Vineri, 25 februarie, în timp ce organizații de presă din întreaga lume raportau escaladarea conflictului pornit de Rusia în Ucraina, iar refugiații de război ucraineni se revărsau prin majoritatea punctelor de trecere a frontierei din nordul României, am văzut pentru prima dată ura anti-rusă ițindu-și căpșorul urât pe rețelele sociale. Un subiect de discuție a fost apelul filosofului sloven Slavoj Žižek de a „castra” Rusia, cerând efectiv marginalizarea unui întreg popor:

„Ar trebui să recomandăm comunității internaționale să efectueze o operațiune de castrare asupra Rusiei – ignorând-o și marginalizând-o pe cât posibil, asigurându-ne că după aceea nimic altceva nu va mai răsări din autoritatea sa la nivel global.”

Žižek este un intelectual public căruia-i plac controversele, iar asta e evident din felul în care-și amortizează afirmațiile mai inflamatorii cu argumente elaborate. Însă unora dintre cei care-i rostogolesc declarațiile le lipsesc astfel de abilități retorice. A fost șocant să-i văd pe conaționalii mei ajutându-i pe ucraineni, în același timp în care unii dintre ei i-au catalogat fără discernământ pe toți rușii drept asupritori, tirani, invadatori, brute și, în general, încarnarea stereotipului de violator slav (pe care îl folosește și Žižek împotriva lui Putin, în eseul citat mai sus).

Deși antipatia față de Putin e mai întemeiată acum decât poate în ​​oricare alt moment din istorie, devine, de asemenea, evident că e împărtășită și de tot mai mulți dintre cei pe care acesta îi conduce. În ultimele zile, Telegram și TikTok s-au umplut de imagini cu protestatari ruși împotriva războiului arestați în timp ce ieșeau în stradă. Artiști, universitari și activiști ruși au vorbit deschis împotriva liderului lor și a acțiunilor sale.

Am vrut să stau de vorbă cu unul dintre acești disidenți ruși, în speranța de a demonta un discurs care mă trimite înapoi la amintirile propriei mele bunici despre al Doilea Război Mondial. Ca să o citez din memorie, soldații ruși „eliberatori” au fost niște tâlhari nenorociți, spre deosebire de trupele naziste „culte și educate”.

Șansa s-a ivit sub forma unei postări pe Facebook a lui Alexander Isavnin – un activist din Moscova, care militează pentru libertatea internetului. L-am întâlnit pe Isavnin (45 de ani) în 2018, în Macedonia de Nord, la Al Doilea Summit Regional pentru Libertatea Internetului, organizat de Inițiativa pentru Statul de Drept a Asociației Baroului American. Era și atunci, e și acum membru al Partidului Piraților din Rusia – și dacă e să mă iau după cele mai recente fotografii ale lui de pe rețelele de socializare, (încă) seamănă cu piratul din povești. Înalt, bărbos și cu părul lung, fotografia lui de profil îl arată susținând cu îndârjire privirea unor jandarmi, în timp ce poartă un copil mic pe umeri.

Isavnin a răspuns prompt la mesajele mele, așa că am vorbit prin Signal, poate cea mai sigură aplicație criptată end-to-end de pe Internet. A fost de acord să fie citat cu numele complet, cu un curaj la care sperasem, dar la care nu mă așteptam pe de-a-ntregul. Am vorbit despre Putin, război, antipatia anti-rusă și internet. Iată conversația, editată pentru lungime și claritate și, de asemenea, actualizată pentru a reflecta ce s-a mai întâmplat în război în zilele care-au trecut de-atunci. 

Scena9: Care este atmosfera la Moscova acum [pe 25 februarie, la mai puțin de două zile de la începutul invaziei], în ce privește războiul?

Alexander Isavnin: La Moscova, ziua poate fi descrisă drept normală, cu excepția câtorva proteste și a protestatarilor care au fost reținuți. Vreau în mod special să menționez că, în propaganda rusă, ceea ce se-ntâmplă nu e prezentat ca război. În presa oficială rusă, dl. Putin și ministrul Afacerilor Externe se referă întotdeauna la situație ca fiind o „operațiune militară specială”. Nu este agenda obișnuită împotriva terorismului. De data aceasta, este exact împotriva naziștilor. Dar aici nu sunt luate măsuri de război, așa cum a declarat Zelensky în Ucraina. În Rusia, se prefac că nu există niciun război.

