De la Nicolae Văcăroiu la Florin Cîțu, tentativele de înlăturare ale guvernelor de la București au fost mai mereu exerciții stilistice demne de clasele V-VIII. 

Din 1990 încoace, parlamentarii români au depus 44 de moțiuni de cenzură, însă doar 5 au dus la înlăturarea unor guverne. De-a lungul mandatelor lui Emil Boc — marcate de o criză economică și de mai multe crize politice — au fost cele mai multe, zece. Cea mai rapidă cădere a suferit-o Mihai-Răzvan Ungureanu, după doar trei luni la Palatul Victoria, iar cea mai surprinzătoare a fost cea a social-democratului Sorin Grindeanu, dat jos de propriul partid.

Desigur, succesul unei moțiuni de cenzură ține de negocierile purtate în culise, nu de calitatea paginilor citite de la tribună. Însă, citite laolaltă, textele moțiunilor rămân un rezumat bun pentru cele trei decenii de democrație românească (le găsiți pe toate aici). Nivelul de trai, starea educației sau a sistemului sanitar, inflația, influențele externe, îngrijorarea cu privire la independența justiției sau accesul la vot au fost mereu în centrul atenției parlamentarilor opoziției. Când puterea s-a schimbat, s-au inversat și rolurile, dar acuzațiile au rămas aceleași. Parcă niciodată n-a fost mai rău, dar mereu a fost la fel. 

Mai toate textele sunt scrise cu multe semne de exclamare, cu pasaje subliniate și majuscule, ca în apropierea unor sfârșituri de lume. Vocabularul e sărac, iar paginile — multe. Dacă moțiunile din primii ani de după Revoluție par mai degrabă niște relatări seci ale stării crunte în care se afla națiunea, în ultimele decenii abundă jignirile grosolane, laolaltă cu joculețele de cuvinte, glumițele, apelurile la conștiința de pe urmă a adversarilor politici și plânsetele pe umărul bietului român generic. Poți ușor să ți le închipui citite de la vreo tribună de Nae Cațavencu, care în aceste momente solemne se gândește la țărișoara lui, la fel cum ți le poți imagina rostite într-un birt sătesc sau înșirate de-a lungul internetului.

Am ales mai jos câteva pasaje din moțiunile depuse din în ultimii 29 de ani, bucăți din istoria luptei continue a parlamentarului român pentru bunăstarea noastră, a tuturor. 

„Un pas absolut necesar în acțiunea de curmare a valului de corupție” (august 1993)

A doua moțiune de cenzură depusă după 1989 se referea la raportul Comisiei constituite pentru cercetarea unor cazuri de corupție. Unul dintre cei vizați aici este Viorel Hrebenciuc, care la rândul său va semna ulterior diverse moțiuni prin care-i acuza pe alții corupție. Pe-atunci nu se făcea încă exces de semne de exclamație.

„În țara noastră corupția este practicată, favorizată sau tolerată chiar de către unii reprezentanți ai guvernării actuale. Se atestă fapte de deturnare de fonduri, trafic de influență, abuz de funcție, inclusiv prin generarea și tolerarea tensiunilor între instituții ale statului a căror menire este tocmai combaterea corupției, comise de înalți funcționari de stat, cum ar fi domnii Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, Florin Georgescu, ministru de stat, ministrul finanțelor, George Ioan Dănescu, ministru de interne.”

„Reforma promisă de domnul Văcăroiu încă nu a început” (decembrie 1993)

Moțiunile de cenzură depuse în acești ani vorbesc despre frig, foame și inflație și pun accentul pe faptul că situația e la fel de rea „ca înainte de 1989”. Cuvintele-cheie sunt: anarhie, corupție, nesiguranță, faliment, stagnare. 

„La un an de la instalarea guvernului condus de domnul Nicolae Văcăroiu, semnatarii acestui document constată că: Reforma promisă încă nu a început. Inflația a fost scăpată de sub control din cauza incompetenței Guvernului în materie de politică economică. (...) Monopolurile și rețelele cu caracter mafiot se mențin și se dezvoltă în domenii economice importante, determinând creșterea anarhică a prețurilor.”

„Guvernul Ciorbea confruntat cu propria-i neputință” (mai 1997)

O perioadă în care vedem moțiuni inițiate de „greii” PDSR (Iliescu, Năstase, Mitrea ș.a.). „Haos” este unul dintre termenii des folosiți aici și, deși unele dintre aceste texte ating probleme importante, ele mimează un fel de ingenuitate, ca și cum ar fi scrise de oameni „noi”, abia aterizați în lumea politică.
 
„Degradarea serviciilor medicale pentru populație și reducerea drastică a accesului la medicamente pentru categorii largi ale acesteia, au antrenat o gravă înrăutățire a stării de sănătate a populației României, guvernanții vrând parcă dinadins să pună în aplicare afirmațiile cinice ale unui membru marcant al Cabinetului Ciorbea, care declara că e mai bine să moară acum o mie de oameni, decât un milion mai târziu.”

