Iulia Gorzo este una dintre cele mai bune traducătoare de literatură și film din România. Probabil aveți prin bibliotecă cărți capitale de John Updike, William Faulkner, Jonathan Franzen, Paul Auster sau alți „grei & grele” ai literaturii americane & engleze, cărora Iulia le-a dat o viață în limba română. Sau poate i-ați întâlnit stilul, fără să știți în Watchmen, capodopera în benzi desenate a lui Allan Moore, sau în Rămâi cu mine, romanul mai puțin cunoscut, dar surprinzător al scriitoarei nigeriene Ayọ̀bámi Adébáyọ̀.
Fiindcă suntem prea puțin atenți la ce înseamnă să muți o carte dintr-o limbă în alta, am vrut să aflăm mai multe despre munca de traducere. Despre toate întrebările, îndoielile și pistele prin care trece un text până ajunge să le vorbească cititorilor dintr-o cu totul altă cultură și să-i transporte în lumi și idei până nu demult străine. Pentru că, după cum spune și Iulia Gorzo, un traducător nu transpune doar fraze ori limbaje, ci la fel ca autorii și autoarele cărților, inventează lumi de sine stătătoare în limba pe care o vorbește și în care-i va ghida pe cititori.
Așa că am fost acasă la Iulia și am provocat-o la povestit, iar la final ne-am jucat puțin. Am vrut să vedem cum sună un fragment din Cormac McCarthy în traducerea ei, dar și a algoritmului de la Google Translate.
