Organizată în parteneriat cu Goethe Institut București, prima expoziție a anului 2022 găzduită de Rezidența Scena9 pune în prim plan munca. Pe 2 februarie, după ora 18:00, pe I.L. Caragiale 32 are loc vernisajul Labour in a Single Shot | Protect your heart at work, o expoziție în două părți, care abordează din punct de vedere artistic dimensiunile sociale ale muncii.
În cadrul secțiunii Labour in a Single Shot, curatorii Antje Ehmann și Luis Feduchi vor expune o serie de filme produse în București, Berlin și Varșovia de artiști locali. Scurtmetrajele au fost realizate în cadrul unor ateliere pe tema muncii, care au avut ca punct de plecare opera lui Harun Farocki (1944 – 2014), unul dintre cei mai prolifici și importanți regizori germani, autor de cărți și profesor de film). Artiștii implicați au respectat trei reguli importante: subiectul filmului trebuie să fie munca, acesta nu va avea mai mult de două minute și va fi tras dintr-un singur cadru.
În cadrul secțiunii Protect Your Heart At Work, curatoarea și artista Kristin Wenzel invită vizitatorii să reflecteze asupra individului și a vieții profesionale moderne a acestuia. Ea ne provoacă să punem sub semnul întrebării modalitățile existente de gândire despre muncă prin intermediul unor performance-uri și instalații. Artiștii din expoziție sunt Apparatus 22, Matei Bejenaru, Harun Farocki, Anna Jermolaewa, Tamás Kaszás, Alina Lupu și The Bureau of Melodramatic Research.
În așteptarea vernisajului de miercuri, am invitat cei trei curatori la o scurtă discuție despre proiect.
Expoziția Labour in a single shot de la Rezidența Scena9 prezintă mai multe filme despre muncă, rezultatele unor ateliere cu artiști în 3 orașe europene diferite – Berlin, București și Varșovia. Ce ați spune că reunește filmele din cele 3 orașe și ce este particular pentru fiecare?
Antje Ehmann: Pentru expoziția de la Rezidența Scena9 am examinat modul în care filmele din cele trei orașe pot fi puse în dialog și cum reflectă ele situația actuală legată de pandemie. Vedem muncitori în spatele pereților din plastic transparent, fețe ascunse în spatele măștilor, baruri care se închid înainte de miezul nopții. Găsim detalii arhitecturale la Berlin care ne amintesc de cele din Varșovia sau București și găsim urme ale trecutului comunist în toate cele trei orașe în moduri similare și diferite. Mai mult, în fiecare oraș se întâmplă mișcări în societate, care au fost surprinse pe video: la Berlin vedem evacuarea uneia dintre ultimele case de tip squat din oraș, la București vedem o demonstrație, iar la Varșovia un protest masiv împotriva noii legi a avortului.
Luis Feduchi: Această expoziție oferă însă și o altă viziune, aceea de a vedea cele trei orașe ca orașe în sine, indiferent de geografie. Expoziția chestionează, dacă nu mă înșel, chiar ideea care a stat la originea proiectului Labour in a single shot, așa cum l-au imaginat Harun Farocki și Antje Ehmann, aceea de a face portretul specific al unor orașe. Când confruntăm acum filmele unui oraș cu cele ale celorlalte două, specificul lor dispare adesea și munca are un rol primordial, toate ar putea fi un oraș sau mai mult de trei orașe. Exercițiul instalației cu trei canale nu este implementat doar pentru a remarca diferențele dintre acestea, ci și pentru a arăta asemănările. Proiectul Labour in a Single Shot ținea cont de acest aspect, dar era lăsat la latitudinea privitorului să îl detecteze. În această expoziție spectatorul se confruntă cu el.
Formula atelierelor – un film despre muncă, într-un singur cadru, nu mai lung de 2 minute – este un mod de lucru foarte specific. Cum ați spune că aceste limitări i-au inspirat sau nu pe participanți? Limitele au putere pentru a crește creativitatea?
Antje Ehmann: Per total, participanții la atelier au experimentat întotdeauna aceste limitări ca pe o provocare interesantă, care este chiar eliberatoare. Cerința „unui singur cadru” exclude orice posibilitate de editare interpretativă: atenția spectatorului nu poate fi îndreptată prin tăieturi; acest lucru se poate face numai prin încadrare, mișcarea camerei și compoziție în profunzime. Fără posibilitatea de a comenta o imagine prin tăierea în alta, multe filme optează în schimb pentru procesul de dezvăluire lentă sau întârziată, prin folosirea zoom-ului pentru a reîncadra narațiunea – adesea cu un efect dramatic sau ironic. Drept urmare, interzicerea contraplanului orientează privitorul către o deschidere critică. De multe ori, participanții ne-au spus că le va face plăcere să continue să producă aceste mici poezii, haiku-uri, dacă doriți.