„PSD încearcă să arunce praf în ochi populației (decembrie 2001)

Dacă la începutul anilor ‘90 moțiunile de cenzură erau documente oarecum concise și lapidare, acum devin mai elaborate (și, din nou, se vorbește despre „cea mai gravă criză economică și socială de după 1989”). Ironia e că, deși îi acuză azi pe reprezentanții USR că se aliază cu AUR, membrii PNL ai acelor ani nu aveau nicio ezitare în a semna moțiuni alături de PRM.

„Guvernul Năstase s-a angajat, în mod emfatic, să edifice o Românie mai sănătoasă, cu morbiditate scăzută și mai puține decese premature, dar sumele alocate prin legile bugetelor de stat pe anii 2001 și 2002 demonstrează atitudinea reală de dispreț față de aceste deziderate. Aceste drame se petrec sub ochii indiferenți ai guvernanților, preocupați să le crească numărul de firme, vile, moșii, dar și conturile în bănci.” 

„Anti-reforma sănătății” (februarie 2006)

În intervalul 2004-2008 au fost depuse șase moțiuni de cenzură. Temele principale sunt: „dictatura și incompetența Guvernului Tăriceanu”, problemele din sănătate și educație și 
„sfârșitul unei guvernări de dreapta”. Și Haosul, evident.

„Ceea ce ne-a prezentat însă Guvernul Tăriceanu sub forma unui pachet de 17 legi, intitulat pompos Lege privind reforma în domeniul sănătății, nu reprezintă altceva decât expresia cel mult a unei antireforme în domeniu căci, în fapt, ni se propune să legitimăm prin votul nostru nimic altceva decât crearea unor noi surse de câștiguri pentru grupurile de interese clientelare din anturajul Guvernului.”

„Guvernul Tăriceanu - Fapte și Minciuni” (iunie 2006)

„Realizarea principală a ministeriatului domnului Flutur a fost plasarea cu mare succes a României pe harta mondială a gripei aviare. Ministrul Flutur a reuşit totuşi o performanţă rară: distrugerea unui sector care a reuşit să meargă bine, să facă export. De remarcat este faptul că, împreună cu ministrul Nicolăescu, au adus pe piaţă şi comercializează vaccinul «Tami Flutur», fără ca pericolul gripei aviare să se fi extins la om.”

„1000 de zile de haos” (septembrie 2007)

„Cum să mai vorbim de protecția și siguranța cetățeanului, când polițiști și jandarmi își duc soțiile la piață cu mașinile de serviciu cu girofar, în vreme ce școlile sunt pline de acte de violență la adresa profesorilor, de trafic și consum de droguri?”

Guvernul PDL-PSD a hotărât: „Decât muncă fără rost, mai bine puțin și prost” (septembrie 2009)

Rămași în afara guvernării, liberalii scriau despre proiectul Legii salarizării unitare: „Cele 9 luni de concubinaj politic dintre PDL şi PSD, ce trebuiau să se soldeze cu o naştere normală, au avut drept rezultat avortul unui act normativ, cu grave deficienţe.” 

„11 împotriva României” (octombrie 2009)

O găselnița stilistică îndrăgită de autor, din moment ce-a fost folosită de cinci ori de-a lungul textului, e sintagma „hop-țop-boc”. Iată un exemplu: „Are nevoie Traian Băsescu doar de guvernarea PDL, pentru a-şi impune puterea politică în România, hop-ţop-boc, o are!”

„Opriţi genocidul social!” (iunie 2010)

Sub un citat din Mihai Eminescu („Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?”), textul propus PSD începe grav: „Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.”

Cabinetul Emil Boc și președintele Traian Băsescu erau acuzați că acționează, „în disperare de cauză şi cu spectrul Greciei în faţă”, „cam ca nişte clone ale doctorului Ciomu, adică au tăiat masiv, doar-doar opresc hemoragia. E ca şi cum unui bolnav de cancer, ca să păstrăm metafora prezidenţială, doctorul i-ar extirpa doar o mică bucăţică din tumoră şi i-ar tăia, în compensaţie, câte o bucată din celelalte organe. Ai cancer la stomac? Nu contează, scoatem o bucată din plămâni, una din rinichi, una din sân, una din prostată, până scoatem gramajul tumorii ce trebuia îndepărtată. În schimb, nu vor fi atinse achiziţiile publice, în spatele cărora se ascunde clientela ce livrează de la telefoane, la suporturi de hârtie igienică şi şosete sau laxative la preţuri astronomice.” 

Textul avea 18 pagini, însă aleșii au sărit peste unele pasaje, pentru că se grăbeau: urmau să primească vizita președintelui Parlamentului European de la acea vreme, Jerzy Buzek. 

„După 22 de ani, democrația este în pericol” (decembrie 2011)

Era ultima moțiune împotriva lui Emil Boc, ale cărui măsuri nepopulare și obediența față de președintele Traian Băsescu înfuriaseră destulă lume. „Furtul şi frauda au devenit politică de stat în guvernarea Boc”, scria autorul moțiunii. „Peste toţi tronează preşedintele Băsescu, care a promulgat legea pensiilor trecută prin fraudă, punându-şi semnătura pe această lege cu cele 2 degete cu care măsoară nivelul cuburilor de gheaţă din pahar.”

