Un grup de voluntari din Republica Moldova s-a mobilizat în primele zile după invazia Ucrainei, pentru a ajuta guvernul să coordoneze fluxul de refugiați cu care se confruntă țara. După trei luni de existență, coordonatorii Moldova pentru Pace încearcă să transforme entuziasmul pe care au mizat inițial în muncă sustenabilă și independentă, care să le și plătească facturile.
E aprilie. Sunt în curtea studioului Moldova Film din Chișinău pentru a da o mână de ajutor la crearea pachetelor cu alimente pentru refugiați. La intrare, mi se dă un cod QR ca să mă înregistrez. Apoi merg în interior, unde s-au format câteva echipe: cei care pun legume în plase, cei care pun conserve sau grâne în pungi și cei care se deplasează cu aceste pungi pe cerc, trecând prin fiecare punct cu produse, până e pachetul de ajutor plin. Constanța Dohotaru, una dintre coordonatoarele inițiativei Moldova pentru Pace, mă cheamă să ajut o doamnă care pune zahăr și pastă de tomate în plase. O cheamă Vaselina, e născută în Republica Moldova, dar a plecat în Ucraina, la Mikolaiv, după facultate, unde a trăit timp de 50 de ani, până a izbucnit războiul. Împlinește 72 de ani în două zile. E aici cu fiica și nepoata. Stau în casa unei rude plecate în Italia. E prima dată la „clacă”. „Mi-a zis fiica mea, hai, mama, să oferim și noi ceva, pe lângă cât am primit”, îmi spune. Cam jumătate dintre voluntarii pe care îi cunosc aici sunt ucraineni. Câteva femei, cu mișcări sigure, s-au și angajat la depozit cu normă întreagă. Majoritatea însă vin, la fel ca mine și ca Vaselina, sâmbăta, la „clacă”, cum îi spun coordonatorii.
Când am întrebări, sunt trimisă la Natalia Rahmistriuc, coordonatoarea depozitului. Lucrăm cot la cot câteva minute, așa că o întreb și cum a ajuns să se implice în munca asta. „Locuiesc în zonă și am venit când am aflat că e nevoie de ajutor, fiindcă nu aveam prea multe evenimente la care lucram atunci”, îmi spune ea. Inițial, nu avea suficienți voluntari la depozit. Ca să suplinească numărul, echipa Nataliei a trimis mesaje tuturor refugiaților care au primit ajutor și astfel, în depozit, proporția dintre moldoveni și ucraineni a început să fie cam jumi-juma. La pauza de prânz din prima sâmbătă, pe lângă pizza, se dă și faimosul tort Kievskii, cu amestecul său dulce, tare și lipicios din alune, ciocolată și meringue. „Când se termină războiul, vă invit pe toți la mine, la Kiev”, zice tare Ana, una dintre refugiate.
A doua zi, primesc un sms: „Mulțumim pentru ajutor la depozit. Spune-ne cum a fost.” Gestul simbolic de recunoștință mă face să zâmbesc și să mă gândesc la echipa de voluntari din spatele lui. Nu răspund, dar înțeleg că răspunsurile sunt citite la următoarea clacă, când una dintre coordonatoarele pe comunicare, Ilona Sergheevna, îmi spune că a găsit niște boxe mari, pentru că cineva ar fi cerut muzică prin formularul de feedback.
La câteva zile după prima mea clacă, merg în sala de ședințe a guvernului Republicii Moldova, în care își desfășoară activitatea coordonatorii Moldova pentru Pace. Cum intru, aud imnul Ucrainei cântând dintr-un laptop. O recunosc în fața computerului pe Ana, femeia din Kiev care ne invitase la ea după război. În sală sunt vreo 10-15 voluntari, fiecare lucrând în departamentul său, marcat pe o foaie îndoită — produse, comunicare, transport. Mă așez lângă Constanța și Vlada, al căror departament se numește „toate". Ele nu au task-uri pentru mine, dar Ilona îmi mai dă de făcut câte un comunicat. Așa înțeleg că una dintre problemele de imagine cu care se confruntă cei de la Moldova pentru Pace e faptul că jurnaliștii confundă grupul de inițiativă cu guvernul. „Ca pe timpuri: autoritățile cheamă cetățenii la o clacă”, zice un titlu de știri. La indicația Ilonei, contactez trei redacții ca să-i rog corecteze articolele. Grupul Moldova pentru Pace e independent și funcționează, la nivel legal, prin ONG-urile coordonatorilor.
