O ordonanță de urgență amenință existența și funcționarea a sute de teatre, biblioteci și muzee din țară. Am stat de vorbă cu câțiva manageri de instituții culturale despre cum văd ei acest viitor amenințat de constrângeri, haos și birocratizare.
Cea mai amorțită lună de vară a început cu mari turbulențe pentru lumea noastră culturală. Totul a pornit de la proiectul ordonanței prin care guvernul român vrea să strângă cureaua la bugetul de stat, prin „descentralizarea serviciilor publice și disciplină economico-financiară”.
Unele dintre articolele din acest proiect de ordonanță, asumat de premierul Ciolacu și Boloș, ministrul Finanțelor, vizează instituțiile publice, inclusiv instituțiile de cultură, care au mai puțin de 50 de angajați și care ar urma să treacă, începând cu 1 ianuarie 2024, printr-un amplu proces de „transformare”. Sunt vizate 60% din totalul instituțiilor de cultură: aproximativ 300 de teatre, săli de spectacole și concerte, muzee, biblioteci și așezăminte culturale din toată țara, toate cu mai puțin de 50 de angajați. Dacă ordonanța va fi adoptată, toate acestea s-ar putea comasa, desființa, reorganiza sau fuziona, fără a exista însă o strategie adaptată fiecărui caz în parte. Dacă, de exemplu, într-un oraș mic se află un teatru de copii, un ansamblu folcloric și un muzeu local, toate acestea ar fi comasate, indiferent de nevoile fiecăruia. Rolul măsurilor puse pe hârtie de guvern este să reducă cu cel puțin 15% personalul și cheltuielile de funcționare. Ele ar însemna, de fapt, haos instituțional, birocratizare, disponibilizarea a mii de oameni și îngrădirea accesului la cultură, drept garantat de Constituția României.
Proiectul de ordonanță, încă nefinalizat, a stârnit un val de revoltă în rândul celor care țin în picioare sectorul cultural public, oricum cronic subfinanțat. Peste 50 de directori de teatre, reprezentanți ai Rețelei Naționale a Muzeelor din România și ai Asociației Bibliotecarilor din România au trimis deja primului-ministru mai multe memorii, în care cer modificarea sau eliminarea anumitor dispoziții din proiectul de ordonanță și vorbesc despre colapsarea sectorului cultural, în special al celui din orașele mici și mijlocii. O petiție intitulată Opriți distrugerea culturii! a adunat deja peste 24.000 de semnături în mai puțin de o săptămână.
Deși mulți dintre semnatarii memoriilor trimise către politicieni admit că e nevoie de o reformă în ceea ce privește cheltuielile publice, ei spun că această reformă trebuie să țină cont de fiecare domeniu de activitate, nu pornind de la o ordonanță „scrisă pe genunchi”, care confundă administrarea instituțiilor de cultură cu administrația publică.
Ana Maria Popa, directoarea Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, se află în situația în care instituția pe care o conduce ar putea fi comasată cu alta, fără ca înainte să fi existat o strategie. „Nu ai nicio garanție că te comasează tot cu un alt teatru”, spune Popa. La Sfântu Gheorghe există și un teatru maghiar, și atunci ar exista posibilitatea fuzionării a două instituții cu același profil, însă puține orașe mici au câte două teatre. „Cele mai nefericite situații sunt cele care, așa cum e scrisă ordonanța, amestecă mere cu piersici,” explică directoarea. „S-ar putea să ajungi în situația în care să fii comasat cu un ansamblu folcloric sau cu o bibliotecă. Așa s-ar ajunge la o singură instituție de cultură pe județ care să le conțină pe toate. Ceea ce este absurd!”
Într-o astfel de situație nefericită s-ar trezi, spre exemplu, Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, care se confruntă cu două scenarii posibile. „Primul scenariu e să rămânem fără personalitate juridică și să ne transformăm într-un soi de direcție a Consiliului Județean”, spune Corina Bejinariu, directoarea muzeului. Acest scenariu ar însemna o blocare dramatică a activității. „Tot ce înseamnă achiziții, cercetare, deplasări în teren vor fi superbirocratizate și nu vei putea să faci nimic fără să treacă înainte prin Consiliul Județean. Vom ajunge să nu ne facem activitățile pentru că nu vor fi aprobate la timp.” Al doilea scenariu ar fi să existe o instituție-mamut, care să reunească toate instituțiile locale într-o singură structură, dar care ar fi foarte foarte greu de administrat. „Să ne imaginăm că muzeul va fi condus de directorul de la centrul de cultură”, spune Bejinariu. „Păi, acel manager conduce dansatori și o școală populară. O să conducă el cercetători cu activitate complexă și oameni care scriu doctorate?”. Indiferent de variante, directoarea muzeului spune că se va produce un mare bruiaj în funcționarea instituțiilor și nici oferta lor culturală nu ar mai putea fi la nivelul de dinainte.
O altă mare problemă, semnalată și în memoriile adresate premierului Ciolacu, este limitarea cheltuielilor la 7,5% din venituri proprii. Practic, Guvernul nu dă voie primăriilor să treacă de acest prag de 7,5% și să dea mai mulți bani la cultură și sport, în condițiile în care cultura oricum primește, de regulă, cei mai puțini bani. Într-un oraș ca Sfântu Gheorghe, de exemplu, bugetele alocate culturii și sportului ar scădea de la 28 de milioane de lei la 10 milioane de lei. Ceea ce va duce inevitabil la faliment și la disponibilizarea imediată a aproape 100 de oameni, observă Ana Maria Popa, directoarea Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe.
„Din punctul meu de vedere, 7,5% pentru cultură este foarte puțin, mai ales dacă ne uităm la cum au crescut facturile la energie”, spune Dragoș Neagu, președintele Asociației Naționale a Bibliotecarilor și director al Bibliotecii „Panait Istrati” din Brăila. Potrivit lui Neagu, se va ajunge în situația în care instituțiile vor plăti doar niște salarii și utilități, în condițiile în care situația bibliotecilor, de exemplu, se află într-un declin constant. „Numărul bibliotecilor publice a scăzut de la 4.700, în 1990, la 2.200, astăzi. Sunt biblioteci care nu au fost închise în ultimii 100 de ani nici măcar în timpul Războaielor Mondiale. Nu ne-au închis războaiele, dar ne vor închide reducerile de personal și tăierile de buget.”
Guvernanții nu au avut încă nicio reacție la aceste memorii și petiții, în schimb ei continuă să fluture cuvântul „reformă”. Mesajul care transpare însă ar suna mai degrabă cam așa: asta e situația, cu toții trebuie să facem sacrificii în aceste momente dificile. Întrebarea crucială care rămâne e: pe spatele cui se va face această „reformă”?
O spune mai clar Corina Bejinariu, directoarea Muzeului Județean de Istorie și Artă din Zalău:
„Noi înțelegem ideea de reformă, înțelegem și nevoia de a reduce numărul funcțiilor de conducere, dar ideea e să nu destabilizezi instituțiile care abia au reușit să-și construiască și să-și găsească locul timp de 30 de ani. Aici e drama. Această reforma va afecta cultura, unde e cea mai mică resursă investită. Avem cea mică investiție în cultură din UE, în 2022, după bulgari. Suntem pe ultimul loc în Europa. Și atunci unde măreața economie pe care vrei să o faci? Reforma se va face pe spatele nostru.”
