La finalul toamnei, alegem cine ne va reprezenta în Parlamentul României pentru următorii patru ani. Iată ce au făcut parlamentarii din mandatul 2020-2024 pentru a rezolva unele dintre cele mai mari probleme de mediu cu care se confruntă România.
Articolul face parte dintr-o serie de trei materiale care analizează alegerile parlamentare din unghiul politicilor de mediu și climă. În acest articol îți spunem ce a votat Parlamentul României în ultimii patru ani. Apoi, ne uităm la planurile partidelor și candidaților din acest an pentru următorul mandat. Pentru cel de-al treilea material, am întrebat experții ce nu fac instituțiile din România ca să asigure o tranziție verde justă.
Poți citi întreaga serie și în noua grijă – un newsletter care documentează criza climatică și modul în care ne adaptăm politic și social la o viață în care starea mediului ne apasă tot mai tare.
Pornim de la noi recorduri. August 2024 a fost cel mai călduros înregistrat vreodată în lume – temperatura a crescut cu 0,71 grade Celsius peste media înregistrată în aceeași lună din 1991 până în anul 2000. În România, a fost cu 2 până la 5 grade Celsius mai mult, în funcție de regiune. Le-am resimțit în stresul termic tot mai ridicat. Împreună cu recordul de temperaturi din iunie, vara asta a fost cea mai caldă din 1880, de când se fac înregistrări ale temperaturii.
Am avut și fenomene extreme – inundații, valuri de căldură, secete. După ce un urs a ucis o turistă în Jepii mici, munții Bucegi, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care permite uciderea a 426 de urși bruni și care schimbă legea vânătorii. Neptun Deep, un proiect al OMV și Rompetrol prin care vor extrage gaze fosile din Marea Neagră, rămâne unul dintre proiectele cu cele mai mari amprente de carbon din țara noastră, după cum arată acest studiu de la Greenpeace.
În acest context, avem nevoie să respirăm. Să ne amintim de speranța dată de proiectele care chiar ajută. Anul acesta, a fost promulgată noua lege a risipei alimentare, care obligă restaurantele, cantinele și magazinele să vândă mai ieftin, să doneze și să aplice alte măsuri de prevenire a risipei înainte să arunce alimentele expirate sau în prag de expirare. În 2023, România a reformulat legea națională a poluării, la patru ani după ce două ONG-uri de mediu au dat statul în judecată la Comisia Europeană. Noua lege crește amenzile de mai mult de zece ori față de nivelul anterior. În plus, face posibil ca centralele fără autorizație să fie amendate penal, iar cele care funcționează ilegal să fie închise. A crescut și rata reciclării în România, de când s-a implementat Sistemul de Garanție-Returnare. Mai multe despre acesta aici.
Însă Diana Buzoianu (30 de ani), cea mai tânără femeie din Parlament și vicepreședinta Comisiei pentru mediu și echilibru ecologic, spune că toate acestea „sunt pași micuți. E nevoie de mult mai multă dorință de a face lucrurile corect”.
E bine de știut că în România, ca și în multe alte democrații parlamentare, guvernul este ales de obicei după majoritatea parlamentară. Unde ea nu există, se fac coaliții, iar în ultimii ani am văzut trei exemple în acest sens: PNL-USR-UDMR (2020-2021), PNL-PSD-UDMR (2021-2023), și din iunie 2023 binomul PSD-PNL.
Guvernul adoptă hotărâri, care facilitează executarea legilor, și ordonanțe, în domenii și perioade anume stabilite de Parlament (în afara celor urgente, care se trimit oricum direct la Parlament).
Dar cum arată acești pași micuți?
O analiză a ONG-ului Funky Citizens arată că doar în 5 luni (februarie-iunie 2022), parlamentarii României au discutat sau inițiat 621 de proiecte legislative. La o privire de ansamblu, între 2016 și 2022, cel puțin 252 inițiative au devenit legi în fiecare an.
Cu alte cuvinte, e greu de identificat care dintre toate aceste proiecte legislative, aprobate sau respinse, sunt relevante pentru a rezolva problemele ce țin de criza climatică și degradarea mediului. Pentru asta, ne-a venit în ajutor Eusebiu Stamate, analist senior la Issue Monitoring, un serviciu de monitorizare legislativă. El a pregătit pentru noi o evaluare a progresului legislativ și strategic al României privind clima, biodiversitatea și tranziția energetică între 2020 și 2024.
