De toate pentru toți într-o vară mai degrabă plictisitoare (nimic relevant de la Smiley, nimic de la Delia!), scurtcircuitată de maneaua lui Adrian Minune de la festivalurile Neversea și Electric Castle (am scris aici) și apoi dezamăgitoare spre final: fără manele la Untold și un Armin van Buuren nemuritor, dar rece. Noroc cu cearta inofensivă dintre Sex Pula Pistol și gașca Mes Quins, care ar fi amuzantă, dacă n-ar fi dezolantă.
Cântecul „Ca să zburăm", de Eyedrops
Romantici incurabili în căutarea unui single cu forța și rotunjimea „Bicicletei", Eyedrops scot un cântec nici prea melancolic, nici prea optimist, nici prea timid, nici prea orgasmic – se caută explozie pe refren, dar ritmul nu face cinste aspirației înălțătoare. Altfel, brățară de clișee, pentru încă un cântec „în Vamă, la 5".
2/5 ♥
Albumul Louis de Fume, de Jah Cuzzi
Apatic și în același timp nostalgic, discul trioului bucureștean e melanj al ispitelor rock, dub și noise: chitara electrică cere distors și shoegaze, tobele vor abudență, în timp ce sintetizatoarele caută timbre psihedelice și/sau retrofuturiste. Cu un strop de improvizație înregistrată live. Pretexte? Parafraze cu zeul rastafarian, nuanțe spirituale în compoziție. Cusur? A două jumătate sau, mai exact, ultimele trei cântece grăbite și monotone.
3/5 ♥
Albumul se poate asculta/cumpăra pe Bandcamp.
Cântecul „Vitralii", de Hot Casandra
Proiectul lui Paul Ballo și-a schimbat de câteva ori înfățișarea și paradigma muzicală și continuă să jongleze între limba engleză (strident mai neinspirat) și română. În ultimii ani caută expresivitate pop, simplă și eficientă. Ce nu reușește, însă, e constanță și un sound precis, chiar dacă jocurile de cuvinte ies mai bine decât tiparele „inimă/lacrimă" sau „cer/sper" întâlnite la tot pasul în muzica românească, fie ea pop sau indie.
2/5 ♥
Cântecul „Căzuți din lună", de :umbra și Ana Coman
Despre proiectul :umbra nu am cuvinte de laudă, discul lor de debut, Noi, restul, scos acum doi ani, e nememorabil și captiv într-un rock alternativ inexpresiv și versuri adolescentine (să ne reamintim antologicul: „Dezbrăcată te visez / Ai fundele legate / Cu gândul te despachetez / Te spăl de păcate"). Ana Coman, în schimb, una dintre vocile importante ale ultimilor mulți ani, explodează acest cântec la secunda 52 și oricât de melodramatică ar fi compoziția și naiv poemul vag eminescian pe care se bazează (de fapt, s-o spun pe aia dreaptă, oricât de Robin and the Backstabbers varianta discount ar fi), cântecul ăsta e molipsitor de melodios. Iar Ana sună mai sincer în limba română, poate ar trebui să insiste.
4/5 ♥
Cântecul „Am visat că schimbăm Lumea", de Deliric x Silent Strike
Nostalgia nu e de ieri sau azi prezentă în muzica găștii CTC. DOC și Vlad Dobrescu au dat anul trecut „Cicatrici" („N-oi fi făcut eu vreo Arcă, dar altul ca mine n-o e / Doar tu știi că nu e joacă și că-mi vine bine boem / Timpul a închis rănile le-a uns cu ceva vreme / M-a lăsat cu cearcănele astea de le tot plimb în perne", bucată găsită pe albumul Eu, printre cele mai bune ale scenei. Deliric, la rândul lui, tot într-o colaborare cu Silent Strike, zicea pe „Mâine": Progresul arată bine pus pe hârtie / Când măsori realizări din tehnologie / Comunic cu oameni oriunde pe glob / Dar nu mă salut cu vecinii de bloc."
Dar „Am visat că schimbăm Lumea" e mai degrabă o arcă peste timp către „Demoncrație", care deja din 2011 trăgea de urechi consumerismul: „Servici, casă, Carrefour, servici, casă, Real, ideal, ireal, doctrine / Îți iei plasă! Îți iei plasmă să-ți vezi semenii în pasă proastă să te aline". Cât e maturizare (puștii probabil nu iau prea în serios perspectiva unei generații care a copilărit fără social media), cât e dezamăgirea generală a milenialilor vizavi de speranțele pe care ni le-am pus în tehnologie și noua economie la începutul mileniului, cât e anxietate provocată de o tranziție care parcă nu se mai termină? Din toate câte puțin, aș paria: „Am visat că schimbăm lumea, / Ne-a schimbat tot ea, e culmea."
