Fondatorii Info Sud-Est, una din cele mai active publicații locale din Constanța, cunoscută pentru reportajele și investigațiile lor, au început prima arhivă digitală care aduce la un loc toate monumentele istorice din județul Constanța.
Andreea Pavel și Cristian Leonte, amândoi absolvenți de istorie, și Florin Anghel, profesor de istorie la Universitatea Ovidius, vor spune, cu text și imagini, poveștile clădirilor, cetăților, siturilor arheologice și lăcașelor de cult care arată diversitatea etnică a regiunii. Chiar dacă azi sunt mai puțin vizibile aceste straturi, iar clădirile de patrimoniu sunt adesea în ruină, de-a lungul timpului comunități de turci, tătari, germani, greci, albanezi, romi, bulgari sau ruși lipoveni și-au lăsat amprenta aici. Iar memoria lor trebuie salvată.
În prezent, monumentele istorice din Constanța nu sunt inventariate digital, spune Andreea Pavel, unul din inițiatorii arhivei - există doar o listă făcută de Ministerul Culturii, dar care nu e actualizată și nici nu conține descrierile clădirilor. Jurnaliștii își propun, astfel, să păstreze memoria istorică a orașului și să creeze o unealtă pentru turiști care acum nu pot vedea decât niște panouri prăfuite prin oraș (site-ul va avea o versiune în engleză și într-o altă limbă de circulație internațională).
„Noi am promovat până acum un turism sexual și sexist la greu în epoca Mazăre”, spune jurnalista Andreea Pavel. Ea și-ar dori ca străinii să știe, de pildă, despre Casa cu Lei, Casa Damadian sau octogonul confesional - pe o rază de câțiva kilometri pătrați se află opt biserici de culte diferite: biserica bulgară, biserica greacă, biserica armenească, catedrala ortodoxă, catedrala romano-catolică, sinagoga, geamia, moscheea.
Am vorbit cu Andreea Pavel despre proiectul lor, Recuperarea Patrimoniului Pierdut – Memorie pentru viitor, și despre campania de strângere de fonduri care l-ar face posibil.
Care e cea mai tristă poveste a unei clădiri, dintre cele pe care le-ați inventariat până acum?
Cazinoul clar a fost cea mai dureroasă poveste, pentru că ultima lui reabilitare majoră a fost în 1950.
Acum, cu ocazia reabilitării care a început la începutul anului, actualii muncitori au început să sape în ziduri și dintr-un perete a căzut o bucată de hârtie, care era dintr-un sac de rafie - sacii de rafie pe vremuri aveau bucăți de hârtie pe care scria de exemplu, Ciment, 5 kg. Și deținuții în noaptea de revelion, pe 31 decembrie 1951, și-au iscălit numele și au scris: aici am lucrat noi, deținuții. Din fericire, cazinoul a încăput pe mâna unei firme serioase din câte am înțeles, care a reabilitat toate clădirile mari - Ateneul, Parlamentul, Guvernul, catedrale și acum nu mai e cea mai tristă poveste, acum trebuie să așteptăm doi ani să fie gata.
Apoi sinagoga are o poveste aparte, pentru că ea nu e monument istoric. E una dintre cele mai frumoase sinagogi din țară, dar singura care e lăsată în paragină. Au mai rămas doar două ziduri din ea, încă s-au păstrat culorile vii. Datorită unei campanii pe care am ținut-o cam doi ani de zile pe site-ul nostru, vestea că în Constanța e singura sinagogă din România și cred că din sud-estul Europei din care au rămas doar două ziduri a făcut înconjurul lumii, a apărut în presa evreiască și au reacționat de la ambasadă până la instituții din Israel și am reușit să o salvăm cumva. Astăzi, în urma campaniei, actuala conducere a comunității evreiești a reușit să depună un proiect la Compania Națională de Investiții unde acum se desfășoară o licitație și va fi construită aproape de la zero.
În proiectul nostru o să includem inclusiv monumente despre care credem că ar trebui să fie monumente istorice, dar nu sunt, pentru că instituțiile statului sau persoanele private n-au avut niciun interes să le transforme în monumente istorice, pentru că automat reabilitarea lor costă mult mai mult, e mult mai greu de jonglat cu destinația clădirii și ai opțiuni mult mai restrânse de a o exploata economic.
În afară de sinagogă care o să fie salvată, ce alte clădiri pe cale de dispariție sau în stare de degradare mai sunt?
