Mi-am făcut licența despre menstruație în comunism, iar aici scriu despre cum e azi. Ciclul menstrual e un fenomen biologic, însă vine la pachet cu semnificații, stereotipuri, mituri și multă rușine. Putem scăpa măcar de rușine?
Eu știam de prin clasele I-IV că la un moment dat trebuie să-mi vină și mie ciclul. În clasa a IV-a doamna învățătoare ne-a împărțit într-un grup de fete și unul de băieți ca să ne spună de schimbările ce apar la nivel de corp. Deja începuseră să se observe și nu își dorea să râdem unii de alții, adică să facem body shaming. Îmi aduc aminte cum eram toate adunate în fața tablei magnetice pe care se afla o planșă cu sistemul reproducător intern feminin. Nu știu cât am înțeles atunci ce se întâmplă în organismul nostru, dar doamna învățătoare ne-a dat un context în care să înțelegem că schimbările care apar sunt firești și că toate trecem prin ele, că nu suntem singure în asta.
Un an mai târziu am aflat ce înseamnă „să fii la ciclu”. Am resimțit menarha (prima menstruație) ca pe un șoc, la 11 ani. A venit cu dureri, un flux foarte mare și o grămadă de lucruri la care trebuia să fiu acum atentă. În primele zile nu mai știam cum să merg, trăiam o teamă permanentă că orice mișcare aș face mă voi păta. După ce stăteam mai mult așezată undeva, când mă ridicam verificam dacă nu am lăsat cumva vreo pată. Mersul la toaletă la școală era dificil pentru că, pe lângă absorbante, trebuia să am la mine și șervețele. Pe atunci nu exista nici hârtie igienică, nici săpun în băi. Purtam hanorace în jurul brâului care să-mi ascundă fundul, blugi sau pantaloni negri; uneori și două perechi de chiloți. În plus, încercam să am mereu un absorbant în ghiozdan pentru mine sau pentru cine avea nevoie, pentru că am aflat că la început menstruația poate fi destul de neregulată, că te poate lua prin surprindere și trebuie să pleci acasă dacă nu ai la tine ce ai nevoie. Am învățat toate astea de la mama. Până în clasa a VIII-a, când deja toate fetele aveau menstruație, practicile s-au mai modificat, pentru că împărtășisem ce știa fiecare de la mama ei sau anumite experiențe ce ne-au ajutat să mascăm menstruația cât mai bine.
La liceu m-am mai relaxat. Nu prea înțelegeam de ce să ascund absorbantele când mă duc la toaletă și de regulă spuneam că sunt la ciclu oricui mă întreba ce am. De la menarhă până în prezent, în timpul menstruației am dismenoree (dureri menstruale — crampe, stări de greață, dureri de cap, dureri de spate, diaree, vărsături, sâni umflați și dureroși etc.) destul de acută, astfel încât au fost momente în care am lipsit sau am plecat de la școală pentru că nicio pastilă nu își făcea efectul. Cu toate acestea, de-abia prin a XI-a am înțeles exact ce înseamnă ciclu menstrual, pentru că mă pregăteam să dau la medicină și am învățat la meditații sistemul reproducător. Altfel, în 12 ani de școală nu am învățat niciodată despre asta la orele de biologie.
Cu ce am greșit?
Desigur, ciclul menstrual e un fenomen biologic, însă vine la pachet cu semnificații, stereotipuri, mituri și multă rușine: de la mersul la o baie publică cu absorbantul în mână la cea legată de posibilele pete de pe haine sau la teama de a discuta despre acest subiect într-un cadru pe care nu îl percepi ca fiind intim și confortabil.
Am studiat pentru prima dată trăirile astea în lucrarea mea de licență, în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială de la Universitatea București. Am pornit de la întrebarea „De ce e rușinoasă menstruația?” și de-a lungul cercetării am aflat multe lucruri. Cum ar fi că relația dintre rușine și menstruație este complexă și multivalentă.
Am simțit nevoia să adaug o perspectivă istorică. Având în vedere că educația sexuală lipsește din programele școlare, iar multe dintre noi am fost educate de către figurile feminine reprezentative din viața noastră, am vrut să aflu cum a fost pentru ele să „fie la ciclu” în perioada comunistă. Am discutat cu 10 femei din București, care au crescut și muncit în comunism, pentru a vedea ce semnificații avea menstruația pentru ele. Discuțiile pe care le-am avut oferă un context prin care se poate înțelege de ce la nivel de societate ne prefacem că menstruația nu există.