5/5 ♥
Cântecul „Avatar", de The Amsterdams
Au trecut câțiva ani buni de la discul Eternity for Dummies, exercițiu synth pop care căuta nostalgii senine & lipsite de griji în cheie Pet Shop Boys & New Order post-2000, iar lucrurile par să fie simplificate în continuare de The Amsterdams. Single proaspăt care adună la un loc riff-uri Coldplay, refren auto tune cca. 2015 și steelpan propăvăduit de Jamie XX . Bașca, un scurt bridge timid în zona Tame Impala & Arcade Fire, care pariază pe o referință pop undeva între Eminescu și Mărgelatu': „You need to spit yourself out / Out of the forest and run."
2/5 ♥
Cântecul „VIP" scos de 5GANG
Gașca caricatură involuntară (oare?) scoate încă o bucată cu umor mai sărac decît la emisiunea „În puii mei", meta-parodie la personaje pop mioritice & controversate („Miroşi a faliment / Eu miros a Tom Ford", vezi Giovani Becali), sistemul de educație redundant & boring („De când am învăţat să număr / Fac bani fără număr"), emigrarea în masă către job-uri rudimentare în Occident („Tic-tac ca un ceas elveţian / Am muncit pentru ce am") și, bineînțeles, regândirea capitalismului bazat pe turbo sistemul 9+ ore de muncă („Eu n-am șefi de ascultat / Am doar vise de bifat"). Sau, cu alte cuvinte, dacă ne luăm după vorbele lui Exploit: „Eu nu fac trap / Îmi fac banii cu cap".
3/5 ♥
Cântecele „Dănuț Byron" și „Respect punk melodia", de Respect Punk
Mes Quins plus Oana Zaharia de la Poetrip și poetul Ionuț Chiva au pornit un proiect ironic, cu tot felul de glumițe despre alte trupe românești așa-zis alternative: Byron, Robin and the Backstabbers, Pixels sau Subcarpați – se pot identifica și altele, referințele pop românești abundă. (Dar și una despre Răzvan Exarhu: „Vai, ce filme am în mine, cât de bine e să trăiești / Dans și yoga în mulțime, cu Exarhu nu greșești"). Cei de la Sex Pula Pistol, care fac ceva asemănător de vreun an încoace, au reacționat ca și cum o parte dintre cei care îi apreciază trăiesc cu impresia că SPP au fost primii. Totuși, aș recomanda să ne aducem aminte de anul 2013 și o anume serie de cântece care folosesc poza unui bătrânel la intrarea în Piața Obor. Și dintre ele mai ales de „Sex porno și erotic" (Oare Sex Pula Pistol e doar un meme-remix recalcitrant și accesibil la Mes Quins? Niște anti-eroi punk care cântă, totuși, la Summer Well? O gașcă de băieți într-un colț de terasă care zbiară cu Caps Lock glume de-alde Pitici Gratis cu ambiții de Partizan?)
Dacă SPP devin cu atât mai aroganți cu cât devin redundanți, Ovidiu Chihaia & co. se scutură de subtilități și îl iau peste picior mai întâi pe Dan Byron, estetic („Eu și cu frățiorii mei facem muzici de femei"), ideologic („Când se aprinde reflectorul, nu îmi recunosc decorul / M-am trezit în lumea folk, dar și lumea de Untold") și principial („Sunt Dănuț și cânt la chitară pentru Roșia Montană" vs. „Să ne ajute Dumnezeu să cântăm și-n Heleșteu / Să cântăm și la muzeu, dar și la mausoleu").
Apoi, iau peste picior trupe la grămadă, dar și festivalurile tot mai conservatoare ale țărișoarei („Toată lumea la distracție, gol în parcuri, numai eu / Vreau și eu în anarhie să mă doară în peleu") sau industria publicității, tot mai invazivă în cultura alternativă („Vreau să sar cu parapanta pînă vomit pe maieu / Ca într-o reclamă de la Fanta, o să devin un derbedeu") – just, povestea de dragoste e împărtășită, trupele se prefac că cântă (sic!), brandurile se prefac că se implică, publicul se preface că ascultă.
3/5 ♥
Fotografie principală de Andrei Mușat
