Ecranul cel mare din Piața Unirii din Cluj se umflă astă seară pentru premiera de gală a filmului Foxtrot (Israel, 2017), în prima seară de TIFF. Timp de 10 zile, Clujul va găzdui proiecțiile a 227 de filme, multe petreceri, concerte și alte evenimente speciale. Am luat frumușel programul festivalului și am încercuit câteva dintre filmele pe care nu vrem să le ratăm.
Dovlatov (r. Aleksei German Jr., 2018)
Proiecții: 28 mai, ora 18.00, la Cinema Florin Piersic; 3 iunie, 14.00, la Universitatea Sapienția;
Scriitorul rus Serghei Dovlatov și-a căpătat treptat alura de clasic (paradoxal, așa cum se întâmplă cu mai toți dizidenții, după moartea sa din 1990). Deși era foarte apreciat în Occident, în URSS se lupta cu cenzura și cu lipsa de recunoaștere, lucru care l-a făcut să emigreze în SUA în anii ’80. Filmul lui Aleksei German Jr. (Under the Electric Clouds, 2015), Dovlatov (aflat în competiția de la Berlinale din acest an), e un biopic despre câteva zile din viața scriitorului, prilej pentru un comentariu deopotrivă social și poetic asupra condiției artistului în Rusia din timpul lui Brejnev.
U: 22 iulie (r. Erik Poppe, 2018)
Proiecții: 27 mai, ora 17.00, la Cinema City Iulius Mall, Sala 3; 31 mai, 21.30, la Casa de Cultură a Studenților;
Un alt film din competiția de la Berlin, U:22 iulie, dramatizează evenimentele tragice ale atacului cu bombă de la tabăra de vară Utøya, din 2011, când Anders Behring Breivik, un extremist de dreapta a omorât 69 adolescenți și a rănit alți 200. Spre deosebire de filmele care spun poveștile din perspectiva atacatorilor (Elephant, al lui Gus van Sant, urmărea plimbările lungi, în timp real, ale puștilor teribiliști pe coridoarele școlii, împușcând aleatoriu), U:22 iulie se concentrează pe experiența victimelor, aparatul de filmat devenind el însuși un actant. Dincolo de impactul poveștii, Poppe filmează în timp real atacul (care ține mai bine de 70 minute din film), într-un lung cadru secvență care poate să aducă aminte foarte bine de un alt film cu o miză similară, Saul fia/Son of Saul (r. László Nemes).
Tokyo Vampire Hotel (r. Sion Sono, 2017)
Proiecție: duminică, 27 mai, ora 21.45, la Castelul Banffy, Bonțida;
După Antiporno, un pink film brechtian despre care am scris mai pe larg aici, și o retrospectivă-eveniment pe care a avut-o la TIFF acum doi ani, Sion Sono revine cu Tokyo Vampire Hotel, filmat parțial în Transilvania, inclusiv cu actori români (Elisa Pârvan şi Sandra Ducuță, de pildă, pe care le-a remarcat la Cluj în programul 10 pentru Film). Deși e conceput ca o mini-serie de 8 episoade, Sono a produs o versiune mai scurtă cu care defilează prin festivaluri. În fine, plotul pare un fel de distopie yakuza în țepeșland, un amestec de elemente kitsch și violență specifică filmelor lui Sono. Protagonista, Manami, e urmărită de două clanuri vampire rivale, Dracula și Corvinii. Se anunță sfârșitul lumii, vampirii se bat între ei, apare și Elisabeta Báthory. După proiecție, la castel va fi Full Moon Party, la care se poate intra cu biletul de la film.
Dragoste și gloanțe (r. Antonio Manetti, 2017)
Proiecții: 29 mai, ora 21.45, la Piața Unirii Open Air și 31 mai, ora 20.30, la Cinema Dacia;
Nevasta unui lider Camorra hotărăște să falsifice moartea acestuia pentru a duce împreună o viață liniștită, departe de crime și alte nenorociri. Înainte de asta însă, infirmiera care l-a văzut pe mai-marele napoletan viu într-o sală de operații trebuie să dispară. Filmul, descris ca „un Mafia musical”, a fost cea mai bine primită producție italiană în competiția de anul trecut de la Veneția.
Gigantul (r. Aitor Arregi, 2017)
Proiecții: 29 mai, ora 20.45, la Cinema Florin Piersic; 30 mai, ora 20.30, la Cinema Dacia;
În Spania secolului al XIX-lea, un tânăr se întoarce din război în satul natal, unde constată că fratele său mai mic s-a transformat într-un uriaș. Hotărăsc să plece împreună în lume, prin circuri și prin piețe, ca să facă bani pe seama grozăviei, însă faima se transformă într-un blestem. Filmul, bazat pe o poveste reală, a câștigat premiul special al juriului la San Sebastian.
Caniba (r. Lucien Castaing-Taylor, Verena Paravel, 2017)
Proiecții: 25 mai, ora 17.30, la Cinema Victoria și 28 mai, ora 12.30, la Universitatea Sapientia;
E povestea japonezului Issei Sagawa, cel care în 1981 și-a ucis o colegă de la Sorbona și apoi a mâncat bucăți din ea. După ce-a fost declarat bolnav mintal și eliberat, Sagawa s-a întors în Japonia și a început să trăiască din rămășițele poveștii sale. Cei doi autori sunt antropologi, autorii documentarului experimental Leviathan).