Stamate spune că România a făcut progrese în aceste domenii, doar că „au rămas provocări semnificative legate de punerea în aplicare a acestor măsuri și de coordonarea între strategiile guvernamentale și cadrul legislativ”.
Am selectat din această evaluare cele mai importante legi și măsuri adoptate în ultimii ani. Mai întâi, prezentăm deciziile luate în Parlament, apoi, hotărâri ale guvernului.
Cum au reacționat parlamentarii la temperaturile tot mai mari din termometre?
🧐 Legea climei…
Vara trecută, timp de câteva săptămâni, o inițiativă privind legea climei, un cadru care să integreze obiectivele climatice în toate politicile publice, a fost înregistrată la Senat. Fusese depusă de deputații PNL Virgil Popescu și Oana Özmen, care pregăteau legea de luni bune, conform unei postări pe Facebook a lui Popescu.
Însă proiectul de lege a fost retras la scurt timp după și nu mai este disponibil online. Özmen spune că motivul ar fi fost suprapunerea cu Ministerul Mediului, care s-ar fi aflat deja într-o etapă avansată de consultări tehnice pentru un proiect de lege și care „ar fi rămas fără obiect [de muncă]” dacă ar fi intervenit Parlamentul. A rămas totuși Consiliul Științific Consultativ pentru Climă (CSCC) – o componentă complementară legii, ca propunere separată. Consiliul ar trebui să aibă 15 membri, care să ofere consiliere de specialitate instituțiilor publice și nu numai. Ei ar trebui aleși în mod transparent pentru un mandat de patru ani, cu o singură posibilitate de reînnoire.
Conform programului de guvernare 2023-2024 al PSD-PNL, Consiliul ar fi trebuit să fie unul dintre efectele unei legi a climei care să asigure un cadru pentru integrarea obiectivelor climatice în toate politicile publice. Un alt rol al CCS era să ofere o platformă dedicată pentru participarea publicului și a părților interesate.
Ana Niculicea, cercetătoare la Energy Policy Group (EPG), spune că un astfel de organism „ar putea îmbunătăți calitatea și eficiența proceselor de planificare a politicilor, reducând costurile și contribuind cu o capacitate științifică suplimentară atât de necesară, care lipsește în prezent în cadrul guvernului”.
Între timp, tot n-avem o lege a climei și nici propunerea pentru Consiliu n-o duce prea bine – a adunat din iulie până acum trei avize negative: de la Consiliul Legislativ, Comisia pentru Știință, Inovare și Tehnologie și de la Comisia pentru mediu.
Cum stăm cu energia regenerabilă?
🫡 Bye-bye cărbune
Cărbunele este cea mai poluantă sursă de energie din lume, iar din 2022, România a reglementat o eliminare treptată a producției de energie electrică pe bază de lignit și huilă.
Legea nr. 334/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic prevede ca majoritatea centralelor pe cărbune care produc energie electrică să fie scoasă din exploatare până la sfârșitul anului 2025. Restul ar trebui să fie eliminat treptat, până cel târziu pe 31 decembrie 2032. Unele centrale electrice vor fi închise direct, iar altele puse în rezervă tehnică până la termenul limită, pentru a fi folosite în caz de nevoie. O a treia categorie ar urma să fie transformate, cu ajutorul fondurilor europene, în centrale pe gaze (Ișalnița și Turceni, din 2026) sau parcuri fotovoltaice.
Chiar dacă deja e lege de aproape doi ani, Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat vara trecută că a început încă din 2023 procesul de negociere cu Comisia Europeană pentru prelungirea perioadei în care va închide minele de cărbune – la nici măcar un an de la promulgarea legii. Să aibă oare vreo remușcare că a absentat în ziua în care s-a votat legea în plen 🤔?
🌊 Bun venit energiei eoliene offshore
Energia eoliană offshore este produsă de turbine eoliene instalate în mări și oceane. Ministerul Energiei a trimis la finalul anului 2023 către Camera Deputaților un proiect de lege privind energia eoliană offshore. Era treia oară când o propunere legislativă pe acest subiect a intrat în Parlament, doar că de data asta cu noroc – proiectul a trecut repejor și a fost publicat în Monitorul Oficial la începutul lunii mai.
