Oameni și copaci

Publicat pe 15 august 2018

Bucureştiul e un sat din beton & asfalt. Maşinile se împing unele în altele pe străzi şi pe trotuare, unele sunt parcate peste buturugi răsărite din pietriş. Din loc în loc, apar arbori mutilaţi sau uscaţi, îngrămădiţi pe petice meschine de pământ, cu ciment cât vezi cu ochii de jur împrejur, sau cocoţaţi pe borduri înalte, de unde nu mai pot bea apă. Deşi nu ţi-ar veni să crezi asta când eşti în Cişmigiu, sau în Herăstrău, sau în Parcul Carol, spaţiul verde pe cap de bucureştean ar putea încăpea într-o sufragerie.

În 2016, Curtea de Conturi avertiza, într-un raport, că spaţiile verzi de pe domeniul public scăzuseră în Bucureşti în ultimii ani (aici le puteți vedea, de exemplu, pe o parte dintre cele pierdute până în 2011) și că sunt mai puține decât se lăudau autorităţile. Deși datele oficiale arătau o creștere de la 12,3 la 23,21 mp pe cap de locuitor între 2009 și 2012, creșterea ar fi fost „pur conjuncturală”: în măsurători au fost incluse şi suprafețe private sau cu regim juridic incert. Pe hârtie, autorităţile îşi îndepliniseră ţinta de minim 20 mp/locuitor fixată de legislaţia românească pentru 2011, însă nu și pe cea de 26 mp fixată pentru sfârşitul lui 2013 (şi recomandată de UE).

Curtea de Conturi susținea că realitatea din 2014 arăta așa: 2.081 de hectare de spații verzi publice, la 2,1 milioane de locuitori, adică 9,86 mp pe cap de locuitor. În comparaţie, Viena ar fi avut, în 2012, 120 mp, iar Helsinki, 100. În 2015, Dan Trifu, vicepreşedintele Eco-Civica, o fundaţie comunitară care se ocupă şi de protecţia mediului, susţinea însă că Bucureştiul ar fi avut 1.600 de hectare de spaţii verzi, faţă de 3.500 câte ar fi fost în 1990 - ceea ce însemna că oraşul ar fi pierdut 50% din verde în 25 de ani, în principal din cauza retrocedărilor.

Pe de altă parte, Cadastrul Verde - un sistem informatic realizat de Primăria Capitalei care a stabilit ce proprietăți din oraș sunt spații verzi - număra, în 2011, 1.700.000 de arbori pe domeniul public şi alţi 400.000 pe proprietăţi private. O cifră pe care Diana Culescu, președinta Asociației Peisagiștilor din România (AsoP), o consideră însă exagerată, mai ales dacă e s-o compare cu densitatea copacilor din marile capitale europene. Am rugat-o să ne povestească despre problemele verzi din Capitală, dacă tot am avut ca temă de gândire oraşul. Şi din moment ce e specializată în vegetaţie arborescentă (a făcut şi o hartă pe care a început să marcheze, de curând, arbori dispăruţi sau uscaţi din Bucureşti), a vorbit despre oameni - autoritățile publice care nu par să știe să aibă grijă de natura din oraș -, dar mai ales despre copaci. De ce?

„Ei îţi dau umbră, aduc umiditate, îți opresc vânturile și praful, creează o întreagă biodiversitate [în oraş]. Fără ei, nu prea putem vorbi despre spații verzi.”

Copaci toaletați în București. Fotografie de pe Hotnews.ro trecută prin aplicația Prisma

„Niciun arbore nu rezistă la toaletare”