Dar e adevărat că Moldova pentru Pace lucrează cu autoritățile, pe care le ajută să administreze fluxul de refugiați. Cum a început această relație? Pe 25 februarie, după invazia Rusiei asupra Ucrainei, Constanța, activistă și urbanistă, a primit două apeluri de la deputații partidului de guvernare, PAS. „Era un spirit puternic de solidaritate în societate atunci, mulți voiau să îi ajute pe ucraineni și cei de la guvernare m-au contactat pe mine și pe alți câțiva activiști pentru a coordona efortul voluntarilor din toată țara. Ar fi fost imposibil pentru stat să gestioneze aceste procese. Ne-au acordat libertate totală”, zice ea. Constanța a postat apoi un apel în grupurile online de voluntari cu care mai lucrase și sâmbătă, 26 februarie, aceștia s-au întâlnit în incinta Ministerului de Interne pentru a discuta cum ar putea pune pe roate ajutorul pentru refugiați. Așa s-a născut Inițiativa Moldova pentru Pace.
O parte dintre primii membri ai inițiativei, inclusiv Constanța, se cunoșteau deja din cadrul mișcării civice OccupyGuguță, activă în special în anii 2018-2019, prin acțiuni de protest curajoase și creative împotriva regimului oligarhic al lui Vlad Plahotniuc, fostul lider al Partidului Democrat și vicepreședinte al parlamentului. În perioada restricțiilor pandemice din martie 2020, câțiva dintre membrii OccupyGuguță, precum și alți peste 500 de voluntari, s-au mobilizat și au început, în premieră, să colaboreze cu autoritățile. Împreună cu primăria orașului Chișinău au oferit pachete alimentare și de igienă familiilor nevoiașe, persoanelor cu dizabilități sau fără adăpost și au dezinfectat scările blocurilor în care se găseau bolnavi de COVID. Colaborarea de atunci s-a încheiat după o lună, când voluntarii au găsit lacătul schimbat la biroul din primărie în care lucrau, din cauza unui conflict generat de îmbolnăvirea cu COVID a unui voluntar. În pofida neînțelegerii, inițiativa „Împreună Împotriva Covid-19” a continuat independent până în aprilie 2021. Este experiența care a stat la baza mobilizării din război.
„Am mers după modelul din pandemie”, explică Constanța, „am creat formulare — mai detaliate și cu mai multe opțiuni de implicare decât atunci, învățând din greșeli.” Pe lângă formulare, voluntarii au creat grupuri pe aplicația de chat Viber, pe diferite domenii sau zone geografice ale țării, unde au repartizat persoanele care au completat formularul, și au lansat campania de crowdfunding, datorită căreia s-au strâns până acum aproape 100.000 euro. Din februarie și până azi s-au înregistrat peste 4,000 de voluntari.
După weekendul 26-27 februarie, Inițiativa Moldova pentru Pace s-a mutat, din lipsă de spațiu la Ministerul de Interne, în camera de ședințe de la parterul sediului guvernului, din Piața Marii Adunări Naționale. În primele săptămâni, se lucra aproape non-stop. „Fiecare dintre coordonatori avea un contact de bază în cadrul instituțiilor de stat, fie un secretar de stat, șef de cabinet sau de direcție, în dependență de domeniul pe care se specializau”, explică Constanța.
De la început, coordonatorii Moldova pentru Pace și-au asumat câteva direcții de acțiune: întâmpinarea refugiaților la vamă, asigurarea transportului și a cazărilor, precum și distribuirea pachetelor alimentare și de igienă refugiaților care au rămas în Moldova. Un moment cheie care a modificat felul de a lucra al inițiativei a fost lansarea din luna martie a aplicației dopomoha.md, care unește potențialii donatori cu refugiații. Aplicația a fost realizată în urma unui hackaton, de către programatorul și antreprenorul Vitalie Eșanu. De la lansare, au fost ajutate aproximativ 66,000 de persoane prin platformă, din totalul de 77,000 de ucraineni pe care i-a susținut Moldova pentru Pace din februarie până în prezent.
