Vara asta, Muzeul Național de Artă al României (MNAR) a fost gazda a 50 ani de design vestimentar românesc, la aniversarea Departamentului de Modă al Universității Naționale de Artă din București (UNArte). Răzvan Vasilescu, șeful de catedră al departamentului, ne-a ghidat printre expoziția „50 de ani. Școala de Modă din București”, printre costume-obiect, experimente și designuri vestimentare premiate internațional.
Tot Vasilescu ne-a explicat și care-i treaba cu moda la UNArte. Unei priviri superficiale i-ar fi ușor să desconsidere designul de haine drept „nu-chiar-o-artă” sau o artă „minoră” - la urma urmei, hainele nu-s lucrări artistice, nu? Poate că nu toate. Dar cele care sunt spun povești importante despre relația individului cu istoria și toanele ei estetice, despre corp, funcționalitate, cultură materială și expresie de sine. Iar lucrările expuse la MNAR se joacă deștept cu texturi, construcții, materiale și culori, ca să demonstreze că moda poate fi pe bună dreptate considerată artă cu drepturi depline.
„Moda poate fi frivolă, sau comercială și devine complicat să o asociem cercetării academice”, explică Vasilescu. Însă Departamentul de Modă - Design Vestimentar, înființat în 1971 de Leontina (Titi) Mailatescu și Adina Nanu (deținătoarea singurului muzeu al costumului din România), dintr-o nevoie de diversificare a industriei textile, a fost de la bun început gândit ca parte integrată a unui sistem de învățământ artistic. Studenții sunt încurajați de asocierea cu secțiile de Pictură, Grafică și Sculptură, de la care împrumută repere.
„Modelul de învățământ pe care îl propunem se bazează pe o complementaritate armonioasă, continuă între învățat și învățător”, susține Vasilescu. Ca atare, expoziția de la MNAR s-a vrut a fi o sumă a experiențelor absolut tuturor studenților de la Modă din cei 50 de ani de existență ai facultății, „transmise mai departe prin profesori”.
Dintre primele generații de absolvenți se regăsesc și astăzi la catedră Unda Popp (fiica Adinei Nanu) și Paula Barbu. Sunt martore ale celor 50 de ani de existență al departamentului care a suferit numeroase transformări, a trecut prin cenzura anilor dinainte de ‘89 și a fost revigorat treptat după revoluție. În 1993, pe atunci elev la Liceul de Artă Nicolae Tonitza din București, Vasilescu a început să asiste direct la această tranziție. „Proiectele neconvenționale curgeau în ritm amețitor, într-o libertate sălbatică”, își amintește actualul șef de departament.
Astăzi, majoritatea studenților de la Modă își construiesc un brand propriu: „devin stiliști, au diverse colaborări în lumea teatrului sau a filmului, rămân aproape de domeniu într-o sumedenie de noi meserii adiacente.” Scopul tuturor e să-și găsească un scop în branșă, iar facultatea le oferă trei direcții profesionale distincte: experiment, costum-obiect (wearable art) și cea de modă propriu-zis. Cea din urmă atrage cei mai mulți designeri în devenire, pentru că e cea care vinde și suscită interesul publicului larg.
Ca să-i ghideze pe studenți către experimental, Vasilescu le cere ca temă de curs la „Sincretismul Artelor”, în anul I, să recreeze silueta care i-a călăuzit până la facultatea de design vestimentar din volume simple. Cinci personaje supradimensionate expuse la MNAR sintetizează munca unei grupe de 40 de actuali studenți la tema asta. O altă recurență sunt îngerii neconvenționali concepuți de designerii în devenire.
Pentru expoziție au fost selectate cele mai reprezentative lucrări de la Modă din ultimii 15 ani, preponderent fragmente din colecții de licență și disertație, dar și lucrări anume gândite pentru aniversarea celor 50 de ani, de către studenții actuali. Practic, spune Vasilescu, au participat 80 de absolvenți de modă, 50 la licență, 30 la master; alți 30 de foști absolvenți, plus încă aproximativ 100 studenți expozanți și voluntari.
Expoziția de la MNAR a fost animată de un spirit ludic, însă n-au lipsit nici instalațiile de costum sau conceptele serioase, la zi, care animă spiritele în moda actuală: „sustenabilitatea, puterea socială a costumului sau căutarea identității, echilibrul - nu doar compozițional, ci și toate rezolvările unei probleme complicate cum este moda.” Unele astfel de designuri expuse la muzeu au fost premiate internațional. Printre ele, lucrarea Antoanetei Tică, realizată doar din fâșii de PET-uri din plastic, câștigătoare a Marelui Premiu la festivalul anual de Wearable Art din Mandurah, Australia - ediția 2017, precum și colecția Mare Nostrum, realizată de masteranzii de la Modă, coordonată de Alina Gurguță și premiată într-o competiție de profil la Barcelona.
Însă Vasilescu spune că expoziția n-a fost atât despre premii, cât despre descoperirea forței creative a unei noi generații. Studenții la Modă din 2021 vin din medii diverse, „cu personalități hibride, din ce în ce mai marcante, și mai greu de descifrat, chiar și pentru cei mai experimentați dintre noi. Ne bucurăm și noi să învățăm lucruri odată cu ei lucruri pe care putem să le învățăm doar de la ei. Sunt o generație specială și necunoscută până și pentru ei. Se simte asta în cultura lor și în modul lor de abordare foarte, foarte intim.” Și e convins că răspunsurile în materie de vestimentație pe care ni le va oferi „moda viitorului” vor veni din direcții experimentale. „Până la urmă, cred că diversitatea expoziției este cea în măsură să atingă pe fiecare. Orice ai fi, oricum ai fi, te poți regăsi măcar într-una din aceste direcții pe care le propunem și care provoacă la exerciții de imagine temerare.”
Întâlnirea cu Răzvan Vasilescu a fost consemnată de Andreea Retinschi.