Au apărut pe parcurs întrebări conexe legate de menstruație: Cum e prezentă în spațiul public? Cum, cu cine și în ce fel vorbim despre menstruație? Ce se schimbă în discursul despre menstruație? În ce fel?
Când ești copil, ești învățat că sângele este ceva scârbos, murdar și asociat cu boala, rănile. Suntem învățați ca, atunci când ne jucăm, mergem sau alergăm să avem grijă să nu ne lovim, iar sângele ajunge să ne sperie. Apoi, odată cu venirea menarhei, semnificațiile asupra sângelui se schimbă. Sângele devine un indicator al faptului că corpul este sănătos și fertil, de unde și vorba că devii domnișoară/femeie odată cu venirea menstruației.
Ciclul menstrual este important și discutăm despre el în relație directă cu rolul femeii de a avea copii, dar e mai puțin prezent în discuții despre cum e să te lovească niște dureri abdominale de te întrebi: cu ce am greșit eu mai exact de am asta? Și dacă verbalizezi asta, răspunsul va fi că e OK, cu vârsta trece, iar după sarcină chiar devine mai ușor. Până atunci este „un rău necesar”. Acesta este unul dintre răspunsurile pe care le-am auzit în jurul meu de la femei care sunt mame și bunici.
De multe ori, femeile aflau despre menstruație mai mult din grupul de prietene, decât de la mamele lor, iar la școală foarte rar. De regulă, mamele le vorbeau din propriile experiențe despre gestionarea sângerărilor. Sfaturile lor deveneau esențiale, pentru că nu se produceau și nici nu se importau absorbante sau tampoane. Femeile foloseau vată, tifon sau prosoape flaușate. A existat un pseudo-produs menstrual, torșonul, un absorbant realizat în casă, pe care fetele îl purtau în perioada adolescenței. Era o bucată de formă dreptunghiulară făcut din prosop plușat, cearșafuri vechi sau straturi de tifon, care la capete avea cusute niște șnururi ce se prindeau cu un elastic în talie. Scopul torșonului era de a te putea bucura în continuare de libertatea de mișcare, de alergat și joaca de afară fără să îți cadă vata din chilot. La acea vreme, legăturile sociale pe care femeile le aveau jucau un rol important în gestionarea menstruației. Locul de muncă, relațiile cu prieteni, membrii familiei din alte țări sau cei care mergeau în delegații au însemnat pentru anumite femei acces la tampoane/absorbante și prezervative când în Republica Socialistă Română nu existau.
Femeia din reclame
După 1989 au început să apară pe piață produsele de igienă și reclamele aferente. Chiar dacă publicitatea mainstream la absorbante și tampoane perpetuează adesea stigmatizarea și stereotipurile asociate cu menstruația, ea a jucat un rol important în a aduce subiectul în spațiul public și la o formă de liberalizare a corpului feminin.
Reclamele la absorbante/tampoane portretizează o imagine a unei femei ce trebuie să demonstreze și la menstruație că este capabilă și funcțională ca în oricare altă zi. De cele mai multe ori, clipurile pun accent pe tehnologia de absorbție și materialul folosit și transmit adesea că datorită produselor totul se poate desfășura normal, de parcă nu ai sângera. În viața reală, unele persoane pot face asta cu ușurință, însă altele au dureri și crampe abdominale foarte puternice, stări schimbătoare, dereglări hormonale, stări de rău și dureri de cap. Lista felurilor în care sindromul premenstrual și menstruația se pot manifesta la nivel de corp poate continua, dar în reclame acestea nu apar. Iar dacă apar sunt romanticizate și idealizate pentru a nu „deranja” vizual audiența. De cele mai multe ori, femeile din reclame poartă haine albe sau deschise la culoare pentru a transmite cât de sigure sunt produsele în prevenirea petelor. Prezentarea proprietăților de absorbție se face prin folosirea unui lichid albastru, de parcă prin vagin ți se scurge alcool metilic și nu sânge. Dacă stai și discuți cu persoane care au ciclu menstrual, vezi cât de diferit se poate resimți la nivel de corp, cum le afectează sau nu rutina zilnică și cum nu e tot timpul la fel de constant. Toate acestea nu se văd în reclame.