O mare problemă în Bucureşti o reprezintă toaletarea - firme plătite de administrația publică ciopârţesc copaci cu drujbele până când, în multe cazuri, nu mai rămân din ei decât trunchiul şi câteva cioturi. „Toaletarea nu este descrisă în nicio carte de specialitate din România”, spune Diana Culescu. Este un termen apărut de câţiva ani în legislaţia românească şi o activitate la care nu prea participă specialişti, deşi ar trebui. În cărţi, spune peisagista, apar alte tipuri de tăieri - de întreținere, de formare a coronamentelor, de regenerare.
„Niciun arbore nu rezistă la toaletare, părerea mea. Media de omorâre a unui arbore prin toaletare este între doi și cinci-şase ani. Problema e că după ce îi toaletează și s-au uscat, îi scot, iar locul respectiv se betonează. Aşa am pierdut foarte multe aliniamente (nr. - rândurile de copaci de pe trotuare sau din parcuri). Ele fac parte din rețeaua verde a orașului şi sunt importante și din punct de vedere ecologic: de exemplu, gâzele zboară din coroană în coroană, iar ca să ajungă dintr-un parc în altul, trebuie să ai şi aceste coridoare verzi.”
„Arborii îţi asigură umbră şi rețin foarte mult praf pe frunze, care nu-ți intră în casă și în plămâni. Așa că poate te-ai gândi să nu le mai tai coroana. Într-un normativ internațional, pe care noi nu l-am adoptat la nivel local, scrie că într-un sezon de vegetație nu tai niciodată mai mult de 25% din foliaj, pentru că începi să afectezi arborele. Motivul pentru care îl tăiem: siguranța populației. Nu, pentru că dacă tai așa, arborele se usucă, moare și îți cade-n cap.”
Într-o postare publicată acum doi ani pe blogul personal, Diana Culescu calcula valoarea unor arbori din Bucureşti după o metodă franceză, ilustrând şi pagubele aduse de toaletare. Scria, de pildă, că valoarea unui stejar roşu dintr-un aliniament din Herăstrău, toaletat în 2014, ar fi scăzut de la 22.400 la 8.400 de euro. Pentru întregul aliniament, Bucureștiul ar fi pierdut 1.680.000 de euro, plus încă vreo 11.000 de euro pentru acţiunea de toaletare, care costa circa 400 de lei per copac.
Silvia Boeriu, de la CeRe - o organzație bucureșteneană care sprijină înființarea unor grupuri cetățenești - spune, de altfel, că oamenii i-au contactat destul de des în ultima vreme ca să reclame „toaletarea agresivă sau nepotrivită” a copacilor de pe străzi sau din parcuri. „Oamenii au devenit mai conștienți că dacă nu se implică, încet-încet, le dispar sau le sunt ciuntiți copacii din jur și ne sună, ne întreabă ce pot face să alerteze autoritățile.” Pentru astfel de cazuri, organizația a făcut un mic ghid.
Pe lângă asta, edilii nu prea respectă standardele de plantare şi lucrările de întreținere a arborilor. „Arborele, după ce l-ai plantat, trebuie să-l îngrijești minim doi ani. La noi, îl pui și speri pentru ce-i mai bine”, spune Diana Culescu. „Udatul, de exemplu, îl omoară dacă nu ştii să-l faci cum trebuie. În parcuri sunt aspersoare care udă, de regulă, aleile, dar de cele mai multe ori, udă și baza copacului. Aşa menții o băltoacă acolo unde sunt rădăcinile de susținere, care putrezesc. Arborii se udă prin picurare, pentru că așa apa ajunge mult mai departe în sol. Apoi, dacă nu se fac tăieri de întreținere, atunci când cade o ramură uscată, rupe din copac, iar el rămâne găurit, mai departe doar se deteriorează (...) Arborele, dacă are o rană, o închide în interior și dacă nu știi ce semne să vezi la el, poate să-ţi cadă în cap.”

Obsesia platanului

„În Bucureşti s-au plantat enorm de mulţi platani, pentru că sunt frumoşi. În străinătate nu se mai plantează demult. În Europa a ajuns ceea ce se numește cancerul platanului. În România, deși importăm platani din țările în care a apărut boala, nu ştim dacă ea există sau nu. Atunci când încurajezi mult o specie, încurajezi și bolile și dăunătorii care vin la pachet cu ea. Bucureștiul a avut o problemă similară pe la sfârșitul secolului 19 - începutul secolului 20, când a rămas cam fără toţi ulmii [din cauza unui dăunător]. O întrebare la care ar trebui să-ți poată răspunde Registrul Verde este cât la sută din arborii din București sunt platani, ca să ştii spre ce să te orientezi.”
„Bucureștiul are o mare problemă cu vânturile de iarnă. Şi toată lumea taie plopii, care au fost folosiți întotdeauna ca sparge-vânt în București. Se consideră că sunt bătrâni. Majoritatea speciilor de plop trăiesc peste 300-400 de ani, dar lemnul nu este foarte dens şi se rupe mai repede decât cel de stejar, de exemplu. Dacă nu ai idee cum se îngrijesc, ei pot, în timp, să devină un potenţial pericol.”
„Ai văzut ce inundații sunt acum în oraş. Ele se datorează în primul rând faptului că se ridică bordurile. Altfel, apa avea unde să se infiltreze, intră foarte multă apă în pământ dacă o lași.” Un arbore matur, spune Diana Culescu, ar putea absorbi circa 800 de litri de apă într-o zi. „Negoiță a urcat Sectorul 3 cu 50 de centimetri. A ridicat pământul, iar el se usucă foarte repede. Dacă nu îl uzi, n-ai ce să faci cu el - ai o cuvă de beton, iar arborele nu are de unde să-și ia apă dacă nu plouă sau dacă nu-l uzi tu. Aşa s-au uscat mulţi.” Anul trecut, de pildă, au fost betonaţi sute de copaci şi a dispărut un hectar de spaţiu verde pentru reconfigurarea bulevardelor din Sectorul 3.