În județul Constanța e mai degrabă vorba de situri și cetăți (un caz foarte trist e Capidava - acolo e radiografia mafiei, studiu de caz pe cum distrugi un monument istoric, cu birocrație și corupție), iar în oraș dacă vorbim doar de clădiri este Casa cu lei, o splendoare care aparține unul proprietar privat, Gabriel Comănescu, cel mai bogat constănțean, cel care s-a ocupat de scoaterea navei care s-a scufundat și a oilor. E un domn abonat la contracte cu statul, cu foarte mulți bani, dar care își plătește angajații cu întârziere și nu-și reabilitează monumentele istorice pe care le are în patrimoniu. Are vreo două - Casa Manicatide și Casa cu lei, ambele în Centrul Vechi, ambele superbe, ambele în paragină. Prin frumusețea ei arhitecturală și prin vechimea ei - e din sec XIX, Casa Manicatide a fost clasată ca monument istoric. Și Casa cu lei e un fost conac de lux de acum o sută de ani. Astea două sunt în stare de degradare.
În stare avansată de degradare ar fi Casa Embiricos care este a primăriei și e în curs de abilitare. Avem noroc că în ultimii 2-3 ani clădirile ce țin de administrația locală au început să fie reabilitate. Făgădău a început să dea drumul pe zona asta de reabilitare monumente și le-a mărit impozitul cu 500% celor care au în proprietate monumente istorice și nu le reabilitează. A început să arate altfel Centrul Vechi, i-a obligat să-și pună cel puțin mesh-uri din alea frumoase. Bine, pe mine nu mă încălzesc alea, pentru că monumentele se degradează dedesubtul lor, dar măcar nu te mai agresează vizual.
Pe lângă cazino și clădirile astea din centru care se reabilitează măcar la suprafață, ce alte clădiri îți dau speranță?
Un loc central din campania noastră o să-l aibă Palatul Regal din Mamaia, palatul Reginei Maria construit la 1926. Anumite voci din zona culturală constănțeană susțin că regina n-a stat acolo niciodată și că asta cumva ar scădea din valoarea monumentului. Nu numai că asta n-ar scădea deloc din valoarea palatului dacă așa ar fi, dar regina a și stat, pentru că în jurnalele ei are consemnate amintiri de pe plaja din Mamaia și descrie în detaliu casa, povestește cum l-a primit aici pe Mareșalul Piłsudski. E o clădire unde capetele încoronate ale perioadei interbelice își petreceau vacanțele, concediile, zilele. Mamaia, pe vremea aia, era o zonă pustie și cea mai frumoasă clădire și cea mai impunătoare era acest palat al reginei.
Palatul a fost vândut în anii 2000, subevaluat de fosta administrație Mazăre - atât palatul, cât și curtea de 1,5 hectare, la prețul unui apartament, 180.000 de euro, ceva de genul ăsta, iar terenul a fost vândut cu 23 de euro metrul pătrat. A ajuns la o firmă care are legături cu Dorin Cocoș, Sorin Ovidiu Vântu, Alexandru Bitner ș.a.m.d..
În urma anchetei pe care am publicat-o în 2014, DNA Constanța s-a autosesizat și a fost deschis un dosar penal. Radu Mazăre a fost condamnat în primă instanță la 6 ani și jumătate. Ministerul Culturii a reacționat după 4 ani, sub mandatul lui George Ivașcu, a dat în judecată firma care a cumpărat palatul regal și a cerut ca palatul să se întoarcă înapoi la stat, pentru că fusese vândut fără ca statul să-și exercite dreptul de preemțiune (n.r dreptul cuiva de a fi cel preferat la cumpărarea unui anumit lucru) - noi asta am semnalat.
Administrația locală în subordinea căreia se află un monument istoric e obligată să întrebe statul prin intermediul Ministerului Culturii dacă vrea să cumpere acel monument, are primul drept de cumpărare. Dacă statul nu-și exercită dreptul de preemțiune, atunci el poate fi vândut. În cazul de față, palatul a fost vândut fără ca Ministerul Culturii să fie întrebat. Acum se judecă Ministerul Culturii cu firma respectivă, este în primă instanță. Noi sperăm ca judecătorii să constate că legea a fost încălcată flagrant și să dispună ca palatul regal să se întoarcă în patrimoniul comunității.
De ce clădire te leagă ceva personal, o amintire dragă din copilărie?
Cred că biserica unde am fost botezată, unde s-au cununat și ai mei și unde a fost botezat și fratele meu, care acum nu mai e. E monument istoric, noi îi spunem Biserica de lângă Tomis, se numește Adormirea Maicii Domnului.
