În 2020, numai 3,5 milioane de pasageri au zburat din aeroporturile românești, cam de 3 ori mai puțini decât în 2021. Ceea ce pentru noi s-a simțit precum o limitare a libertății, a fost o gură de aer proaspăt pentru mediul înconjurător. La nivel mondial, emisiile globale au scăzut cu aproape 2 miliarde de tone în 2020, cea mai mare scădere absolută din istorie. Cea mai mare parte – aproximativ 1 miliard de tone – s-a datorat transportului rutier și aviației.
Am fost și eu printre acei călători, datorită unei oportunități de muncă în Madrid. În mod normal, aș fi încercat să ajung acolo prin diverse combinații de trenuri, însă multe din țările europene și-au închis granițele terestre, așa că singura opțiune a fost zborul. M-am simțit vinovată, știind că alegerile pe care le fac în materie de transport sunt cele care cântăresc cel mai greu în propria-mi amprentă ecologică. O dietă bazată preponderent pe surse vegetale, consumul redus de obiecte și haine, evitarea plasticului, reciclatul - sunt toate obiceiuri importante, atât pentru potențialul efect pozitiv asupra mediului înconjurător, cât și pentru mesajul trimis celor din jur. Cu toate acestea, dacă vrem într-adevăr să reducem dioxidul de carbon din atmosferă, trebuie să limităm kilometrii parcurși cu avionul sau cu mașina (atunci când nu o folosim la capacitate maximă). Opțiunile mai sustenabile pot părea mai complicate, mai scumpe, sau mai periculoase - însă felul în care calculăm costurile nu ia în considerare prețul pentru mediul înconjurător. Între timp, ne-am întors la nivelurile pre-pandemice de CO2 și lumea pare tot mai dornică să călătorească. Pentru asta, merită să vorbim un pic despre cum ne deplasăm și ce amprente lăsăm în urma noastră.
Efectele mișcării noastre
În timp ce omenirea a reușit să scadă emisiile cu de gaze cu efect de seră (GES) din 1990 încoace, în transporturi acestea au crescut cu o treime. Drumurile pe care le construim — și de care avem în continuare nevoie — trebuie echipate pentru viitor și folosite în mod diferit. Totodată, trebuie să investim mult mai mult în alternative durabile, cum ar fi căile ferate și rețelele sigure pentru călătorii active. Trotuarele și pistele de biciclete nu sunt doar un moft, cum par să fie văzute de administrațiile multor zone din România.
Modul în care ne mișcăm este una dintre cele mai importante componente ale amprentei noastre de carbon, alături de alegerile noastre alimentare. Anii următori vor aduce schimbări semnificative în Europa, deoarece statele europene intenționează să se îndepărteze de transportul poluant. România încearcă să se alinieze acestor tendințe, dar punctul de plecare este mai jos decât în orice altă țară europeană.
Împreună cu alte țări dezvoltate din America de Nord și Asia, statele europene domină emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global: aproximativ 10% din populația globală este responsabilă pentru 80% din numărul total de kilometri parcurși cu vehicule motorizate. De fapt, o mare parte a populației lumii nu călătorește aproape niciodată, având o amprentă ecologică foarte mică.
La fel se întâmplă în cazul majorității activităților poluante - țările mai bogate sunt în cea mai mare parte vinovate pentru impactul negativ care afectează întreaga lume.
Transportul nostru se bazează pe combustibili fosili - petrol, benzină sau gaz. Transportul rutier este, de departe, cea mai mare sursă de emisii de GES dintre toate modurile de transport. Ritmul de electrificare a fost destul de lent și, pe măsură ce am devenit din ce în ce mai mobili, emisiile noastre provenite din transport au crescut constant. De fapt, transportul (inclusiv aviația internațională) este singurul sector în care emisiile de gaze cu efect de seră (GES) nu au scăzut între 1990 - 2019 în UE, înregistrând o creștere de 33%. Aviația internațională a înregistrat cea mai mare creștere, dublându-și emisiile.
