Un început de toamnă divers, cu multe genuri și chestiuni abordate, fie că vorbim despre romantism juvenil sau anxietăți socio-politice. Ies în evidență rock-ul alternativ rotunjit cu synth-uri optzeciste al celor de la Zimbru, albumul unei vârste & clase de mijloc scos de Deliric și Silent Strike sau proiectul electronic Environments.
Cântecul „Contratimp", de Ana Coman
Ana Coman, una dintre vocile speciale ale scenei alternative, încă e nehotărâtă, atât când vine vorba despre stil, cât și despre limbaj. Un prim single pe anul ăsta, „The Hunt”, care ar fi putut fi o baladă Southern goth decentă dacă n-ar fi fost încurcată de bătăile digitale de duzină, apoi un exercițiu The Kooks meets Eagle Eye Cherry cu cântecul „Run”. Schimbă macazul încă o dată. Primul în limba română (textul net superior primelor două, mai imprevizibil și intrigant: „Hai cheamă-ţi un taxi, eu mai beau puțin / Mai sunt cinci minute, un pahar de vin, dar, uite, mai stau / Mai stau cât de-un sărut, / un pas contratimp, o țigară şi-atât") și o nouă fentă, de data asta către sensibilitatea pretențioasă a Irinei Rimes.
2/5 ❤
Cântecul „Imuabil", de Environments
Foișorul abandonat, undeva pe acoperișul unei clădiri bucureștene, cum se vede în fotografia care ține loc de coperta single-ului, e un indiciu evident al emoției acestui nou (și, de către unii dintre noi, mult timp așteptat) single din partea trioului Marius Costache, Ștefan Panea și Alex Ghiță. Degradare sau nostalgie pot fi concluziile care se văd cu ochiul liber și se aud într-un amestec oportun & anxios de ambient și techno.
4/5 ❤
Cântecul „Just a Little Bit", de Dimitri's Bats
Ecouri Sade, dar mai ales Blood Orange, cântecul e un exercițiu tropical primitiv & grosolan în exprimare: „Her lips steal the show / I’m lost forever in her glow / My baby wants to play hard / To get but I don’t care / I know she’s mine”. Compoziția în stil „Chamakay” la tempo ridicat poate ar fi funcționat dacă spre sfârșit n-ar fi fost abuzată cu auto-tune inoportun & complet nemeritat. Chiar n-aveați de unde să faceți rost de un saxofon, băieți?
1/5 ❤
Albumul II, de Deliric x Silent Strike
„Încă am foamea aia din prima zi, deși sunt sătul de toți din a doua”. Așa începe a doua colaborare dintre Deliric și Silent Strike, iar lehamitea asta fie dezolantă, fie arogantă, se simte până la ultimul cântec. Se rimează despre o societate tot mai individualizată pe „Am visat că schimbă Lumea”, dar în același timp despre tribalizare („Nu-mi da share, nu da like, că te contrazice / Nu da share că e contra la ce lumea zice / Nu-mi da like, că majoritatea se dezice / Nu-i ca și cum ți-ar interzice / Dar te raportezi la cercul tău / Unde apreciezi doar circul. Zău!” pe „Ceață”), instituții care mai degrabă îți pun bețe în roate sau chiar îți fac rău pe „România vrea sa mă ucidă” sau chiar încălzire globală („Mă-ntreb cum se vede de sus ce facem / Spui că omu' a pus mai presus ce-i place lui / Decât ce-i bine pentru pui / E planeta tuturor sau a nimănui” pe „Azi”).
Hip-hop mai degrabă al clasei de mijloc – fanii Silent Strike îi putem lesne întâlni în cluburi precum Expirat sau Control, iar cei ai lui Deliric par să n-aibă o problemă cu tricourile care costă 89 de lei în magazinul online Porc, brand lansat de rapper. Dar la o privire atentă e vorba despre o clasă de mijloc pe de-o parte epuizată de muncă & consum, pe de altă parte alienată de acestea. Iar deziluzia, la fel precum critica politică, e imparțială: „Mă-ntreb fără rost, e de vină actorul când pleacă că filmul e prost?”.
4/5 ❤
Cântecul „Little Creatures”, de Zimbru
Trei single-uri și manierismul e deja evident: synth-uri optzeciste, ecou ale unor Chromatics sau M83, și vocea claustrofobă & androgin dezolantă a Teodorei Rețegan, cu inflexiuni deja familiare. Iar toate astea ar trebui să fie un compliment: Zimbru e un deja recognoscibil proiect, premeditat și fără concesii de stil. Complimentul își pierde din valoare atunci când nu rămânem cu nimic particular din retorica comod romantică. Scuzați prihănirea limbii engleze, dar, în mare, cam despre asta e vorba: mâinile tale sunt tot mai reci, tot mai departe de mine, iubirea ta e tot mai rece, of, dragostea mea, oare încerc prea mult?
3/5 ❤
Cântecul „Fabrica de păpuși”, de OCS
Dan Amariei nu e tocmai confortabil cântând balade, vocea lui funcționează eficient atunci când o folosește cu tărie. Pe acest single, cara dă titlul noului album, se tânguie și trage de ea ca un elastic prea încordat să nu fie incomod și inoportun. În schimb, reflecția e ascuțită, ca de multe ori în versurile trupei, cu referințe (deja tradiționale?) la religie sau consumerism („Cine crede c-o să scape, / Trebuie că e nebun, / Niciun umblător pe ape, / Nu a fost atât de bun”). Păcat, însă – să parafrazez un cântec mai vechi de-al lor –, că nu are (mai multe) coaie.
3/5 ❤
Cântecul „Artificial” de Adda Kaleh
Proiectul art/glitch pop al Alexandrei Pirici, preocupat cu existențialismul & anxietățile unui început de secol blazat și copleșit emoțional și afectiv de tehnologie, dar și cu relațiile inter-umane (fie ele queer sau nu) a avut o pauză destul de lungă. Expresia dominantă, atât atunci, cât și astăzi, rămâne familiara electronică contemporană cu rădăcini în grime și R&B, iar „Artificial” e mimetism în terenul unor Jessie Ware, Kelela sau Jessy Lanza. Mimetism deloc ironic, poate doar prea evident. (Vorbim data viitoare și despre EP-ul cu același nume, care se lansează pe 15 Octombrie.)
3/5 ❤
Unde-i vezi?
Ana Coman cântă pe 25 Octombrie la Collage Festival de la Open Monteoru. Dimitri's Bats lansează single în Expirat pe 18 Octombrie, unde vor ajunge și Deliric și Silent Strike pe 5 Decembrie. OCS țin primul concert de lansare al noului album pe 18 Octombrie la Quantic – urmează apoi Craiova, Brașov, Timișoara și altele (găsești lista completă pe pagina lor de Facebook).
cover credits: pagina de Facebook Silent Strike.