Însă, din primele discuții cu voluntarii, aflu că, fără voia lor, asupra grupului s-a mai răsfrânt o direcție de lucru — mass media. În valul de atenție mediatică internațională, odată cu primii refugiați au venit și o grămadă de solicitări ale jurnaliștilor străini sau fixerilor locali care le cereau celor de la Moldova pentru Pace să le facă legătura cu refugiați și gazde care să fie de acord să vorbească — „ceea ce era deja destul de dificil, oamenii nu prea voiau să vorbească”, îmi spune Vlada Ciobanu, activistă și bloggeriță. Dar, mai mult decât atât, aceștia solicitau „cazuri mai dramatice, cum ar fi oameni săraci care găzduiesc refugiați sau femei cu mulți copii”. „Când am dus o echipă de televiziune franceză la centrul de refugiați din Manej, aceștia au refuzat să filmeze: au zis că, din cauză că refugiații sunt romi, publicul francez va fi confuz, pentru că acesta crede că romii sunt doar români”, adaugă Constanța.
Dacă în primele luni, coordonatorii inițiativei au lucrat gratuit, la sfârșitul lunii aprilie, aceștia au putut fi salariați dintr-un grant Plan International. Un alt grant UNCHR urmează să le achite mutarea într-un nou sediu, independent. Încă din primele săptămâni, cei de la Inițiativa Moldova pentru Pace și-au propus să lanseze un centru comunitar pentru refugiatele din Ucraina, care să le ajute să se integreze și să socializeze. De la începutul lunii mai, aceștia au început deja să lucreze din noua lor casă — o clădire superbă, cu poduri înalte, curte, pridvor și cu poveste emblematică.
Construită în secolul 19, casa se află pe strada 31 august, care s-a numit în perioada țaristă și sovietică Kiev, și în care, în anii 90, a fost sediul consulatului ucrainean. Mai mult decât atât, casa aparține familiei Conunov, iar Alexandr Cunună (Conunov) a fost regizor la Moldova Film, unde e depozitul pentru donații. În ultimii ani, clădirea a găzduit o grădiniță. Când vizitez eu, în câteva camere încă se văd desene pentru copii pe pereți — pe care voluntarii le vor vopsi în alb. În camerele mobilate cu echipament achiziționat de Plan International se lucrează deja. Altele încă mai au nevoie de finisare — cei de la Moldova pentru Pace își propun să deschidă centrul pentru femeile venite din Ucraina pe 20 iunie, de Ziua Internațională a Refugiaților.
Din cauza faptului că inițiativa Moldova pentru Pace e un grup nou-format, fără o singură entitate legală, a durat luni de zile până organizațiile internaționale au putut găsi soluții tehnice prin care să poată finanța activitățile acestui grup și deci să le facă sustenabile. „Cu alte ONG-uri, cu board-uri și politici, procesul a fost mult mai rapid, a durat câteva zile”, zice Constanța. Aceștia încă pun la punct un program de finanțare de UNCHR, care ar acorda fonduri până în luna august.
Diferențele sunt și de ordin ideologic. Lilia Nenescu a lucrat, ca reprezentantă a Inițiativei, împreună cu organizațiile internaționale și grupurile religioase care primesc refugiații la vamă. De la un training al unei organizații umanitare, Lilia s-a întors revoltată de unul dintre criteriile de bază promovate: neutralitatea. „Dacă vorbești mai mult de cinci minute cu un refugiat, acesta va începe imediat să îl înjure pe Putin”, îmi zice ea. „Și nu poți să nu le zici și tu că ești de partea lor. I-am întrebat pe traineri ce faci în astfel de situații. Ei mi-au zis: Le răspunzi înțeleg prin ce treci, probabil e foarte dificil... Și să le mai și vorbesc și despre cum aceasta e o operație militară, da?" răbufnește Lilia.
Pentru că s-a transformat dintr-un grup care funcționa pe bază de entuziasm și generozitate într-un loc de muncă, au apărut și alte întrebări, cum ar fi pragurile de salarizare și diferențele dintre banii pe care îi primesc coordonatorii versus cei care lucrează part-time. Am participat la două ședințe pe marginea acestui subiect, unde am avut deja-vu-uri de la Sfaturile Occupy Guguță, în care se discuta ore în șir un principiu sau o acțiune — spre bucuria unor membri și disperarea altora. Dincolo de convingeri și preferințe personale, un lucru e îmbucurător: aceste inițiative civice s-au transformat, în dependență de necesitățile momentului — din grup de protest față de un regim autoritar și cleptocrat, într-o celulă de gestionarea pandemiei și, acum, a crizei refugiaților. „Felul în care Moldova a primit refugiații în război ne-a îmbunătățit imaginea în lume. Important e să reușim să continuăm să construim și mai departe pe aceste baze”, spune Vlada.
