Emanuela Alexa aka EMAA a lansat un EP pe care-l așteptam curios, având în vedere noua ei paradigmă compozițională, rockerii Orkid insistă pe muncă & atmosferă, însă nu prea e suficient, trendingul YouTube mai scoate în evidență o referință către Ucraina și alte câteva lucruri importante petrecute la începutul primăverii în muzica noastră, de altfel foarte productivă în ultima vreme, așa că fii pe fază, vine repede și următoarea listă.
Albumul In the Light We Are Safe, de Orkid
Pus la cale de la Standing Still in the Dark încoace, noul album al trupei se dezmorțește din „întuneric” către „lumină”, două clișee importante în rock-ul lor publicitar-populist (extenuat de sloganuri prozaice, precum „We are as one” etc.) și consumisto-expansionist (vezi fanteziile de emigrare către un nord idilic, încă neindustrializat, de pe, cum altfel?, „Up North”). Cum aflăm și din descriere și, mai târziu, după câteva ascultări, această „brave new world” e de fapt pestriță și, în cele din urmă, familiară (poți auzi atât Nick Cave, dar și Metallica, atât James, dar și Lake of Tears și inegalitățile pot continua). „Landlocked” poate fi un fel de „Summer Wine” mai neinspirată (pe scurt: hai afară, baby girl, că e frumos, iar când se face frig, hai, înapoi acasă unde să stai lângă mine în fața șemineului, baby girl), „Old Man Spite” e pedagogie à la Pink Floyd, dar depersonalizată, și exemplele (glumițele?) anoste pot continua. Pentru că Orkid nu are, de fapt, o poveste de spus, ci doar de bifat niște stări generice, care mai eficient (și mai melodios) ar fi meritat cântate peste doo-wop: „Honey baby, oh I need you so bad, / Oh, little wonder, you are driving me mad. / Honey baby, you're the best thing I ever had”. Albumul poate fi ascultat și achiziționat pe Bandcamp.
2/5 ❤
Cântecul „Aici, acum”, de The Mono Jacks
Pe scurt: ce-ar fi cântat Puddle of Mudd la Lăptăria lui Enache. Serios vorbind, însă, Doru Trăscău insistă să cânte versuri scrise de antreprenorul cultural Ștefan Teișanu, al căror minimalism romantic n-ar fi neapărat departe de preocupările mai vechi ale sale, dacă mă gândesc la albumul Ușor distorsionat, însă sentimentul e totuși unul stingher și, inevitabil, banal. Concret: între inspirația unui „Vinde tot, nu ne trebuie nimic / Mergem unde vrei / O să fie altfel / Ne-am născut cu fricile în noi / Printre derbedei / Cum o să ne fie / Altfel?” și prozaicul „Într-o zi / Vei privi / Către azi în trecut / Vei zâmbi / Și vei ști / Ce rost a avut”, doar solouri de chitară via Creed mai pot atrage atenția într-o „mare de oameni / Pe un trotuar comun.”
2/5 ❤
EP-ul 29, de EMAA
Anul trecut, cu doar câteva luni înaintea lansării noului EP, Emanuela Alexa, aka EMAA, scria pentru Inna unul dintre cântecele inedite ale superstarului român, „De dragul tău”, un synthpop sofisticat cu mai mult decât evidente ambiții Robyn, un indiciu atât al talentului ei compozițional, cât și reprezentativ pentru polurile universului ei indie-emo-pop: dependență („De dragul tău, am să mă pierd iar acolo unde-ți place / Fără planuri prea mari, să ne lase lumea-n pace”) și escapism romantic („Nu poți să-mi spui tu visele care îmi sunt / Dar poți să-mi spui tu unde să ne ascundem noi”). După un prim LP scos acum doi ani, Macii înfloresc iarna, cu care ne-a „păcălit” că ar fi o nouă voce feminină în trap, EMAA a lansat acest EP introspectiv (care face cu ochiul către lirica confesivă a Irinei Rimes și șușoteala din flow-ul unui Killa Fonic) și (poate?) prematur nostalgic (29 e și vârsta ei): „Un' se duc toate poveștile noastre / Cât de departe le mai simți când rămâi doar tu / Se ascund în ape albastre, oceane în vise / Și poate te mai scalzi când rămâi doar tu”, taie metafizic în carne vie pe single-ul cu aceeași cifră în titlu. Asta și reușește, de fapt, EMAA, printre momentele teribilist-patetice să te izbească cu un refren memorabil.
