Scriitorul Mihai Radu inaugurează o serie de jurnale imaginate ale unor personaje celebre în vremuri de pandemie. A ales să înceapă cu Patriarhul.
Ora 7
M-am trezit și am intrat puțin pe Facebook.
Văd atâtea discuții despre hârtie igienică, înțeleg că s-a cumpărat toată din hipermarketuri, cu un strat, cu două straturi, cu trei straturi...
Am uitat simplitatea vieții, am uitat cât de fragilă este viaţa omului pe pământ, ne pierdem atâta timp cu cele materiale. Nici măcar o clipă nu m-am gândit în perioada asta atât de vitregă la hârtia igienică. Asta e treaba diaconului Dorin, cel care mă șterge la fund.
Ora 10
O mică ședință cu cei apropiați. Le-am spus că în aceste vremuri de restriște trebuie să dăm dovadă de mărinimie, de întrajutorare frățească.
Asta nu înseamnă, am concluzionat, că nu ar trebui să încercăm să portăm niște abonați de la Romano-Catolici. Sunt prea stricți cu carantina, cu lingurițele, cu distanța socială, vor pierde clienți.
Ora 11
Aud pe holurile Patriarhiei aceleași glume de acum o săptămână cu distanța socială: „Iubește-ți departele ca pe tine însuți”. Mă gândesc ca de mâine să le mai dau drumul prin curte la aer.
Ora 12
Mi-am dat seama cu amărăciune de ceva și m-am mustrat singur... Am pus aur peste tot prin patriarhie: clanțe de aur, robinete de aur, rame de aur, la fel în Catedrala Mântuirii Neamului. Le-am zis acum episcopilor din toată țara într-o videoconferință: adunați tot aurul acum, adunați-l și dați-l! Iar cu banii căpătați cumpărați cereale pe bursa din Australia. Mai mulți traderi îmi spun că vor da un randament bun pe 3 luni.
Ora 13
După masa de prânz, am făcut o scurtă plimbare prin grădina Patriarhiei. La un moment dat, la gard, văd o femeie bătrână, împuținată la trup, cu fața brăzdată de grijile vieții. Îmi cerea s-o ajut cu ceva de mâncare. Am dat fuga în apartamentele mele și m-am întors într-o clipită.
- Mamaie, i-am spus, preluând din pildele Învățătorului, aș face o mare greșeală să-ți dau un pește, nu te-ar ajuta cu nimic. Așa că îți voi da o undiță.
De fapt, i-am dat o lansetă, că nu mă lasă inima să dau din colecția de undițe, sunt feblețea mea. Dar nu m-am chitroșit, i-am dat o lansetă Daiwa Morethan Branzino, la o mie euro bucata, cu mulinetă Luvias, 500 coco, pe care am luat-o când am fost în State acum 5 ani.
A plecat mirată. Nu se aștepta să fiu așa mărinimos cred.
Ora 15
Am ațipit puțin la prânz și m-am trezit tot transpirat, cu un gând teribil: Dacă, totuși, Dumnezeu există?
Ora 16
A trecut pe la mine arhiepisocul Teodosie, al Tomisului.
L-am certat că umblă de colo-colo.
A zis că dacă a fost achitat în dosarul ăla cu fonduri europene, nu-l mai sperie nici mama lu´ coronavirus. E simpatic pungașul ăsta bătrân. Îmi place la el că se menține fit. Probabil fumatul îi taie din pofta de mâncare. Bagă 3 pachete ca popa cică. A venit la București cu un Cadillac Escalade, 409 cai putere, Platinum Luxury, un diavol al șoselelor. Are 36 de difuzoare înăuntru, a băgat un „Sfinte Doamne preacucernic” la maximum, am zis că nu-i adevărat, îmi bubuiau plâmânii.
L-am mustrat bineînțeles:
- Teo, dragule, nu mai aduna bogății, că nu le vei lua cu tine în mormânt, i-am spus. Mă rog, o poți pune la mine în mormânt, că mi-am făcut ceva frumos, 400 de metri pătrați, pe două niveluri, dar asta costă, știi foarte bine.
Ora 18
Mă uit la știri.
Îi văd pe cei săraci disperați să aibă și ei, să apuce, vor mai mult. Însă Împărăția Cerurilor este a lor. Ar fi total nedrept să aibă ce vor și aici, apoi să stăpânească și Împărăția Cerurilor. Pur și simplu nedrept. Frate, ați ales să fiți șmecheri în Împărăția cerurilor. Ok, liber arbitru, dar nu vă băgați și în Împărăția pământească. Nu, pe bune, că la un moment dat îți sare muștarul.
Ora 20
De la una dintre clinicile noastre a venit o echipă de doctori și mi-au făcut testul, ca în fiecare seară. Le-am spus o vorbă bună, le-am dat o pildă, ne-am rugat împreună pentru oamenii care sunt în suferință, și pentru a depăși toate aceste lipsuri din spitale. Sunt negativ.
M-am băgat în pat, mi-am spus rugăciunea. Am adormit gândindu-mă că după această pandemie vreau să fiu mai bun. Mai bun și mai bun. Vreau să fiu cel mai bun.
