„Eu nu mă pot întoarce în țara mea”, spune Perla*. S-ar putea să nu primească azil în România și asta o îngrozește. S-a născut în Camerun și a trăit o bună bucată din viața ei acolo. În 2012 a fost nevoită să plece din cauză că era membră a unui partid partid care supără regimul dictatorial.
Mouvement pour la Renaissance du Camerun este una dintre cele mai importante grupări care se opun Guvernului. „În țara mea este război. Începuse deja când am plecat, dar atunci nu era cum e acum. Acum a ajuns în toate orașele. Atunci era război doar în sud lângă Bamenda. În timp s-a extins în toate orașele: La Buea, la Limbe, la Yaounde, Douala”, povestește Perla, găzduită temporar într-un centru regional de proceduri și cazare pentru solicitanții de azil din Șomcuta Mare.
Camerunul e sfâșiat de un război civil între grupări separatiste și guvern. Criza anglofonă, cunoscută și sub denumirea de Războiul civil camerunez, este un război între grupurile militante ambazoniene și guvernul camerunez din regiunile de nord-vest și sud-vest.
Pe 23 noiembrie 2016 cel puțin două persoane au fost ucise și 100 de protestatari au fost arestați în Bameda, un oraș din regiunea de nord-vest. Răspunsul disproporționat al guvernului la aceste proteste a escaladat în ceea ce lumea numește acum „Criza din Camerun”. Separatiștii înarmați anglofoni au început să lupte pentru independența teritoriului Ambazonia.
Separatiștii ambazonieni au lansat o campanie de gherilă împotriva Forțelor Armate din Camerun după protestele din 2016 - 2017, care au avut loc în urma numirii unor judecători francofoni în zonele vorbitoare de limbă engleză.
De atunci, violența continuă în cele două regiuni vorbitoare de limba engleză, în ciuda a ceea ce declară președintele Paul Biya, care în ianuarie 2023 spunea că multe grupuri separatiste înarmate s-au predat. La mijlocul anului trecut, peste 630.000 de persoane au fost strămutate în cele două regiuni și cel puțin 1,7 milioane de oameni au avut nevoie de ajutor umanitar, potrivit unui raport al Human Rights Watch.
Organizațiile care luptă pentru drepturile omului spun că abuzurile comise de forțele statului și de grupurile separatiste înarmate s-ar putea încadra la crime împotriva umanității. Cu mai mult de 6.000 de persoane ucise și peste 600.000 de persoane strămutate intern din 2017, civilii din regiunile anglofone ale Camerunului rămân expuși unui risc iminent de atrocități în masă.
Oamenii care se află la mijlocul războiului l-au numit în repetate rânduri un genocid, pentru uciderea nejustificată a civililor.
În Mișcarea pentru Renaștere și-a întâlnit și soțul. Își amintește că au avut o nuntă mică, simbolică, specifică tradiției lor. Au fost doar ei alături de familie într-un locșor intim, cu puțină muzică, ceva de băut și mâncare. La scurt timp s-au mutat în Maroc, unde s-au născut cei doi copii ai lor.
„Mi-a fost foarte greu să mă integrez din cauza religiei mele, pentru că e o țară arabă, iar noi suntem creștini”. În ultimii ani acolo îi devenise din ce în ce mai clar că vor trebui să plece. România nu era pe lista ei, însă s-a împrietenit cu o româncă în Maroc și, în 2022, amica ei a invitat-o la noi în țară.
A venit pentru prima oară aici doar în vizită. După ce s-a întors în Maroc a simțit tot mai tare că nu va putea să se adapteze acolo. A început să se gândească că și copiiilor ei le va fi tot mai greu să găsească o punte între religia catolică și practicile musulmane. Așa că au decis să vină în România.
Încă se străduiește să se obișnuiască cu frigul și cu incertitudinea legată de viitor. Au încercat să treacă granița ilegal în Ungaria, iar de atunci au fost aduși toți patru la Centrul Regional de Proceduri și Cazare pentru Solicitanții de Azil din Șomcuta Mare.
Așteaptă să primească răspuns din partea instanței, dacă li se va acorda sau nu statutul de refugiat. Prima cerere le-a fost respinsă, fără vreun motiv clar, spune ea. Au făcut apel. „Dacă vor fi respinși pentru a doua oară, o să facă tot ce pot ca să rămână. Se fac 12 ani de când am plecat din Camerun. Copiii mei nici nu au fost acolo. Eu nu pot să mă întorc acolo”.
Numele prezente în articol au fost schimbate pentru a proteja identitatea persoanelor intervievate.
Am încercat să înțelegem mai bine cine sunt oamenii care vor să vină în România, ce lasă în urmă și de ce vor să rămână aici. Urmează să publicăm poveștile lor în septembrie.
Portretul a fost construit pe baza interviurilor luate migranților din Șomcuta Mare în 2023 de către cercetătorii de la Institutul de Istorie Orală al Universității „Babeș-Bolyiai” Cluj-Napoca, parteneri alături de Scena9 și Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună” în proiectul „Life Stories, Not Numbers”, o colaborare concepută de Institutul Auschwitz pentru Prevenirea Genocidului și a Atrocităților în Masă și finanțat cu sprijinul European Philanthropic Initiative for Migration (EPIM).