Legea 121/2024 reglementează cadrul general necesar implementării parcurilor eoliene instalate în apele românești ale Mării Negre.
În timp ce tu citești acest articol, fie Ministerul Energie, fie o echipă de consultanți ar trebui să lucreze la un studiu de specialitate care să pregătească procesului de concesiune – să stabilească activitățile de explorare, construcție și exploatare ale centralelor electrice eoliene offshore. Studiul ar trebui să determine până în martie 2025 care sunt perimetrele din Marea Neagră care vor fi date în concesiune, ce impact vor avea aceste centrale electrice asupra mediului și biodiversității, cât și alte detalii tehnico-financiare – procedurile de aprobare, taxe sau ajutoare de stat.
EPG scrie într-un raport din 2023 că România trebuie să dezvolte o capacitate de 15GW de energie eoliană offshore în Marea Neagră, ca să atingă neutralitatea climatică până în 2050. Potențialul însă este estimat între 77-99 GW. Ca să înțelegi ce înseamnă asta, gândește-te că aproximativ 750.000 de locuințe pot fi alimentate cu energie cu un singur GW. În România sunt aproape 10 milioane de locuințe.
Totuși, legea nu specifică câtă capacitate de producție vrea România să instaleze în Marea Neagră și până când. Din perioada de implementare a legislației, însă, putem deduce că România a pus piciorul pe accelerație în acest plan.
Însă este Marea Neagră pregătită pentru asta? Un raport al EPC Consultanță spune că „proiectele viitoare de generare a energiei eoliene (în special cele offshore) pot reprezenta o amenințare potențială semnificativă în lipsa unor măsuri relevante de evitare și atenuare [a impactului negativ]”. Principalele potențiale victime ar fi păsările și liliecii care se lovesc de turbine. Alte riscuri includ deteriorarea sau chiar pierderea comunităților marine de la fundul mării, în procesul de instalare a turbinelor și a cablurilor, sau perturbarea și strămutarea mamiferelor (în special a delfinilor) din cauza zgomotului impulsiv și continuu. Și chiar dacă aceste riscuri sunt ameliorate, tot ar trebui luat în calcul războiul din Ucraina care pune în pericol habitatul Mării Negre și siguranța zonei.
🌿 Declinul biodiversității continuă – cum au acționat decidenții?
La nivel global, numărul mediu al populațiilor de animale sălbatice a scăzut cu aproximativ 73% în ultimii 50 de ani, conform unui raport WWF de anul acesta. Asta destabilizează ecosistemele, care vor deveni tot mai vulnerabile la schimbare. În același timp, studiile ne spun că eforturile de conservare a speciilor dau roade. Zimbri, de exemplu, au fost reintroduși în Europa după 200 de ani de dispariție. Zimbrii mănâncă puieți sau arbuști și formează poieni și răscolesc nisip și noroi, ajutând, astfel, la fertilizarea pajiștilor.
De anul acesta a intrat în vigoare legea care reglementează protecția speciilor acvatice. Interzice pescuitul comercial în anumite zone și introduce noi sancțiuni pentru pescuitul ilegal, precum amenzi mai mari sau închisoare.
Dar încă nu avem Noul Cod Silvic, care reglementează gestionarea pădurilor. Ca să înțelegem traseul său, am vorbit cu Ciprian Gălușcă, activist de mediu la Greenpeace și cu Alex Teleagă, colaborator Agent Green și membru Altitudine.
În prezent, proiectul de lege „s-a blocat inexplicabil la Camera Deputaților, pentru că se fac multe negocieri pe sub mână”, spune Alex. Procesul de schimbare legislativă pentru gestionarea pădurilor a început din 1998. În 2018, Ministerul Mediului și-a propus să elaboreze o strategie pentru păduri care să fie implementată prin legislație. Ministerul a accesat fonduri europene și a organizat discuții cu părțile interesate – cercetători, pădurari, activiști. A rezultat un document care ar fi trebuit transpus în proiectul de lege.
„Din păcate, forma inițială care a ajuns în Parlament nu reușea să răspundă nici uneia dintre marile probleme evidențiate în strategie”, spune Ciprian. „Percepția noastră a fost că Noul Cod Silvic apare pur și simplu din dorința de a crea o liberalizare excesivă a exploatării pădurii”. Dacă inițial strategia națională propunea protecție și reîmpăduriri, am ajuns la un cod problematic și nefinalizat.
