierdută/uitată/invizibilă a oraşului şi pe memoria colectivă a locuitorilor, pe minorităţi etnice puțin vizibile şi grupuri marginalizate, pe fragmentaritatea oraşului şi pe exploatarea energiei civice născute în micro-teritoriile sale.
Poeţi europeni şi români vor scrie „un poem al oraşului secolului 21”, punând bazele „Hărţii Literare a oraşelor europene”, perspective ale cetățenilor asupra unor unor evenimente recente și istoria orală a orașului vor fi încărcate într-o arhivă oline, iar alta, „Arhivele celorlalți”, va fi destinată minorităţilor Capitalei, precum cea romă sau LGBT. Echipe de artiști vor documenta, în caravane mobile, comunități de imigranți originari din București aflate în migrație permanentă sau sezonieră (romi, migranți economici, studenți etc.). Vor urmări felul în care pătrund în sistemul cultural european și îl transformă și identitățile pe care și le formează de-a lungul rutelor migratoare, iar alte programte vizează periferiile urbane și cartierele: piese de teatru ce explorează poveștile cartierelor, evenimente care pun în lumină cartierele-dormitor ale Capitalei, muzică născută la periferie (manelele romilor români, muzica turcească de nuntă din Dobrogea, muzica ork din Bulgaria, post‑kuduro din ghetourile Lisabonei, electro‑chaabi din Cairo, digital cumbia din Argentina etc.)
Artiști locali și internaționali vor explora potențialul verde mai puțin vizibil al orașului, dezvoltând zonele abandonate de-a lungul Dâmboviței și transformând râul într-o zonă verde publică, iar în perioada 2017-2020, se vrea o adunare anuală la care să participe 100 de artişti, oameni de ştiinţă şi antreprenori care să lucreze împreună şi să „ocupe” oraşul, în structuri mobile, acoperite, cele mai bune 10 idei fiind selectate pentru producţie. Alte proiecte urmăresc folosirea rețelei de transport public ca spații de expunere „a unei viziuni microcosmice asupra oraşului”, altele testează posibile formate concrete de implicare a cetățenilor în viaţa oraşului.
*
Indiferent de deznodământul candidaturilor, poate nu ar strica o viziune mai pământeană asupra lucrurilor la nivel general, care să se concentreze mai puțin pe un show-off al creativității și mai mult pe adresarea directă a subiectelor și a temelor ce frământă societatea locală și europeană.
Foto main: Lucian Pârvulescu/Pagina de Facebook Bucureşti 2021
