De multă vreme fantasmez să rămân noaptea, după închidere, într-un muzeu, pe care să-l descopăr tiptil, pe îndelete, în liniște desăvârșită. Până acum, cel mai aproape de fantezia asta e Noaptea Muzeelor, când o mulțime de spații muzeale își deschid colecțiile curioșilor mult după lăsarea întunericului. E drept, nici vorbă de liniște când muzeele fac noapte albă, fiindcă mii de oameni ies din case și cotrobăie prin case memoriale, expoziții de știință sau artă, printre instalații hi-tech nou-nouțe sau fosile vechi de când lumea. Tocmai de aceea, ne-am gândit să punem la punct o listă cu câteva destinații ceva mai puțin hype pentru noaptea de  sâmbătă, 18 mai, când muzee din mai multe orașe vor fi deschise gratuit publicului. Programul complet în găsiți aici, iar după ce treceți pe la expoziția „Spațiu. Continuare și sfârșit” (deschisă la Rezidența BRD Scena9),  pe la Casa memorială „Anton Pann” (unul dintre cele mai noi și mai interesante muzee din capitală) și pe la Teatrul Odeon, unde arta lui Pren și noile media se întâlnesc la One Night Gallery, puneți-vă pe traseu și următoarele destinații:

Muzeele memoriale „Ion Minulescu și Claudia Millian” + „Liviu și Fanny Rebreanu”

Un bloc modernist din Cotroceni poate fi decorul unei fantezii literare din interbelicul românesc. La etajul 2, apartamentul 11, locuia familia Rebreanu: Liviu, Fanny, soția actriță și memorialistă, și fiica lor, Puia-Florica. Ușă-n ușă, la apartamentul 12, familia Minulescu: Ion, Claudia Millian, artist plastic, și fiica lor, Mioara-Laurenția, care i-a călcat pe urme mamei. S-or mai fi invitat unii pe alții la cină? Oare Ion și Liviu stăteau la o bere sau jucau un poker? (Prozatorul ardelean era mare împătimit al jocurilor de noroc.) E frumos să visezi așa, îți umanizează și îmblânzește două figuri din manualele de literatură, îmbâcsite în clișee precum „pionier al poeziei simboliste” – Minulescu – sau „părintele romanului realist român” – Rebreanu. Visul, însă, rămâne probabil doar fantezie, pentru că Rebreanu nu a locuit niciodată în apartamentul din Cotroceni, dar și-a vizitat des familia acolo.

Motivul pentru care merită vizitate casele memoriale ale celor două familii vecine e că, trecându-le pragul, intri într-o capsulă a timpului interbelic. Prind viață acolo nu doar cei doi scriitori, ci și o grămadă de alte nume sonore, de la Victor Brauner și Milița Petrașcu, la Nicolae Tonitza și Camil Ressu, Margareta Sterian, Cecilia Cuțescu-Storck, precum și o grămadă de literați ai vremii, prieteni sau rivali în idei ai celor doi scriitori.

Dincolo de arte și litere, materialitatea vieții familiilor nu poate să nu te uimească, prin simpla ei supraviețuire timp de mai bine de 90 de ani. Apartamentul familiei Minulescu-Millian e o explozie de tablouri, mobilă sculptată baroc și exotic, oglinzi, bijuterii și capete sculptate, într-un soi de duioasă devălmășie boemă. La soții Rebreanu, lucrurile stau cu totul altfel, în ciuda faptului că cele două cupluri au fost contemporane. Spațiul e ordonat de mobilier masiv, în culori sobre, iar petele de culoare sunt date atât de portretele scriitorului, cât și de artizanat românesc, pe care acesta îl colecționa – lăzi de zestre, icoane, covoare.

E o ocazie minunată de a intra în intimitatea unei epoci idealizate, pentru a o vedea pe viu. În plus, puține lucruri mi se par mai plăcute decât o plimbare nocturnă, în miez de mai, prin Cotroceni. (Ioana Pelehatăi)

Muzeul Universității Politehnica - expoziția „Se poartă radioul”

Sincer, până acum nici nu știam că Politehnica ar avea un muzeu. Dar am rezonat imediat la vestea că va găzdui o expoziție despre radiouri, fiindcă știu prea puține și despre istoria inovațiilor tehnologice din România și despre istoria comunicațiilor radio. Așa că o expoziție în care se găsesc radioreceptoare Philips asamblate la Oradea, radioreceptoare cu lămpi produse la Întreprinderea Radio Popular din București și „Turist”, radioreceptorul „de voiaj tip poșetă” pare un loc numai bun de unde să începeți o inițiere în istoria locală a aparatelor de comunicare, fără de care gadgeturile demente de azi n-ar fi fost posibile. (Andra Matzal)

Muzeul CFR 

Un loc numai bun de văzut pe o vreme ca asta, doar se știe că trenurile și ploaia merg bine împreună. Pentru cât de mic e, Muzeul CFR are multe de oferit: exponate rare din istoria căilor ferate române, machete, fotografii & hărți, costume vechi, instrumente de telecomunicații (inclusiv un telegraf Morse), lămpașe, biroul inginerului Anghel Saligny, cea mai mare dioramă feroviară funcțională din țară, filme documentare, replica unui tunel feroviar ș.a. În noaptea asta accesul se va face prin curtea interioară  din Calea Grivitei, 193 B, unde se va afla locomotiva de cale îngustă 763.215, care a fost construită în 1907 la Fabrica de locomotive din Budapesta. În celaltă curte interioară e „garată” Locomotiva CFR 764.015 construită de Uzinele Resița în 1953. (Ionuț Sociu)

Muzeul de Artă Ligia și Pompiliu Macovei

Un muzeu micuț și cochet, ticsit de Pallady, Grigorescu, Ghiață, Petrașcu, Andreescu, Steriadi, Iser, Tonitza, Țuculescu, Marcel Iancu și M.H. Maxy, plus mobilier, sticlă, ceramică, textile decorative din diverse epoci. M-am tot uitat prin poze și pare c-ai merge în vizită la o doamnă în etate, măcar baroaneasă, dacă nu cucoacă de Cotroceni. De fapt, Ligia Macovei a fost  graficiană, pictoriță, colecționară de artă și deputat în Marea Adunare Națională în primii ani de comunism. A fost căsătorită cu Pompiliu, arhitect-șef al Capitalei în anii realismului socialist și înalt demnitar al Partidului. Nu vă așteptați la asta, nu? Păi cu-atât mai mult ar fi de mers acolo, să nu stea toate tablourile alea prea multă vreme singure. Bonus: lumina pare că întră-n saloane într-un mare fel. (Luiza Vasiliu)

Foto main: detaliu din casa memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”.