După o vară relaxată, cu festivaluri ținute la mustață de valul al patrulea al pandemiei Covid-19, e amorțeală mare în muzica românească: trendingul YouTube local e suprasaturat cu pastișe manelo-pop de săptămâni bune încoace, în timp ce scena alternativă nu reușește să mai dea un next big thing de niște ani buni încoace (noroc cu Killa Fonic). Dar, noutăți există, iar cele alese mai jos sunt majoritar apropiate de muzica electronică, de la dub și trap spre synthpop.
Cântecul „Minune”, de Eyedrops
Melodramatism alternativo-nouăzecist, cu ritm dansant și un refren sincer și izbutit, spre deosebire de majoritatea versurilor stângace ale trupei despre care am tot bombănit: „De-ar fi să mă-ntorc / La fel aș greși / De-ar fi să nu mai pot / Tot aici aș veni”. Cântecul ăsta e de pe albumul pornit în 2019, intitulat Albumul fără sfârșit, unde se tot adaugă cântece noi, iar ăsta e, până acum, cel mai reușit, pentru că-i suficient de Robin & The Backstabbers cât să nu fie ridicol.
3/5 ❤
Cântecul „Uită de frici”, de :umbra
Rock alternativ cu timbru haiducesc patetic în voce. Refrenul e o fandoseală Coldplay. Plus că, serios, cine mai vorbește ca-n telenovele cu jumătatea sa: „Rămâi cu mine și uită de frici.”
2/5 ❤
EP-ul Lyra, de Sofia Zadar
Minifantezie indie pop în cinci cântece, subtil apropiată de Kate Bush ori Wild Beasts, produsă cu deja identificabilul sound al studioului clujean Cirkular, și cu nuanțe politice, din păcate, generice, despre ecologie, feminism și queerness. „I’ll be your queen of cups / I’ll be the one who carries the weight of the world”, spre exemplu, primele versuri ale celui mai închegat cântec, „Queen of Cups”, sunt atât de excesive, încât, în cele din urmă, nu înseamnă nimic.
Dar colecția asta de cinci cântece e o raritate mai degrabă datorită execuției precise și, aș exagera și eu la rândul meu, dacă mi se permite, splendide – cel puțin în contextul ultimilor ani în care scena alternativă locală merge mai degrabă înapoi decât înainte. Iar Sofia Zadar, măcar din punctul ăsta de vedere, dacă nu din cel al atitudinii politice fragede & estompate, e sfidătoare. EP-ul se poate asculta pe Spotify.
4/5 ❤
EP-ul Memory, de Karpov Not Kasparov
Space disco simplu și eficient, dulceag, săltăreț ori psihedelic, piperat așa cum trebuie cu synth-uri șaptezeciste și niscaiva trimiteri mai mult sau mai puțin intenționate către pop: de la un ringtone de telefon la „Synchronize” sau poate chiar până la „Feels Like Summer” a lui Childish Gambino. Firește, Todd Terje & compania nordică e referința evidentă, însă „turcii mecanici” Valeriu Borcoș și Eduard Gabia contextualizează, ca de obicei deja, pentru cine cunoaște discografia duoului, în nuanțe estice înțepătoare. EP-ul se poate asculta și cumpăra pe Bandcamp.
4/5 ❤
Single-ul Titan, de Lil Obeah & Marius Costache
Andrei Bucureci, aka Lil Obeah, a strâns o gașcă inedită de muzicieni, Winston Williams aka Horseman la tobe și percuție, Michael Acker la bas electric, Adi Stoenescu la pian și orgă, Alexandru Arcuș la fluiere și Cristiana Bucureci la voce, plus Marius Costache la producție și masterizare, pentru a reinterpreta în cheie dub cântecul „În Titan” al lui Mihai Iordache, care se regăsește pe albumul Suita Titan. Au ieșit două variante, una cu voce, altă instrumentală, dar și un spin-off, „Tulcea”, ceva mai neinspirat însă când vine vorba despre versuri față de varianta originală scrisă de Florin Dumitrescu (Sarmalele Reci, Timpuri Noi). În fine, trei bucăți dub contemplative (fluier hippie, chitară shoegaze) & inofensive, iar vocea Cristianei Bucureci aș vrea s-o mai aud. Single-ul se poate asculta și cumpăra pe Bandcamp.
3/5 ❤
Albumul 2089, de Killa Fonic
E mult sex, exces (fie emoțional, fie narcotic), grandomanie chic („Sunt un bagabont versat, / Nu miroase a cartier, ci a Cartièr / Yves Saint Laurent de la glezne / Îi șoptesc ceva la ureche”) și, în același timp, grunge melodramatic („Poate că am prea mult sânge în palme / Spală-mă tu, fata mеa, la noapte / Băieții se plâng, băiеții nu plâng, când plâng cresc”) în noul album al fostului membru Șatra BENZ și al unuia dintre muzicienii importanți ai scenei locale. Iar sexul, mai ales, e dependent & fetișizat de epoca digitală (mă gândesc de la dependența de pornografie online până la deja prozaica sexualizare din social media): „Cougar, cum sună / Dar tu ești cea mai bună / Ce corp ai, ce foc ai / Madame, m-ai sedat / Sex robot, ce confort?! / Peste tot, pe covor / Sunt cyborg, dar frig tot / Poate că m-am stricat” – cântecul se numește, cum altfel?, „Cyberfvcker”. Altfel, a avut dreptate: e tot mai departe de trap și tot mai aproape de techno. Albumul se poate asculta pe Spotify.
3/5 ❤
Fotografie principală: Karpov not Kasparov, de Balint Hajagos