Însă discursul despre menstruație poate arăta și altfel. În vara lui 2020 am căutat pe YouTube reclame la produsele menstruale, atât din România, dar și din afara țării. Atunci am găsit o reclamă la absorbantele Libresse care mi s-a părut extraordinară în comparație cu cele obișnuite văzute la televizor. Spotul pune în paralel experiențe uterine diferite ale mai multor persoane. Menarha, plăcerea sexuală, maternitatea, dismenoreea, bufeurile menopauzei, infertilitatea sunt doar câteva dintre aspectele corelate menstruației care se găsesc în reclamă.
Spotul a ajuns și în România, dar a fost mult „cumințit”, în conformitate cu stereotipurile de gen, cu homofobia și sexismul din societatea noastră. Ideea reclamei inițiale venea însoțită de hashtagul #wombstories, care la noi s-a tradus în „poveștile din noi”. Pe social media sunt câteva story-uri, IGTV-uri și clipuri pe YouTube în care persoane publice prezintă diferite experiențe intime și personale. Pe de o parte, mi se pare important ca niște persoane cu un follow-up mare să dezvolte niște subiecte din sfera feminității, dar, în același timp, mesajul pe care eu l-am primit când am văzut prima dată reclama originală s-a pierdut.
Totuși, în zilele noastre informațiile despre ciclul menstrual nu se mai restrâng doar la nivelul discuțiilor cu grupul de apropiați, ci sunt mai prezente în spațiul public datorită platformelor de social media: Youtube, Instagram, TikTok. Ele substituie parțial educația sexuală ce lipsește din școli și îți oferă alinarea că nu ești singurx în asta. Chiar și așa, percepțiile asupra menstruației la nivel de societate sunt puternic înrădăcinate, iar când ieși din „bula socială” în care te afli, cel mai probabil te vei lovi de rușinea de a vorbi despre menstruație, care crește o dată cu vârsta.
Sărăcia menstruală
Chiar dacă marile companii de tampoane/absorbante prin reclamele lor continuă să promoveze invizibilitatea menstruației în societate, inventarea și îmbunătățirea lor de-a lungul anilor a participat la emanciparea femeilor. Astfel, femeile au putut să își facă loc în societățile patriarhale, să își exercite dreptul la educație și să poată participa în câmpul muncii. Cu toate acestea, în continuare există un număr mare de persoane care nu are acces lunar la astfel de produse. Iar asta duce la imposibilitatea de a merge la școală, la locul de muncă sau de a participa la alte activități zilnice atunci când femeile n-au bani ca să-și cumpere produse de igienă sau din cauza dismenoreei.
La nivel global, în ultimii ani au început să apară schimbări în ceea ce privește menstruația și experiențele menstruale pe care le au indivizii. În anumite zone ale globului a ajuns să facă parte din discursul public și sărăcia menstruală să fie combătută prin suport din partea statului.
Conform Global Citizen, în Zambia începând cu anul 2019 sunt distribuite fetelor absorbante în zonele rurale defavorizate, iar conform educatorilor din școlile vizate rata absenței a fetelor de la școală a scăzut. În 2020, Scoția a devenit prima țară din lume care oferă produse menstruale oricui are nevoie, putând fi procurate din centrele comunitare, cluburi de tineri și farmacii. La nivel global există mai multe orașe și țări care au implementat programe de distribuire a produselor menstruale în școli.
În România, avem două asociații care oferă produse și informații despre igiena menstruală. PeStop, un ONG apărut în 2018 și care organizează de câteva ori pe an strângeri de produse menstruale și nu numai și pe care le duc în comunități vulnerabile în care precaritatea materială este crescută. Și în 2020 a apărut Iele-Sânziene, o asociație feministă ce luptă la rândul ei pentru combaterea sărăciei menstruale prin ateliere de educație menstruală și oferirea de produse menstruale sustenabile.
Și dinspre zona politică încep să apară proiecte. Unul este inițiat de deputata Oana Țoiu și e un proiect de lege ce-și propune susținerea financiară a persoanelor din medii defavorizate sau fără adăpost pentru a-și putea procura produse de igienă. Un altul este un proiect pilot inițiat de Mihaela Ștefan, viceprimară a sectorului 6, prin care în două școli din Sectorul 6 se vor instala dispensere cu produse menstruale gratuite. Cel din urmă proiect a fost aprobat la finalul anului trecut. Scopul proiectului este de a scade rata de absentare a fetelor de la școală din cauza menstruației, dar și de a-i obișnui pe adolescenți cu faptul că menstruația este ceva firesc, de care nu trebuie să ne fie rușine. Și despre care putem vorbi oricât e nevoie.
