Au revenit concertele, se scot de la naftalină cântecele. Mare parte din rock-ul românesc merge pe brieful emoției & revederii; pe de altă parte, Balkan Taksim a scos un album așteptat de mulți dintre noi, Sofia Zadar, nume proaspăt pe scena indie, dă mâna cu casa de producție Cirkular și treaba asta se cunoaște, iar Killa Fonic și Bruja au scos cântecul R&B al verii. Dar și alte lucruri importante.
Cântecul „Coming of Agency”, de Sofia Zadar
Electropop auster aproape de Wild Beasts, dar și cu o vagă gingășie French (se expandează spre final chiar către exuberanța ascuțită a unei Florence Welch), dar mai ales cu alură queer & socio-politică. „Într-o societate în care se valorizează atât de mult succesul și reușita, până în punctul în care competiția erodează valorile și relațiile dintre oameni, am vrut să celebrez spațiul pe care îl oferă eșecul și pierderea”, zice Sofia în comunicatul de presă. Sau, cum zice și refrenul: „Lost control, but I found my soul embodied in decline / In the realm of grief and loss nobody fell behind”. Una peste alta, vocea Sofiei e deosebită și versatilă, dar ar merita cântece personale în locul lozincilor obștești și clișeelor melodramatice.
3/5 ❤
Albumul Disko Telegraf, de Balkan Taksim
Fascinat de sazul turcesc și comunitățile rurale din Balcani (implicit, de muzica specifică acestora, majoritatea cu influențe orientale), Sașa Liviu Stoianovici, fondatorul proiectului Balkan Taksim a cules cântece tradiționale în majoritate românești, dar și aromâne, sârbești ori croate, apoi le-a reintepretat modern peste un aluat trip-hop ori techno. A ținut chiar să le și interpreteze, însă vocea lui „mormăită” e înfrântă atât de propriul saz, cât și de sintetizatoarele planète sauvage ale lui Alin Zăbrăuțeanu. Iar asta mai degrabă temperează cântecele, în loc să le aprindă sau să le ofere profunzime.
Dar cel mai deranjant e mimetismul à la turk: cântecele scurte, îngrămădite cu tropi saz+synth psihedelici, care se termină înainte să înceapă (în afară de „Ankara Ekspresi”, de unde ar fi meritat, de fapt, să se decline tot albumul ăsta). Un fel de musaca într-o săptămână turcească la Lidl: nici Baba Zula, nici Acid Arab, nici măcar Buddha Bar. Agreabil, fără îndoială muncit și cu câteva acadele („Žali Zare” sau „Foaie verde”), Disko Telegraf rămâne, totuși, pragmatic.
3/5 ❤
Cântecul „Ce mi-ai spus”, de Ana Coman
Dacă te prefaci că n-auzi câteva expresii stângace, precum „Prea viu ca să nu mori”, „În casă-i frig, deschid un geam și-n fum citesc tot ce nu știu” sau „Speranța mă omoară”, Ana Coman, una dintre vocile remarcabile ale scenei locale, pare că găsește un manierism între precedentele „Contratimp” și „Cum ești”. Un fel de „Ochii tăi” în varianta Lorde.
2/5 ❤
Cântecul „Shrinking Violet”, de Greetings Sugar
Observam cu ocazia precedentului single o altă abordare a duoului. Una simplă şi la obiect, care scoate în evidență vocea lui Ştefan Eremia. Asta nu înseamnă că compoziția e neapărat banală. Dinspre John Lennon către Arctic Monkeys, noua baladă „salut, dulceață” face rimă între „shrinking violet” (floarea care simbolizează modestia şi inocența) şi „useless autopilot” şi are intenția să aprindă nişte lanterne la telefoanele mobile din public. Tot mai sensibili.
4/5 ❤
Cântecul „Apatrizi”, de Grimus
Trupa asta, dacă merită vreun premiu, îl merită pentru încăpățânarea de a cânta același lucru de vreo 15 ani: Muse după două luni în Vama Veche. Cântecul nou, de data asta în limba română (o raritate în discografia lor), e despre „dorul de concerte, de fani şi de emoția de a pleca departe" (de aici şi titlul globalist al cântecului). E cam la fel de fals ca un call to action gândit în pauza de țigare de nişte copywriteri blazați. Dar uneori tocmai un sentiment naiv îți poate face pielea „de găină” (Grimus, totuşi, se ascultă doar live, altfel nu-mi pot imagina), mai ales dacă e susținut de o compoziție pop exuberantă.
3/5 ❤
Cântecul „Cântă cu mine”, de VAMA
Același brief ca mai sus. Facem un cântec despre revederi și îmbrățișări post-pandemie (mă rog, vorba vine post), dezgropăm niște instrumente și ne reîntâlnim în natură. Și cântăm sus pe o turbină eoliană, băgăm multă dronă... Altceva? Gata, știu, îmi vând caseto… pardon, băgăm câteva riff-uri gen „Where the Streets Have No Name” pentru nostalgici și ceva tobe digitale & synthuri via MGMT pentru mileniali. De ce totul pare o reclamă Rompetrol?
3/5 ❤
EP-ul Special Edition, de Baby Doll Gentleman’s Night Club
A patra casetă scoasă de The Cristea Institute, label româno-englez exclusiv pe bandă magnetică – am menționat data trecută despre prima lansare, Autocritica. Asta proaspătă e a proiectului personal al lui Codruț Sebastian Neguț, fotograf și art director, și funcționează ca o dedicație new age inspirată de cultura muzicală chineză. O coloană sonoră imaginară atât pentru Only God Forgives, cât și pentru House of Flying Daggers, când sci-fi, când melodramatică. De vis.
5/5 ❤
Cântecul „Voilà”, de Killa Fonic și Bruja
Probabil singurul rock star relevant din țărișoară și prințesa scenei locale de trap feminin într-un exercițiu The Weeknd și Ariana Grande atractiv de disfuncțional („E moale pielea ta, e ca de catifea / Noi doi, același material țesut în război”). Câteva cuvinte-cheie în limba iubirii, vizual 80s chic, béton.
4/5 ❤
Unde-i vezi?
Balkan Taksim cântă miercuri, 11 august, la festivalul Electric Castle Special, iar Grimus la festivalul Living Rock (20-22 august). VAMA e toată luna august în turneul Neconvențional (poți vedea date și locuri aici). Bruja e atât la Electric Castle Special (11 august), cât și la Summer Well pe 13 august.
Fotografie principală: Sofia Zadar, via CP