3/5 ❤
Cântecul „La capăt de linie”, de Om la lună
În aceeași notă ca mai sus, se simte de câțiva ani încoace o boare de romantism fantasy într-o bună parte a muzicii românești că deja nu mai faci diferența între unele reclame de pe YouTube și cântecul în sine, iar Doru Pușcașu vine la învăluire: „La capăt de linie, dacă ți se face frică / Ai să găsești la mine în plus o aripă. / Și-o să zburăm știi bine spre locurile-nalte / Și-am să-ți arat luminile lunii celeilalte”. Mihai Eminescu e din nou cool, ce să zic? Detaliu important: acesta e primul cântec de pe un viitor album și a fost compus în toamna lui 2021, într-un sat de la poalele Munților Vrancei, când membrii trupei au locuit împreună timp de câteva luni, complet izolați de lume. Luceferi pe câmpii, copii.
3/5 ❤
Cântecul „Susținem Ucraina”, de Tzancă Uraganu
Dacă tehno-horele lui Costi Ioniță, „România mea” și „România mare”, sunt mai degrabă naive precum un spot de promovare al țării realizat de o echipă în internship la TVR, Tzancă face o aroganță (și autoportret de clasă) machist-euro-naționalistă: proletarului aderat și mai târziu îmbogățit în Uniunea Europeană nu îi e frică de Vladimir Putin („Când intru eu în Ucraina / Rușii se-ntorc la Moscova / Se duc să-mi aducă coroana / Că eu sunt rege-n Europa”). Bașca, conștient că la război el e „baza”, iar că în capitalism supraviețuiește cine și cum poate: „Suntem bazați, nu suntem lași / Nu ne enervați / Avem brigada de mascați / Suntem organizați / Facem afaceri cu pirați / Nu suntem arestați / Avem relații, procurori ca și bogații”. Oglinda perfectă (și, poate, alarmantă?) a noii drepte care se încordează în est, via Polonia și Ungaria: „Îi țin pe fraieri sub bocanc / Și mai număr un teanc / Semnez contracte cu Montblanc / Venind din flanc.”
2/5 ❤
Cântecul „De noi”, de We Singing Colors
Prieteni, s-a folosit cuvântul „genune” într-un cântec românesc: „Azi am plecat în lume / Pasul pe străzi să răsune / Avioane mă strigă pe nume / Mă poartă prin nori când sub mine-i genune”, zice refrenul (al căruit ritm îmi amintește, într-un mod nu știu cât de bizar, de „Over and Over”). Și cât de evidente ar fi fost rimele: diviziune, ficțiune ori chiar recesiune. Dincolo de asta, un cântec în limba română al duoului Roxana Niculae & Andrei Hațegan e o raritate (lucru care mă aproximativ revoltă, pentru că sunt două dintre vocile deosebite ale generației lor), așa că trebuie savurat cum se cuvine: „Dau calul meu pe-un nebun de legat / Azi mă simt singur într-un mic pătrat / Trec pe lângă o bancă, dar nu mă opresc / Nici să m-așez, nici să mă-mbogățesc”. Deci, iată, We Singing Colors poate să fie mai mult decât „I'm talking about good days or bad days”.
3/5 ❤
Cântecul „Hello, Holla”, de Lvx Machina
Am tot auzit treaba asta enervant de des la Radio Guerrilla. Dacă un verișor al lui Mark Ronson ar fi nimerit în casa One True Singer și ar fi fost provocat să scrie un cântec pentru Șuie Paparude în doar zece minute, cam asta ar fi ieșit. Ceva lejer, dar foarte leneș. Iar dacă s-a vrut autoironie și sarcasm, n-am prea râs: „Basul ăsta sună ca nectarul de la zei / Ți-o dă mult mai bine decât poți tu să o iei / Vei fi ca virginul care scapă la femei”.
1/5 ❤
Unde-i vezi?
The Mono Jacks cântă pe 9 mai la Berăria H din București, pe 13 mai la Doors Club din Constanța, dar și în cadrul festivalului The Carnival din Timișoara (20-22 mai). Om la lună ajung pe 30 aprilie la Berăria Valhalla din Bacău, iar pe 6 mai la același Doors Club.
Fotografie principală de Vladimir Pogonariu, în timpul concertului Emaa din clubul Expirat, aprilie 2022.
