Ies în evidență două proiecte ale scenei alternative (Goldish și Kirmaier) și alte două pop – băieții de la Golan, care reușesc cumva să nu devină redundanți (oare?), și albumul Pastila al Irinei Rimes, aș zice cel mai bun album hip-hop de la Eu al lui DOC încoace.
EP-ul Goldish, de Goldish
Exerciții cool jazz vs. space age, saz à la turk (mânuit de Derya Yildirim), trip-hop acido-balcanic și alte intersecții („A non-focused development of sounds and grooves” aflăm oricum din descriere) în cele șase cântece adunate de-a lungul ultimilor câțiva ani ale proaspătului proiect Goldish, o colaborare între Ion Dumitrescu (fondatorul casei de discuri Future Nuggets) și Horațiu Șerbănescu (vezi Plevna), plus Eugen Imecz la tobe. Pot fi confundate cu multe coloane sonore italo-franceze ale anilor ’70 sau cu ce s-ar fi întâmplat dacă, să zicem, Kruder & Dorfmeister ar fi făcut un jam cu Altin Gun. Iar pentru cine n-a încercat și altceva mai departe de Balkan Taksim, putem vorbi deja despre surprize.
4/5 ♥
Coverul „Stele și lumini”, de Brazda lui Novac & We Singing Colors
Sintetizatoarele acute au fost înlocuite de o grămăjoară (cam mare) cu diverse armonii pedante, rock-ul progresiv de breakbeat generic, iar vocea mizantropă a lui Rodion Roșca de vocile cordiale ale lui Andrei Hațegan și Roxanei Niculae. A ieșit un cântecel Cafe del Carpați și inevitabil mă gândesc cum ar reinterpreta trupe mai îndrăznețe și sofisticate precum Karpov not Kasparov sau Zimbru.
2/5 ♥
EP-ul #StaySafe, de Paul Ballo
Cunoscut și ca Hot Casandra, alias de care s-a lepădat recent, Paul Ballo caută pe noul EP expresii pop optzecist balearice, fără pretenții și breezy, ba chiar și o pastișă Hurts („Shut the Door”), însă nu reușește să găsească acel cârlig care să-ți sune în cap după prima ascultare. Pe de altă parte, dacă Pro TV ar încerca să producă un sitcom în genul Friends, cam așa ar putea suna coloana sonoră.
2/5 ♥
EP-ul Plevna, de Plevna
Un sunet de eroare cca. Windows ’98 deschide EP-ul cu trei cântece electronice puse la cale de Horațiu Șerbănescu, apoi iese în față o armonie psihedelică din sintetizator cu arome orientale, pe un ritm asemenea. A doua, „Allium”, mai galopantă, „Starboy” pe darbuka & synth-uri acide, bas 8-bit anxios, iar ultima ca și cum Omar Souleyman s-ar fi gândit la coloanele sonore ale lui John Carpenter. Simple, dar eficiente. EP-ul se poate asculta integral pe Bandcamp.
3/5 ♥
Cântecul „Brick Wall”, de Kirmaier
Al doilea single solo al lui Gabriel Kirmaier (Greetings Sugar) te poate păcăli în primele secunde că l-ai încurcat cu „Bleeding Love”. Synth-urile new wave degajate, aproape siropoase, se așază repede pe un ritm leneș de tobe shoegaze. E finețe și degajare la producție, vocea e caldă, iar versurile suficient de intrigante se învârt în jurul unui cuvânt-cheie: o cărămidă care lipsește dintr-un zid, lucrurile scăpând astfel printre degete când vine vorba despre sentimente.
4/5 ♥
Cântecul „Anima”, de Golan
O intersecție Pet Shop Boys (dar numai datorită repetiției „Always on my mind”), Caribou, Matthew Dear și așa mai departe. Ca de obicei, băieții sunt fără cusur în zona lor de confort (poate prea „de confort” în ultima vreme?): deep house solar, instagramabil & anesteziat.
4/5 ♥
Albumul Pastila, de Irina Rimes (foto)
Cum era firesc, Rimes scoate și un iminent disc Hip-Hop (nu Trap) și R&B, cu Lu-K Beats (Șatra B.E.N.Z.) la producție și alte trei colaborări. Prima dintre ele, senzuala „Perna ta”, cu Amuly, golanul sensibil al trapului, R&B late-nouăzecist, aproape de ce cântau Smiley, Cream sau Nico. A doua, „Singuri”, cu veteranul cameleon Nane, tot la foc mocnit, incitant ghetto-feministă („Cine ești tu să te ascult? / Poate sunt stricată pe dinăuntru, / Poate chiar ar trebui să schimb ceva, / Dar lasă-mă pe mine să aleg ce-mi face bine, / Să fiu șefa mea, să fiu șefa mea”). Apoi, „Bagă” cu Bruja, „lupoaica vaporwave” cum o poreclea Irina Tacu în DOR, care se întoarce în 2020, fiind singura bucată trap. În rest, câteva care rămân în zona de confort ale Irinei, altele dimpotrivă, putem auzi ecouri de la „No Diggity” la „Gone Till November”, chiar și un solo à la electro chaabi la sintetizator – unde altundeva decât pe un cântec care se numește „Copilul pierdut”. Mai jos, un exercițiu Amy Winehouse.
5/5 ♥
Cântecul „Matematică”, de Oigăn și Adrian Despot
Melancolie holografică, jocuri de cuvinte care l-ar face invidios pe Dan Teodorescu și câteva acorduri de chitară care m-au făcut să mă gândesc la „Hammock”. E al doilea single după „Filozofie”, de pe un viitor album care se numește Antimaterie, unde toate cântecele vor avea nume de materii de școală și fiecare va fi cântat de altcineva. Îl aștept cu interes, Oigăn e de neoprit – vezi și seria Quarantunes.
3/5 ♥
