Noutăți destul de multe, dar majoritatea cuminți și imprecise. În pop iese în evidență nucleara „Dau moda”, în timp ce muzica alternativă înclină tot mai mult către melodramatism de cele mai multe ori falsificat.
Cântecul „We Have All the Time In the World”, de Alin Zăbrăuțeanu
Reinterpretare space pop & spoken word la celebrul cântec al lui Louis Armstrong din partea unuia dintre meșterii sintetizatoarelor de la noi (vezi Omelette, Jazzadezz sau Kepler not Kopernikus). Fără pretenții, justă, trip cosmo-nostalgic pe voce stranie text-to-speech.
4/5 ♥
Cântecul „Dau Moda”, de Jador x Lino Golden
Hitul anului s-a dat. Exasperant de târziu (Salut, 2000!) și după nenumărate tachinări (ce-i just, planul era deja pus la cale – vezi „Viteză Ferrari”, care avertiza cu vreo lună în avans: „Viteză Ferrari, negru ca ursarii / Faceți loc că ies la joc, să cânte lăutarii”), (t)rapul și maneaua au bătut oficial & finalmente palma. Bănuiam deja că ăștia mici nu mai au grețuri tribale. „Asta o să fie pe ZU TV sau pe Taraf?”, întreabă amuzată o comentatoare pe YouTube. Alta îi răspunde, scurt și la obiect: „Dacă nu am fi ipocriți, ar fi peste tot”. Ei bine, măcar jumătate din ipoteză e adevărată: piesa e într-adevăr peste tot. Sau, mai bine zis, „dă moda” peste tot.
4/5 ♥
Cântecul „Hands in My Pockets”, de Alexu and The Voices Inside
Dacă Backstreet Boys ar fi încercat să cânte The Cure, cam așa ar fi ieșit. Mai important, un sfat pentru băieți: poate regândiți, dacă nu e prea târziu, titlul viitorului album, The Struggle of Living Pure at Heart, să nu mai fie o parafrază grosolană la numele trupei The Pains of Being Pure at Heart.
1/5 ♥
Albumul Selfie Stick Ballerinas, de DayDay
Cu ceva mai mult curaj și atenție, albumul de debut al trupei puse la cale de Andrei Erdei (fost membru Moebius) poate nu s-ar mai fi împărțit confuz între shoegaze și o coloană sonoră imaginară la Garden State, „Satan In Her Eyes”, „Overly” sau cântecul care dă titlul discului fiind dintre cele mai siropoase. Ceva mai multă atenție ar fi meritat și pastișele involuntare: „Downtown” vs. „Don’t Worry, Be Happy” sau „The Tender Bar” vs. „This Picture”. Al doilea album însă aș paria că va fi mai izbutit, dacă nu cumva DayDay e – pentru că așa pare – un proiect part time. Albumul se poate asculta pe Spotify.
3/5 ♥
Albumul Almost Everything Is Bullshit, de Moses
Un nu-știu-cât-de accidental sau asumat omagiu adus discului Modern Life Is Rubbish al celor de la Blur, albumul de debut al trupei pornite în capitala Angliei de către Marius Moise (fostul vocalist The Moood) e energic, chiar dacă amăgitor: compozițiile în diverse variante (și referințe) post-punk revival ale începutului de mileniu sunt generice și oricum nu prea mai stau în picioare astăzi, mai ales că sunt foarte departe de subtilitatea versurilor și melodiilor din capul lui Damon Albarn, dacă tot a venit vorba despre 1993: „I don’t want you to go / I feel so trapped / And you know it’s not easy / When you want me to glow / Just give me your hand and please complete me”. Enough said, să zic așa. Albumul se poate asculta pe Spotify.
2/5 ♥
Cântecul „Cum Save Me”, de Diana Secu
Stoner rock inutil, de duzină și fără nicio subtilitate, pentru reclame la ice tea sau balurile bobocilor (cum în loc de come, v-ați prins?), care strânge la un loc câteva clișee Queens of the Stone Age și The Black Keys doar pentru a fi uitat după prima ascultare.
2/5 ♥
Cântecul „Culori uitate”, de Eyedrops
Cred că abia în ultima vreme trupa asta începe să devină cu adevărat plictisitoare, repetând cicălitor fente melodramatice: aceleași inflexiuni, aceleași idei fixe & naive despre iubire și alte emoții, nu-i așa?, emoționante (vezi macedonskiene precum: „Când gândurile tale se-ntorc / Către altcândva / Adu-ți aminte să revii / La clipa ta”). Mai ușurel și cu efectele pastișă M83 la voce, sună atât de evident și contrafăcut. Începe să semene tot mai mult cu pitch-ul unei agenții de publicitate, decât cu proiectul unor oameni care au ceva de spus.
2/5 ♥
EP-ul Deraiat, de Orkid
Primul disc în limba română al proiectului începe bombastic în zona Compact, continuă cu două doine ecou ale unor mizantropi prozaici precum Vali Sterian și Florian Pittiș. Urmează „Deraiat”, cântecul care dă titlul albumului, alt-metal „de la munte” apropiat de pieptul dezgolit al lui Nicu Covaci. Abia ultimul, „Cucapunzid”, e ceva mai ambițios (ritmul strofelor îmi aduce aminte de „Shoom”) și în același timp mai apropiat de shoegaze, genul pe care trupa și-l asumă mai degrabă confuz în biografie. Fără explozia de chitări dinspre final ar fi fost mai precis și rotund, dovadă varianta de mai jos. EP-ul se poate asculta integral pe Bandcamp.
3/5 ♥
Cântecul „Morning Glory”, de Kirmaier
Primul single solo al lui Gabriel Kirmaier (ex-Moebius, actual Greetings Sugar) e o intersecție new wave & free jazz, deși îndrăzneață, în cele din urmă nememorabilă & accesibilă. În același timp, ritmul versurilor poate fi obositor și/sau prețios. Dar și cam naiv în intenții? „I’m a radical departure / Dissatisfied with your album / Take my freedom but don’t take my money”. Chiar și așa, un debut ambițios și sunt (aproape) convins că în viitorul apropiat vom auzi lucruri (mai) interesante.
3/5 ♥
Fotografie de Andrei Mușat, în timpul unui concert Orkid în Control Club, Martie 2019.