Cum funcționează controlul asupra internetului acolo? După ce mecanisme?

Aș putea să țin o prelegere de cinci sau chiar 10 ore pe subiectul ăsta. Permite-mi să spun doar că e un sistem pe care l-au construit deja de aproximativ 10 ani. Prin el, pot să exercite presiune reală, nu doar asupra activiștilor, ci și asupra presei. Instituțiile mass-media trebuie să se autocenzureze, dacă vor să funcționeze în continuare drept canale oficiale.

Acum, de exemplu, în timpul actualului război, Roskomnadzor [agenția federală rusă care monitorizează, controlează și cenzurează efectiv mass-media] a emis un singur ordin. În el se afirmă că mass-media poate cita doar surse oficiale, atunci când menționează acțiunea militară. Au mai emis un astfel de ordin când a început COVID. Pe subiectul COVID-19, presa oficială nu poate cita decât surse oficiale. Autoritățile se folosesc de un fel de legislație împotriva „știrilor false”. Au întrebuințat-o cu succes împotriva răspândirii informațiilor anti-COVID-19. Exact același ordin și aceleași măsuri vor fi aplicate și acum, pentru combaterea informațiilor despre „operațiunea militară”. Pe scurt, dacă mass-media nu respectă acest ordin, poate fi blocată. N-o să țin toată acea prelegere de ore-n șir despre cum se va realiza asta din punct de vedere tehnic sau cum a fost deja introdus în legislație. Dar exact așa a fost folosit înainte și va duce la autocenzura presei oficiale.

Iau autoritățile ruse din nou în calcul interzicerea Telegram?

Nu cred că vor repeta greșeala de a interzice Telegram, pentru că Telegram îi face de rușine de ani de zile. Dar acum au acest mecanism care se numește „landing”. Chiar la începutul acestui an, au adoptat o lege care obligă giganții online să fie „landed”. Deci să-și deschidă birouri în Rusia, să accepte ordinele oficiale și să aibă proprietăți fizice în țară. O mulțime de platforme, precum Apple, Facebook, au început deja să-și deschidă birouri. Dacă o fac, trebuie să respecte setul complet de reglementări, pus în aplicare în Rusia de 10 ani încoace. Autoritățile or să forțeze companiile astea uriașe să elimine informații considerate indezirabile în Rusia. Sper că firmele vor găsi modalități de a nu se conforma.

Cum putem să rămânem în siguranță și informați pe internet în timpul acestui conflict?

Internetul este un flux de informații. E foarte greu de oprit. Chiar și acele măsuri despre care povesteam mai devreme - se referă în mare parte la mass-media oficială sau la anumite companii care s-au înregistrat deja la Roskomnadzor. Ar trebui să închidă complet internetul - și nu doar internetul. Și liniile telefonice, cum au făcut în Kazahstan. Ar trebui să închidă toate formele de telecomunicații pentru a opri răspândirea informațiilor.

După cum spuneam, pentru că Rusia nu se află într-o situație de război - nici măcar într-o situație de calamitate sau urgență -, nu există niciun motiv oficial pentru a opri comunicațiile. Dar cred că dacă lucrurile merg prost în Ucraina cu operațiunile militare ale lui Putin, cu siguranță vom vedea instaurarea cenzurii și închiderea internetului în Rusia. Stoparea presei și a liberei circulații a informațiilor ar fi, de asemenea, un indicator că lucrurile nu-i merg bine în Ucraina.

N.r.: La scurt timp după ce am încheiat conversația cu Isavnin, Roskomnadzor a emis o declarație în care spunea că Facebook a fost găsit vinovat de „încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor ruși”, din cauză că platforma a verificat date oferite de mass-media de stat. La data publicării, Facebook este parțial interzis în Rusia. În același timp, majoritatea giganților tehnologici online, inclusiv Meta, TikTok și Apple, impun restricții asupra site-urilor web controlate de stat din Rusia în Europa și sunt în curs de a retrage accesul în Rusia la produsele și serviciile lor.

Cât de riscant este pentru tine și pentru alți oameni care se opun acestui război să stea de vorbă cu presa?