Dintre toate tipurile de transport, cel rutier, aviația internațională și navigația internațională sunt responsabile pentru majoritatea emisiilor. Din păcate însă, adevăratele costuri externe ale mașinilor și avioanelor nu sunt reflectate în mod corespunzător în prețurile pe care le plătim pentru utilizarea lor. Totuși, în timp ce șoferii trebuie să plătească diverse taxe pe combustibil și taxe rutiere, industria aviației este scutită de plata taxelor pe combustibil și TVA pe biletele lor. Acest lucru menține în mod artificial biletele de avion la un preț scăzut, făcând adesea ca zborurile să fie mai ieftine decât alte alternative mai durabile, cum ar fi căile ferate.
Chiar avem nevoie de mai multe drumuri în România?
Răspunsul scurt este: da, avem nevoie, pentru că în acest moment calitatea infrastructurii de transport a României este scăzută raportat la nivel global, iar cea rutieră este de cea mai slabă calitate printre toate țările UE. Cu toate acestea, transportul trebuie analizat în contextul mai larg al schimbărilor climatice. Deși trebuie să construim mai multe drumuri, trebuie să punem accentul în primul rând pe echiparea acestor drumuri pentru viitor.
Drumurile României sunt subdezvoltate (cu doar 910 km de autostradă), prost întreținute și extrem de periculoase. Numărul deceselor în accidente rutiere pe an în România este echivalentul a peste 7 accidente de avion. Țara noastră nu are performanțe mai bune nici în ceea ce privește căile ferate. În ciuda unei densități relativ mari a căilor ferate, rata de electrificare este mai mică decât media UE (53,2%), trenurile sunt ineficiente și lente.
Și în orașe, transportul a devenit o problemă majoră. Potrivit Indexului Global al Traficului produs de TomTom, Bucureștiul a fost cea mai aglomerată capitală europeană în 2020, urmată de Dublin, Atena și Paris.
Cum putem îmbunătăți sectorul transporturilor și ce este planificat în Europa pentru următorul deceniu?
Toate țările europene se îndreaptă către alternative mai sustenabile: călătorii active (mersul pe jos, cu bicicleta și alte forme de micromobilitate), transportul public (care a suferit pierderi importante în ceea ce privește numărul de călători în timpul pandemiei cu COVID) și mijloace de transport care pot fi închiriate (biciclete, e-scutere, mașini, etc.).
Pactul Verde al UE recunoaște că transporturile reprezintă un sfert din emisiile de GES ale continentului, și că aceste emisii continuă să crească. UE își propune să obțină o reducere de 90% până în 2050, investind în inițiative care sprijină decarbonizarea. Acestea includ:
-
infrastructură pentru călătoriile active - de exemplu, prin creșterea numărului de piste sigure pentru biciclete la 5000 km până în 2030. Pe lângă spațiul pentru deplasare, transportul activ are nevoie și de alte elemente, precum parcări sigure, fântâni cu apă potabilă, toalete, etc., dar și integrarea cu alte forme de transport, precum transportul feroviar, pentru a facilita deplasarea pe distanțe mai lungi. Criza COVID-19 a impulsionat diferite orașe europene să facă reconversii temporare cu costuri reduse ale rețelei de drumuri pentru a găzdui piste pop-up pentru biciclete. Unele dintre acestea au fost în cele din urmă transformate în piste permanente, demonstrând că infrastructura poate fi utilizată în moduri neconvenționale atâta timp cât există voință politică.
-
reglementările de acces pentru autovehicule în zonele urbane prin care autoritățile locale pot gestiona tipurile de vehicule care intră în zonele lor, precum și orele de acces. Printre acestea se numără și zonele cu emisii zero și emisii scăzute, adoptate de peste 650 orașe europene. Groningen, Olanda, nu permite intrarea mașinilor, camionetelor și a camioanelor în zona pietonală între orele 12:00 - 05:00. Deși în multe orașe regulile sunt mai puțin restrictive pentru vehiculele comerciale, Groningen intenționează ca din 2025 să permită accesul în centru numai vehiculelor comerciale cu emisii zero.
-
îmbunătățirea infrastructurii vehiculelor electrice - crearea a 1 milion de stații publice de reîncărcare și realimentare până în 2025. Teama de a rămâne fără baterie este unul dintre cele mai descurajante motive pentru care conducătorii nu vor să treacă la mașini electrice. Pentru a depăși acest aspect, Norvegia a construit 17.000 de stații de încărcare (distanța maximă între doua stații fiind de aproximativ 50km), din care peste 3.000 sunt de tip rapid.