Și altă o clădire de care să fiu atașată cred că e Cazinoul. Toți copiii din Constanța sunt plimbați de când sunt mici, în cărucioare, până când devin adolescenți și se plimbă cu prietenii și până la maturitate, când se plimbă de mână cu soțul, soția, pensionari fiind. Practic în toate momentele vieții treci prin fața cazinoului, într-un fel sau altul.
Pe acolo mă plimbau ai mei când eram mică; îmi amintesc momentele alea și îmi mai amintesc de un nene, care e de vreo 20-30 de ani acolo și face caricaturi, e imposibil să nu-l știe cei care au trecut pe acolo. Face niște caricaturi complet nereușite - eu sunt fan caricaturi și portrete stilizate - și îmi amintesc că i-am zis și lui că e cea mai nereușită caricatură din toate timpurile care mi-a fost făcută vreodată, că nu seamănă deloc cu mine și râdea, e un tip foarte simpatic.
Apropo de sinagoga care a fost salvată, ai mai observat diferențe între felul în care comunitățile de greci, tătari, turci și români au grijă de clădirile lor?
Clădirile monument istoric care au fost construite de greci, armeni, evrei, ruși, germani nu mai aparțin comunităților din punct de vedere administrativ, ci fie proprietarilor privați, fie administrației locale și județene. În general, clădirile care au fost construite de diferiți reprezentanți ai comunităților minoritare sunt în stare bună. Sigur, fiecare ar avea nevoie de reabilitare, dar nu sunt în pericol de prăbușire cum e sinagoga.
E o poveste foarte drăguță a Casei Damadian. Inițial a fost construită la 1894 de un german, apoi a fost preluată de acest Damadian, armean, a fost construită în stil neoromânesc și acum aparține unui norvegian care s-a îndrăgostit de locul ăsta. El a luat-o într-un stadiu avansat de degradare și nu era obligat s-o păstreze în picioare nefiind monument istoric - e o altă clădire care nu e monument istoric, dar pe care o s-o includem în arhiva noastră. O să avem o listă cu monumente istorice și cu clădiri pe care le propunem să fie incluse pe lista de monumente istorice.
Ce criterii trebuie să îndeplinească o clădire ca să intre pe lista asta?
Un criteriu ar fi vechimea ei, ar trebui să fie cel puțin din secolul trecut, apoi importanța arhitecturală și a construcției și istoria ei - aici o să ne consultăm cu specialiști, cu profesori de istorie, cu arhitecți.
Norvegianul care deține Casa Damadian putea să o dărâme, dar n-a făcut asta, ci a reabilitat-o după toate normele pe care ar fi trebuit să le respecte dacă clădirea era monument istoric și acum vrea să o transforme într-un hotel elegant. Asta e o poveste la care ținem foarte mult, pentru că el dă dovadă de foarte mare respect și de iubire față de trecutul nostru mai mult decât dau unii dintre noi.
Cum arată timeline-ul proiectului?
Noi ne propusesem ca până în iulie să avem campania de donații și până la sfârșitul anului să terminăm proiectul. Avem nevoie de undeva la aproape 10.000 de euro, bani în care sunt construirea site-ului, oamenii pe care vrem să-i luăm în proiect, benzina, drumurile. Am strâns cam 1000, 2000 de euro, dar n-o să renunțăm la proiect dacă n-o să strângem toți banii, o să facem noi eforturi, chete și o să-l ducem la capăt, pentru că e un proiect la care ținem foarte mult și el trebuie să existe, pentru că dacă va fi un proiect de succes noi sperăm să fie un model de bună practică care să fie implementat și în alte județe. Asta e o treabă pe care ar trebui s-o facă statul, dar dacă n-o face statul o s-o facem noi.
Oamenii nu ne pot ajuta numai cu bani, ci și cu muncă sau timp. Spre exemplu, sunt cei de la Geo spatial, care ne-au propus să ne ajute cu hărțile, ei ne oferă munca lor și timpul lor și sunt la fel de prețioase ca banii, poate chiar mai prețioase.
De ce ajutor mai aveți nevoie?
Cred că o treime din banii ăștia i-am alocat pentru site și dacă cineva s-ar oferi să ne facă site-ul ne-ar ajuta foarte mult. Ar mai fi benzina. Au mai fost oameni care s-au oferit să ne ajute cu diverse lucruri. Acum o să reluăm legătura cu ei și o să ne apucăm de treabă. Ne propunem să respectăm termenul pe care l-am promis oamenilor care ne-au ajutat, au trimis donații și au susținut proiectul. Facem toate eforturile să-l terminăm până la sfârșitul anului, să lansăm site-ul într-o primă formă pe care o să o adoptăm mereu.