Asta e o întrebare dificilă, pentru că eu de mult timp spun chestii ceva mai riscante. Așa că nu simt că pentru mine, personal, este mai riscant decât de obicei. Dar, spre deosebire de politicienii din opoziție ca mine, unii artiști și oameni de televiziune care sunt de obicei pro-Putin (sau neutri) au declarat deja că nu le place războiul. Și asta s-ar putea să fie periculos pentru ei, pentru că sunt foarte celebri. Ivan Urgant, care are o emisiune de seară, cam ca talk-show-ul american al lui Jimmy Kimmel, a spus ieri [24 februarie] că este împotriva războiului. Acum emisiunile sale au fost scoase din grila oficială a canalului Russia-1. Deci cred că dezacordul direct cu acțiunile actuale ale lui Putin va duce la represiune împotriva populației. Va fi o represiune ușoară, așa cum se tot întâmplă în ultima vreme. Dar cred că pentru că mult mai mulți oameni îl dezaprobă acum pe Putin, răspândirea unor astfel de forme, fie ele și ușoare, de represiune va crește.

Cum e să trăiești într-o țară cu a cărei politică oficială nu ești de acord?

E rușinos. Toți oamenii cu care vorbesc și lucrez, toți resimțim o mare, mare rușine din cauza a ceea ce se întâmplă. Din păcate, nu putem schimba nimic pentru că, ei bine, eram prea leneși ca să ne implicăm activ în politică acum 20 de ani. La mine pe Facebook puteți să vedeți că sunt membru al Partidului Pirat din Rusia. Nu e înregistrat legal, așa că nu avem voie să intrăm în politică în mod oficial. Noi am emis deja o declarație împotriva războiului. Declarația a fost preluată de Partidul Pirat European și de coaliția internațională a Partidelor Pirat, care ne susțin.

Presa oficială a spus că Putin se luptă cu naziștii, așa că, în declarația Partidului Pirat, am folosit o altă declarație anti-nazistă, făcută de prim-ministrul Uniunii Sovietice în ziua în care a atacat-o Hitler [„Cauza noastră este dreaptă, inamicul va fi învins, victoria va fi a noastră!”, schimbată de pirații ruși în „​​Cauza noastră este dreaptă. Inamicul stă în birouri și palate. Victoria va fi a noastră!”]. Încercăm să folosim limbaj antinazist și referințe la cel de-al Doilea Război Mondial împotriva poziției oficiale, care acum spune că încă de pe vremea aia Rusia se tot luptă cu naziștii.

Singurul lucru pe care putem să-l facem e să ne exprimăm dezacordul și s-o spunem cât mai public. Din fericire pentru noi, nu suntem tocmai Navalny, deci nu suntem inamicul numărul unu al d-lui Putin. (Râde.) Deci încă mai putem spune din astea, pentru că nu ne consideră un pericol.

De ce nu pleci dacă nu ești de acord?

Nu e tocmai ușor să pleci. Ție, în România, dacă nu-ți convine guvernul, poți să-ți faci bagajele și să te muți ușor în altă țară.

Eu am 45 de ani. Am familie, am copii. Dacă aș avea 20 de ani, poate că aș pleca. Dar pentru noi, majoritatea celor care încă mai suntem aici, e foarte greu să ne apucăm să ne mutăm. Ne putem muta în Europa ca refugiați. Dar în Europa aveți deja probleme cu refugiații din Orientul Mijlociu. Și pentru că am 45 de ani, nicio companie occidentală nu mi-ar citi CV-ul. Chiar dacă îl trimit, o să zică: „Ce să facem cu moșu’ ăsta, când avem atâția interni tineri?”

Dar copiii tăi? Ce speranțe mai ai pentru ei?

Sper că or să învețe bine și că, atunci când își termină studiile aici, se vor putea înscrie cu succes la universități occidentale.

Cum e să trăiești într-o țară pe care mulți oameni sunt supărați? Unii dintre ei cer chiar măsuri care să-i pedepsească pe cetățeni ca tine.

E incomod, dar, din nou, ca politician pe internet, am conexiuni bune. În Ucraina, în toată Europa. Și contactele mele clar înțeleg că nu oamenii din Rusia provoacă invazii. Astea sunt acțiunile lui Putin. Poate ați observat că dl. Biden, în discursul său despre această agresiune, nu a menționat Rusia. A vorbit despre Putin.