În plus, România și-a asumat în Planul Național de Redresare și Reziliență că va adopta Noul Cod Silvic până la finalul acestui an. Planul adună reforme și investiții cu fonduri europene ca să gestioneze criza energetică, a costului vieții și cea provocată de pandemia Covid-19. Dacă România nu-și respectă angajamentele, riscă să nu mai primească o parte semnificativă din bugetul alocat de Uniunea Europeană.
„Ne aflăm în plină campanie electorală, într-un moment în care nimeni nu vrea să-și asume niște decizii nepopulare”, spune Ciprian. „Parlamentul nu are niciun interes acum să treacă o lege care nemulțumește foarte multă lume”.
🗳️ Executivul și Legislativul sunt puteri separate, dar votul nostru e doar unul
În domeniul mediului și al climei, Guvernul a aprobat o sumedenie de hotărâri în ultimii patru ani, care nu intră în circuitul de validare al Parlamentului, dar care sunt cruciale pentru progresul pe frontul crizei climatice.
Pe scurt, avem astăzi:
🔥 O strategie pe termen lung pentru reducerea emisiilor cu efect de seră (HG 1215/2023), care ar trebui să fie ghidul României pentru a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
Ministerul Mediului a întârziat doi ani cu strategia. De aceea, Comisia Europeană a început procedura de penalizare pentru încălcarea obligațiilor față de UE anul trecut, dar România tot nu a reușit să propună scenariul de neutralitate climatică. Mihnea Cătuți, director de cercetare la EPG, spune că „strategia nu prezintă niciun scenariu care să atingă cu adevărat emisii nete zero în 2050”, pentru că tot rămân peste 3 milioane de tone pe an.
🌡️ O strategie privind adaptarea la schimbările climatice (HG 1010/2024) pentru anii 2024-2030, care răspunde la provocările tot mai mari impuse de criza climatică.
Strategia include măsuri de reducere a riscurilor de inundații și secetă, de gestionare sustenabilă a pădurilor, de îmbunătățire a rezilienței orașelor și de adaptare a infrastructurii la noile realități climatice.
🌳 O strategie națională pentru educație de mediu și schimbări climatice (HG 59/2023), pentru perioada 2023-2030, care contribuie la dezvoltarea unei societăți conștiente și pregătite (în teorie) să abordeze provocările legate de criza climatică și protecția mediului.
♻️ O strategie națională pentru economie circulară (HG 1172/2022) care urmărește să transforme economia pe care o avem astăzi într-un model circular, unde resursele sunt utilizate mai eficient, materialele reciclate, iar deșeurile minimizate.
Dar e de ajuns?
Stamate, Teleagă și Gălușcă spun că nu. „Viitorii parlamentari și guvernul trebuie să colaboreze pentru a asigura un cadru legislativ solid”, spune Stamate. Diana Buzoianu, crede că e nevoie de mai mult curaj din partea parlamentarilor în politicile legate de mediu, pentru că încă sunt mulți care văd interesul economic mai presus de binele colectiv.
Buzoianu adaugă că măsurile luate nu pot fi strict reactive, „un plasture pus pe o fractură”, atunci când au loc tragedii, precum moartea turistei din Bucegi sau inundațiile din județul Vaslui. „Dacă tu ai infractori de mediu care an de an nu au fost prinși de acest sistem judiciar, care funcționează, dar care astăzi nu-și face treaba corect, este clar că ai nevoie să schimbi ceva mai mult decât doar două virgule într-o lege. Este clar că ai nevoie de niște procurori specializați, este clar că ai nevoie de niște bugete special alocate.”
Deci, chiar și cu toate strategiile și legile adoptate în ultimii ani, tot ne mai rămâne ceva de legiferat? Dacă avem deja toate planurile pe hârtie, nu e de ajuns ca să ajungem la obiectivele climatice și de mediu din 2030 sau 2050?
În următoarele două episoade vom răspunde la aceste întrebări. Pe de o parte, ce au de zis partidele în campania electorală, iar pe de altă parte, ce cred experții că ne lipsește ca să trăim în armonie cu natura în România.
Ilustrație de Luisa Balaban.
