Au trecut vreo două luni, dacă nu mai mult, de la ultima listă, iar vacanța și-a spus cuvântul: iată cele câteva sunete exponențiale ale verii românești, fie că vorbim despre o revenire intrigantă a Alexandrei Stan sau un album indie rock de mult așteptat al celor de la Adam’s Nest.
Albumul Irezistibil, de Adam’s Nest
Inegal și confuz împărțit între limba română și engleză, discul ieșenilor e mai degrabă o colecție de experimente și (prea) numeroase căutări de stil. Pe partea străină găsim nostalgii open space à la Mazzy Star („Baby Doesn’t Love Me”), shoegaze naiv care de fapt face cu ochiul către Hoobastank și alte douămiisme emo de mall (vezi „Subtitles for a Confusing Dream”, de altfel cel mai uniform cântec, în a cărui descriere pe YouTube găsim un citat din poetul Gregory Corso, unul dintre cei influenți ai mișcării Beat – voi reveni –, unde găsim și printre rarele momente de inspirație: „So take me out because / You owe me lunch / We’ll talk about what / Our bodies can do”). Tot în engleză mai găsim o pastișă dream pop („Camping Home” are riff-uri surf periculos de aproape de ale unor Boat Club) și „Why Not Dream”, un fel de ce-ar face Cocteau Twins dacă ar face cântece pentru supermarket.
Nici limba română nu e punctul lor forte, dar categoric mai articulată și ambițioasă, de multe ori bâjbâind expresii Beat. „Și nu te-aștepți să se întâmple așa ceva / Din telefon să curgă sânge, când scoți cartela, / În bucătărie pe jos fete din noul val / Cu inimă redbull și plămâni pallmall” pe „Noul val” sau „Orașul la ochi cusut / Încă ne mușcă de gât / Și vrea să ne vadă pe străzi / Cu mâinile întinse pe „Viktoria (II), dar și un cântec anti-consumerism care spune totul din titlu: „Manifest (Nu dați omul pe mâinile oamenilor, nu au milă)”, care, apropo, visează nițel cu ochii închiși la soloul din „Fix You”, dar și la strofele cu plete-n vânt ale folkiștilor mioritici. De fapt, trupa surprinde chiar și cu patriotism sarcastic pe „Irezistibil (Brav popor)” – de ce sună cântecul ăsta a Jurjak? În fine, Irezistibil nu e un album, dar Adam’s Nest e o trupă care cred că va surprinde la un moment dat, într-un viitor apropiat.
2/5 ♥
Cântecul „The Ground”, de Zimbru
Trupa clujeană, despre al cărui prim EP am scris cu entuziasm, revine cu un cântec care dovedește încă o dată că sunt printre (foarte) puținele proiecte recente intrigante, măcar datorită compoziției sofisticate, dacă nu neapărat a inspirației când vine vorba despre versuri (deși susțin în continuare ce-am spus, Teodora Retegan e printre puținii cantautori cu melodia în vene de la noi), pe care le-aș traduce: „Florile pe care le-ai cules / Te bântuie în fiecare noapte / Vor să meargă acasă / Pământul, pământul / Le-ai pus într-un vas / Mâinile tale le irită / Le auzi cum cheamă / Pământul, pământul”. O doină metafizică cam stângace spovedită cu Blondie, LCD Soundsystem și ce mai poate fi plantat între cele două referințe.
3/5 ♥
Cântecul „Delfinii”, de Criss Blaziny & Alexandra Stan
Le-a venit rândul și delfinilor să o ia razna (lupii și urșii nu mai sunt în trending) într-un cântec despre sex fără prejudecăți („Și mă bucur de moment, baby tu ești în prezent / Fosta mea încă mă sună, da’ cu tine sunt complet”) și fără pretenții („Nu ne pasă dacă n-avem niciun ban / Ne avem unu’ pe altu’ și e fun”). Deși relativ plicticos prin beatul prea leneș să se apropie de vreo „Malamente” și estetica post-modernă insta-târzie, „Delfinii” e totuși unul dintre foarte puținele cântece (pop ori ba) care ies în evidență vara asta, iar Alexandra Stan devine „cea mai bună versiune a ei”, ca să parafrez cântecul, atunci când cântă în limba română.
3/5 ♥
Albumul I Don't Like Roses, de Valeria Stoica
„Albumul e despre căutare, descoperire, despre naivitate, despre o lume frumoasă în care toți oamenii trăiesc în armonie și iubire”, explică Valeria într-un interviu pentru blogul Red Bull. Cam la fel de vagă și impersonală precum fraza asta e și colecția de nouă cântece scoase parcă din atelierele Agonia.ro și acoperite cu un falsetto Emiliana Torrini meets Elsieanne Caplette enervant prin prețiozitate și insistență. Găsim și două cântece în limba română a unor Delavrancea sau Goga: „Marea-mi spune-un cântec din aurul păcii, / Ca un sfârșit, vuiet pe deal ducând / E seară târziu, dar peste tot dimineață / Fumegă în distanțe făgăduința arsă”. Pe de altă parte, compus corect și onorabil (Death Cab for Cutie pe câmpii desaturate) împreună cu Vladimir Coman-Popescu (de la casa de discuri HaHaHa), care, printre altele, a contribuit la memorabila „De unde vii la ora asta?” – adică, ce vreau să zic?, cu versuri ceva mai percutante, Valeria Stoica ar putea fi acea starletă indie pop și neo-hippie care lipsește în peisajul nostru.
2/5 ♥
Cântecul „Sânge în palme”, de Killa Fonic
Copilul teribil al trapului românesc a.k.a. „Încă o zi în industria asta de căcat / Și fac cumva și sparg trenduri” are single nou la puțin timp după lansarea albumului III în iunie. (Poate?) surprinzător de departe de trap, asta-i techno balcanic și are două falsettouri care sună foarte aproape de MC Bean și mai ales de Denis Roabeș (The Motans) și chiar mai mult de-atât: „Poate că am prea mult sânge în palme / Spală-mă tu, fata mea, la noapte / Băieții se plâng, băieții nu plâng, când plâng cresc / Stelele le vezi de la pieptul meu”. De fapt, chiar așa sună: dacă The Motans și-ar fi încordat mușchii ori Carla’s Dreams ar fi renunțat la manierism. Fără cusur.
5/5 ♥
Fotografie principală de Andrei Mușat, în timpul unui concert Zimbru în Control Club, noiembrie 2019.