În general, publicul occidental clar înțelege că nu cetățenii sunt cei care trebuie făcuți direct și exclusiv responsabili. Da, știu că, de exemplu, există curente de opinie acum în Europa care cer să nu se mai acorde vize Schengen pentru ruși sau să le fie anulate vizele. Da, e de înțeles. Din 2014, ori de câte ori vizitez Ucraina, mă aștept să mă confrunt cu un soi de antipatie personală, dar înțeleg. În timpul acestei confruntări care durează deja de opt ani, propaganda rusă a încercat să sporească ura împotriva ucrainenilor - să transforme conflictul în unul între oameni, nu între guverne.

Văd o diferență reală în acest sens în Europa. În Europa, popoarele nu urăsc alte popoare. Al Doilea Război Mondial a fost o lecție destul de dificilă pentru toți cei de-acolo. Poate că în Europa de Est, în România și Polonia, oamenii încă nu sunt atât de occidentalizați și își transferă ura împotriva domnului Putin asupra cetățenilor de rând. Dar cred că și voi sunteți pe cale de a deveni vest-europeni.

Ca membru al opoziției ruse, te așteptai ca războiul din Ucraina să înceapă deschis sau ai crezut că Putin nu va merge atât de departe?

În Rusia, de mulți ani încoace - de secole, de fapt -, sperăm la ce-i mai bun, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Sperând noi la ce e mai bun, am crezut că dl. Putin va face cum a zis [secretarul general al ONU] António Guterres – că va rechema trupele și va opri războiul. Dar m-am îndoit amarnic că o să funcționeze, pentru că, din nou, după cum vă puteți aminti din declarațiile d-lor Putin și Lavrov, ei doreau o operațiune militară fulger: capturarea „principalilor naziști” în Ucraina și un proces împotriva crimelor lor.

Din câte știu despre „operațiunea militară”, au trimis trupe la Kiev, nu în număr uriaș, dar destule. Poate că sperau că vor reuși să-l prindă pe Zelenski și să-l aducă la judecată. Dar nu cred că vor avea succes. Încă de la invazia Crimeei, armata ucraineană a început să se pregătească - și nu e vorba doar despre armată. Toți oamenii din Ucraina sunt foarte pregătiți pentru un război adevărat.

Deci nu cred că intențiile d-lui Putin cu Ucraina vor avea succes, iar asta, într-adevăr, riscă să transforme situația într-un război la scară largă. Cred că oamenii din Rusia speră că totul se va încheia în curând, că poate Putin va eșua în capturarea lui Zelenski și va rechema armata rusă din Ucraina. Cu anumite excepții: cred că Putin va rămâne cu ochii pe Crimeea, Donețk, Kerson și Kakhovka (surse de apă pentru Crimeea din bazinul râului Nipru). Dar tot va numi asta operațiune militară sau operațiune specială, deși e evident că e război. Dacă nu război la scară largă, atunci clar măcar război de gherilă.

Într-un fel, cred că rușii care se opun lui Putin priveau Ucraina ca pe un soi de speranță: „Dacă Ucraina poate face față lui Putin, atunci putem și noi”. Ce părere ai despre asta?

Atitudinea asta a existat în cadrul opoziției ruse în urmă cu câțiva ani, mai ales în timpul Maidanului și după alegerile prezidențiale libere. Deci, da, am sperat că Ucraina va fi un exemplu bun, nu doar pentru opoziție, ci pentru toți cetățenii ruși. Dar, după cum s-a văzut, nu doar din propaganda oficială rusă, în Ucraina acționau o mulțime de oligarhi. Și oamenii au văzut că, chiar și cu alegeri democratice, unele lucruri în Ucraina au continuat să meargă exact la fel ca în Rusia. Poate că exemplul Ucrainei nu este popular acum, dar rămâne, totuși, bun. Da, aveau legături cu oligarhii, dar măcar au putut să-și schimbe președintele.

Mulțumesc. Vrei să mai adaugi ceva?

Sper că le vei spune cititorilor voștri și cetățenilor României că, de fapt, nu toți cetățenii ruși susțin războiul și vor să cucerească Europa. Unii, de obicei cei foarte tineri din opoziție, cred că într-o zi vom putea acționa ca poporul român, când l-ați dat jos pe Ceaușescu. Deci, într-un fel, și voi sunteți un exemplu pentru noi.