Luis Feduchi: Această expoziție oferă însă și o altă viziune, aceea de a vedea cele trei orașe ca orașe în sine, indiferent de geografie. Expoziția chestionează, dacă nu mă înșel, chiar ideea care a stat la originea proiectului Labour in a single shot, așa cum l-au imaginat Harun Farocki și Antje Ehmann, aceea de a face portretul specific al unor orașe. Când confruntăm acum filmele unui oraș cu cele ale celorlalte două, specificul lor dispare adesea și munca are un rol primordial, toate ar putea fi un oraș sau mai mult de trei orașe. Exercițiul instalației cu trei canale nu este implementat doar pentru a remarca diferențele dintre acestea, ci și pentru a arăta asemănările. Proiectul Labor in a Single Shot ținea cont de acest aspect, dar era lăsat la latitudinea privitorului să îl detecteze. În această expoziție spectatorul se confruntă cu el.
Ultimii doi ani au schimbat modul în care lucrăm – work from home este acum o tendință globală, de exemplu. Aceste noi direcții se reflectă în filmele pe care le vom vedea? Dacă ați putea face acest exercițiu creativ – cum credeți că va arăta munca în 2050 la Berlin, București sau Varșovia?
Luis Feduchi: Vom începe în curând o colaborare cu David Graeber Estate, un regretat antropolog și cercetător, dar și cu o serie de instituții (cum este Museum of Care), care, ca și Institutul Harun Farocki, sunt create pentru a urma metoda de lucru și cercetare a regizorului. Dacă luăm ceea ce el proclamă în cartea sa Bullshit Jobs drept o tendință a pieței muncii, în treizeci de ani de acum încolo s-ar putea să ne confruntăm cu dificultăți pentru a găsi vreo muncă reală, semnificativă și necesară pentru a fi filmată. Sper că nu.
Azi, „munca este o modalitate de validare a sinelui”, se arată în textul curatorial al Protect your heart at work. O expoziție care se concentrează pe felul în care muncește omul contemporan, dar care privește și spre viitorul muncii. Ce ne pot învăța artiștii despre muncă?
Kristin Wenzel: Există acest fenomen în desfășurare, care se întâmplă deja de câțiva ani: artiștii sunt angajați de corporații, pentru că artiștii sunt instruiți în gândire interdisciplinară. Lucrul în diferite medii, gândirea outside of the box, folosirea gândirii abstracte pentru a genera idei sau pentru a rezolva probleme, toate fac parte din munca de artist. În mod ideal, învățăm aceste lucruri în școală, dar cu siguranță le dezvoltăm lucrând ca artiști independenți.
Cred că percepția despre procesul de lucru al unui artist se schimbă. Ceea ce artiștii ne pot învăța despre muncă este probabil ceva mai general, care nu se aplică doar muncii, ci educației și felului în care dăm mai departe cunoștințele pe care le avem. Să ne imaginăm că școala i-ar încuraja pe copii să descopere ce îi pasionează și cunoștințele diferitelor materii ar fi conectate între ele. Artiștii ne pot oferi o nouă perspectivă asupra muncii. În expoziția de la Rezidența Scena9, lucrările individuale reflectă această temă într-un mod critic, dar și umoristic. Conceptul de muncă experimentează o reinterpretare sau mai degrabă o extindere.
Gândindu-ne la publicul care vine la expoziție după ce a lucrat timp de 8 ore: care sunt principalele întrebări la care ai vrea ca un vizitator să reflecteze după ce părăsește spațiul?
Kristin Wenzel: O expoziție pentru mine este și o experiență senzorială. Chiar dacă tema expoziției este munca, care este mai degrabă percepută ca un subiect sec, arta poate deschide multe uși ale percepției. Mi-ar plăcea ca privitorul să râdă bine, să descopere o carte interesantă sau să se inspire dintr-o instalație. Cred că o expoziție bună ne poate lăsa cu multe lucruri, dar cred că important este să câștigăm o experiență pe care am fi pierdut-o fără a vizita expoziția.
Labour in a Single Shot | Protect your heart at work: an exhibition about labour in two parts va putea fi vizitată la Rezidența BRD Scena9, pe strada I.L. Caragiale 32, în perioada 2 feb – 6 martie. Ore de vizitare: Ma – Vi: 16:00 – 20:00 / Sâ – Du: 13:00 – 20:00.
FOTO main: Raluca Gorgos