„Toate intervențiile sunt pur estetice”

Despre intervențiile primăriilor de sector: „În primul rând, plantează multe lucruri care nu au volum foliar (adică multe frunze) şi care au nevoie de o altfel de îngrijire, despre care noi n-avem nicio treabă. În afară de a le planta, nu au altă abordare asupra lor. Și mor, le mai plantezi o dată, este o plantare perpetuă. Toate intervențiile sunt pur estetice, chestiile care aduc voturi, pe care le vezi.”

„Noi încă gândim spațiile verzi ca acum 50-60 de ani”

Spațiile verzi nu pot fi distribuite uniform într-un oraş, însă trebuie să poți ajunge ușor la ele. În București, spune Diana Culescu, ele lipsesc mai ales în cartierele-dormitor, care au fost construite foarte dens, „de deschizi ușa și dai în blocul vecin” și unde oamenii și-au plantat mașinile pe spațiile neconstruite din jurul clădirilor. Exemple: Militari, Rahova, Berceni.
„Noi încă gândim spațiile verzi ca acum 50-60 de ani. Sunt niște locuri în care ne ducem să stăm pe bancă și să ne uităm la lac. Vedem ca spațiu verde doar parcul, nu înțelegem că și aliniamentele [de arbori], de exemplu, sunt acelaşi lucru. Ne înghesuim cu toţii în Herăstrău şi în Cişmigiu. Eu cred că ajung în Herăstrău o dată la două-trei luni. Fostul primar al Londrei, de exemplu, a câştigat alegerile pentru că a introdus în programul lui parcuri-buzunare. Ideea e ca tu, de acasă şi până la serviciu sau la grădinița copilului, să circuli printr-un mic spațiu verde.”
„Lipsesc spații verzi de proximitate, unde să poţi ajunge în 10 minute și să stai cu copilul sau să mănânci un sandviș. Astfel de spații ne-ar trebui în jurul clădirilor, pentru oamenii care ies să mănânce în pauza de prânz; spații unde să te simți în siguranță și să te relaxezi, în timp ce în jurul tău, pe toate direcțiile, trec mașini.
„Străzile din Bucureşti nu sunt gândite ca străzi verzi - pe o stradă verde, de exemplu, ai arborii puși în benzi, pentru că trebuie să maximizezi locul pe unde intră apa la rădăcini. Parcurile liniare iarăși sunt ceva care la noi nu există. Nu avem păduri urbane pe care să le putem folosi, în care să avem dotări, să facem lucruri; Băneasa este pădure urbană, dar o folosesc câțiva care știu pe unde să meargă. (Anul trecut, AsoP a inclus mai multe tipuri de spaţii verzi care ar putea apărea în oraş într-o propunere de modificare a Legii spaţiilor verzi).
„Gazonul ar trebuie folosit doar în anumite locuri din oraş, acolo unde îți permiți întreținere. După ce l-ai pus, trebuie să-l erbicidezi, ceea ce poluează, trebuie să-l uzi, ceea ce consumă, trebuie să-l tai, cam o dată la trei săptămâni, și să-i faci tratamente. Cineva trebuie să-l îngrijească în permanență. Se poate planta altceva - în străinătate, se pun niște amestecuri de plante perene cu plante anuale, care cresc singure, fie că au sau nu apă, sunt practic niște buruieni; trebuie doar să te duci de două ori pe lună să le tai, pentru că fac semințe și ele trebuie să se împrăștie, ca să-ți reînsămânțezi amestecul. Şi asta costă mult mai puțin.”
„Ce observ e că autorităţile își îndreaptă acum atenția către peisagiști, pentru că și-au dat seama că sunt probleme pe care nu le pot stăpâni, că spaţiul verde nu ține doar de partea estetică. Eu de ani de zile fac foarte multă muncă voluntară ca să înțeleagă lumea ce știm noi să facem.”