„Victor Ponta - demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă!” (iunie 2015)

La câteva luni după victoria surprinzătoare a lui Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale, liberalii prinseseră curaj și încercau să-l dea jos pe Victor Ponta de la Palatul Victoria: „Oricât te-ai dedubla, oricât ai minţi şi înşela, oricât ai încerca să găseşti alţi vinovaţi pentru ceea ce faci, NU poţi prosti acest popor! Ţi-a arătat-o verde-n faţă la alegerile prezidenţiale, dar se pare că NU ai înţeles nici acum de ce ai pierdut. (...) Oamenii au ales faţa curată şi NU masca de sub care rânjește Victor Ponta.”

„România nu poate fi confiscată! Apărăm democraţia şi votul românilor!” (iunie 2017)

După ce premierul Sorin Grindeanu refuzase să demisioneze, PSD se afla în situația ingrată de a-și da jos propriul guvern în Parlament. În textul moțiunii, Grindeanu era numit „premierul nimănui”. „Doi din cei 27 de membri ai Guvernului, trecuți voluntar sub comanda unui deputat/înalt funcționar public, își împart posturi ministeriale și lansează atacuri ridicole în toate direcțiile, oferind o nedorită și halucinantă caricaturizare a actului de guvernare. «Guvernul» Ponta-Grindeanu-Jianu nu reușește altceva decât să demonstreze că există politicieni care și-au pierdut iremediabil busola bunului-simț, onoarea și demnitatea, confirmând, o dată în plus, justețea deciziilor de retragere a sprijinului politic luate de PSD și ALDE.”

„PSDragnea, în campanie mumă, la putere ciumă” (noiembrie 2017)

Metaforele au făcut mereu parte din arsenalul politicianului român. Când găsește o corespondență pe care o consideră potrivită, autorul se tot duce cu ea. „Ați luat la începutul anului frâiele guvernării cu o economie stabilă, cu perspective bune și sănătoase. (...) Practic, ați primit o fundație economică bine făcută, cu structura de rezistență aferentă, pe care ați avut-o la cheie. Ce ați făcut cu ea?! V-ați apucat să o demolați ca să improvizați o casă din chirpici. Și v-ați trezit acum că puneți proptele la proptele, legați cu sârmă unde trebuie să bateți piroane, în loc de cărămizi folosiți cartoane, nu mai înțelegeți care e structura de rezistență și loviți la temelie... Și nu încetați să prezentați această cocioabă, care evident că stă să cadă, ca pe o mega-inginerie arhitecturală.”

„Ajunge! Guvernul Dragnea - Dăncilă, ruşinea României!” (decembrie 2018)

Viorica Dăncilă era de 11 luni la Palatul Victoria și trecea prin a doua moțiune. Era al treilea guvern PSD din ultimii doi ani, fuseseră numiți 70 de miniștri de la PSD, iar opoziția părea exasperată: „Remanierile succesive nu au făcut decât să ne demonstreze că pentru un incompetent dovedit, PSD-ALDE are cel puţin alte 3-4 rezerve şi mai slab pregătite, cu care sunt umiliţi tinerii care au crezut în zicala „cine are carte, are parte”. (...) Sărăciți prin politicile voastre incompetente nu doar românii, ci chiar România, de viitorul ei!”

„Guvernul PNL, de la pandemie la pande-mită generalizată. Belşug în buzunarele clientelei PNL, sărăcie în buzunarele românilor” (august 2020)  

Sub inspirația pandemiei, parlamentarul-scriitor a așternut următoarele rânduri: „Infestat de beția puterii, Guvernul Orban a început să manifeste simptomele totalitare: a fost afectat de febra accesului nelimitat la banii publici, și-a pierdut simțul democrației, și-a pierdut mirosul pentru supremația legii, și-a pierdut gustul pentru drepturile omului. Așa începe orice dictatură! Așa a început orice regim totalitar!”. Ca bonus, cititorul primește în dar și jocul de cuvinte „co-vidul legislativ”.  

„România eșuată. Recordul „fantastic” al Guvernului Cîțu” (iunie 2021)

Prima din cele trei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Cîțu are 13 pagini presărate cu multe semne de exclamare. Un capitol se intitulează „Vreți să reformați pensiile — prin eliminarea fizică a viitorilor pensionari!” și zice așa:  

„Doar atât nu ați scris în proiectul de lege adoptat de Guvern: că decizia de pensionare se va elibera doar în baza certificatului de deces! Nu v-a fost de ajuns înghețarea veniturilor — salarii, pensii, alocații! Folosind-o pe post de oracol al groazei pe Raluca Turcan, le dați acum lovitura de grație românilor prin creșterea vârstei de pensionare până la 70 de ani! La cât a scăzut speranța de viață de când guvernați, o să transformați pensia direct în ajutor de înmormântare!”.

FOTO: © David Hadaller. Un interviu cu autorul, aici.