-
suport pentru mobilitate automată și sisteme inteligente de gestionare a traficului, precum și aplicații inteligente care facilitează combinarea diferitelor mijloace de transport, permițând utilizatorului să caute și să plătească printr-o singură platformă. Acest concept este cunoscut sub numele de MaaS - Mobility as a Service, și Antwerp este unul dintre orașele care experimentează diverse aplicații pentru a reduce numărul de mașini și folosirea lor în oraș. Autoritatea locală are proiecte pilot cu câțiva mari angajatori pentru a-i determina să schimbe politica de transport și să înlocuiască mașinile cu pachete MaaS pentru angajați.
- strategii pe termen lung precum Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă și Planurile de Logistică Urbană Durabilă (aici un exemplu din Alba Iulia) care ar trebui să ajute orașele să dezvolte un sistem de transport integrat și bine echilibrat.
Acestea sunt câteva dintre investițiile majore planificate pentru România care ar trebui implementate până în 2026:
-
reînnoirea infrastructurii feroviare și a vehiculelor, pentru care sunt prevăzute aproape 4 miliarde euro. Astfel, România ar putea avea 315 km de cale ferată modernizată și 110 km de cale ferată electrificată, precum și stații, peroane și vagoane moderne (de exemplu, adaptate pentru persoanele cu mobilitate redusă și amenajate pentru depozitarea bicicletelor pentru a încuraja călătoriile multimodale).
-
dezvoltarea infrastructurii rutiere durabile în rețeaua TEN-T, inclusiv taxarea rutieră, managementul traficului și măsuri de siguranță rutieră, cu un buget de peste 3 miliarde euro.
-
dezvoltarea sistemelor de metrou din București și Cluj Napoca, unde PNRR investește 600 milioane euro.
Alături de aceste obiective, recunoașterea ciclismului în PNRR ca pilon de susținere atât pentru turism, cât și pentru mobilitatea urbană durabilă reprezintă un pas important înainte pentru țara noastră. Cele 100 milioane de euro ar trebui să rezulte în peste 3000 km de trasee de biciclete marcate până în 2026, precum și înființarea unui centru național de coordonare pentru ciclism, crearea unei strategii naționale de promovare a utilizării bicicletelor și adoptarea normelor de proiectare pentru infrastrucra pentru biciclete. Pentru cei dintre noi care am fost dezamăgiți în trecut de pistele de biciclete defecte (cum ar fi cea din Brașov, surprinsă în fotografia de mai jos), aceasta este o veste bună, dar doar timpul va dovedi dacă PNRR-ul va aduce într-adevăr reformele promise. Deocamdată, promotorii mersului pe bicicletă (precum Clubul de Cicloturism Napoca) au sărbătorit în martie 2022 o hotărâre adoptată de guvern pentru aprobarea Normelor metodologice privind crearea, amenajarea şi omologarea traseelor de cicloturism.
Multe țări au propriile lor strategii, completate de curând de Planuri de Redresare și Reziliență. Planul de Redresare și Reziliență al României ar trebui să ajute țara noastră în îmbunătățirea situației nefavorabile a transportului. Componenta Transport durabil - una dintre cele 15 componente ale PNRR - recunoaște că reforma și investițiile în transport sunt un mijloc, și nu un scop în sine. Acest lucru se datorează faptului că sectorul transporturilor este un pilon esențial pentru alte sectoare și pentru redresarea economiei post-COVID19.
Ce poate face fiecare dintre noi?
Este simplu: sa mergem mai mult pe jos și cu bicicleta, să alegem transportul public ori de câte ori este posibil, și să evităm să zburăm. După cum arată imaginea de mai jos, evitarea zborului și a mersului cu mașina sunt cele mai eficiente două schimbări pentru un stil de viață mai sustenabil. Dacă renunțarea la condus este imposibilă, putem măcar încerca să folosim mașina mai eficient, împărțind-o cu familia și prietenii. Avantajele nu sunt doar emisiile mai reduse, ci și costurile mai mici. Zborul poate părea adesea singura opțiune pentru călătoriile internaționale, dar blogurile actualizate constant, cum ar fi Seat61, vă pot arăta cele mai rapide și mai confortabile modalități de a ajunge cu trenul în orice oraș european.
Acest text este primul dintr-o serie de materiale publicate în colaborare cu Infoclima, rețeaua de cercetători care își propune să ne ajute să înțelegem știința din spatele schimbărilor climatice.