„Registrul spațiilor verzi este doar o înșiruire de informații”

Legea spațiilor verzi (24/2007) nu definește clar ce înseamnă spațiu verde, existând doar o înșiruire de tipuri de astfel de spații. Pe lângă asta, orașele de rang 0 și 1 (centre de dezvoltare cu un număr mare de locuitori, printre care și Bucureștiul) ar fi trebuit să facă până în 2011 un audit al suprafeței, calității și accesibilității spațiilor verzi și, pe baza lui, o strategie privind conservarea și dezvoltarea rețelei de spații verzi, precum și un registru verde. „Niciun oraș nu are această strategie”, spune Diana Culescu. AsoP a propus extinderea termenului pentru 2019.
În 2013, Primăria Capitalei a publicat Registrul spaţiilor verzi (același lucru cu Cadastrul Verde) - o hartă navigabilă de două milioane de euro pe care sunt marcaţi toţi arborii şi spaţiile verzi de pe domeniul public şi care are la bază Cadastrul Verde. Registrul stabilește clar care sunt spațiile verzi, ceea ce poate înlesni stoparea unor defrișări ilegale, însă primăria ar fi trecut însă în el şi terenuri private ca spaţii verzi, pe unele dintre ele fiind mize imobiliare uriaşe. Astăzi, registrul este un instrument static din care nu înţelegi nimic. „El este doar o înșiruire de informații. Un registru nu este doar o bază de date, ar trebui să se actualizeze încontinuu”, spune Diana Culescu. „Toate firmele care fac intervenții asupra arborilor ar trebui să bage informațiile acolo. N-a mai scris nimeni nimic în el, deși poți să te uiți pe Street View, să vezi cât a dispărut între timp.”
„Spațiile verzi din Bucureşti sunt ameninţate şi de retrocedarea sau concesionarea suprafețelor dintre blocuri - se mai face un bloculeț, în loc să fie spațiu verde. În ultimul timp, s-au mai reglat însă lucrurile, mai ales că a început să apară o chestie foarte tare: grupurile de inițiativă locală, care mi se par mult mai puternice decât ONG-urile. Oamenii [care fac parte din ele] sunt foarte vigilenți. Au dat în judecată și au anulat PUZ-uri în instanță, cum sunt cei din Floreasca sau cei din Drumul Taberei. De aceea, este foarte importantă educarea populației.”
Silvia Boeriu, de la CeRe, amintește la rândul său de inițiative și victorii cetățenești privind spațiile verzi din București: Grupul de inițiativă „Lacul Tei” a convins primăria să nu înstrăineze 11.000 mp din parc, care s-ar fi putut transforma într-un proiect imobiliar. Cu altă ocazie, s-au opus betonării unei porțiuni verzi din parc pe care administrația voia să planteze statuia Prințului Rainer de Monaco și au oprit proiectul. „Grupul ‘Floreasca Civică’ se opune viitorului proiect imobiliar de la fostele Hale Ford, un proiect uriaș care le va sufoca cartierul - atât prin dispariția unei zone verzi însemnate din Floreasca, unul dintre cele mai verzi cartiere din București, cât și prin intensificarea traficului din zonă.”

Acțiune de protest a grupului „Floreasca Civică”. Fotografie de pe pagina de Facebook a grupului, trecută prin aplicația Prisma

Dacă-ți pasă de viața ta și a copacilor, poți căuta și tu un grup de acțiune civică la tine în oraș ca să tragi autoritățile la răspundere. În loc de final, poate ai vrea să afli și lucrurile astea, extrase din volumul „Viața secretă a copacilor”, de Peter Wohlleben:

copacii își anunță vecinii în caz de pericol
copacii sunt prieteni și se protejează reciproc (adică au grijă să nu-și îndrepte în direcția celuilalt crengile cele mai groase, ca să nu-și fure lumina și aerul
simt când cineva, de pildă o omidă, le roade trunchiul sau crengile
cheamă ajutoare în caz de primejdie (viespi vs. omizi)
transmit informații de la un copac la altul printr-o rețea de ciuperci, care funcționează cam ca internetul nostru (cercetătorii îi spun „Wood-Wide-Web”)
plantele cultivate sunt surde și mute (spre deosebire de cele crescute în sălbăticie, care au simțurile ascuțite și funcționale)
la fagi, bogații ajută săracii
mamele le trimit copiilor zahăr prin rădăcini etc.