O întoarcere în verile copilăriei, când puștiul de atunci descoperă ce înseamnă masturbarea, cu ajutorul unui roman SF și al unei ore de religie.
Cum adică o nanie? m-am întrebat, cu ochi mari și nedumeriți. Eram în clasa a III-a, la ora de religie, și sorbeam cuvintele pline de înțelepciune ale părintelui, care ne zicea povestea lui Onan, cel care și-a risipit sămânța. Evitase să menționeze detalii legate de cum anume o risipea, așa că mi-l imaginam pe Onan ca pe un agricultor harnic cu pălărie mare, ștergându-și sudoarea frunții cu mâneca de la cămașă, în timp ce cu cealaltă mână arunca sămânța pe ogor. Acolo aveau să rodească porumbul și grâul și floarea-soarelui, ca să i le aducă jertfă lui Dumnezeu. Și atunci Dumnezeu l-a omorât, a zis părintele. Cum adică l-a omorât? am întrebat eu. Adică l-a luat la el, a spus părintele. Ca să-i facă o nanie? am întrebat eu. Nu, Gabriel, ca să nu mai facă onanie deloc, că nu e bine să faci onanie! a ridicat vocea părintele.
Oricum, o nanie? Părea să fie ce-mi făcea bunica sau părinții când nu puteam dormi. Gen, nani, nani, doarme puiul Gabi. Dar chiar și așa, de ce i-a dat Dumnezeu lui Onan o nanie, dacă nu o putea folosi? Sau de ce nu i-a dat mai multe? În caz că una se strica, le putea folosi pe celelalte. Așa mă gândeam eu cu mintea mea de copil inocent. L-am întrebat pe părinte – Domnule părinte, dacă nu e voie să facem o nanie, atunci să facem mai multe? Iar părintele a zis - Nu, Doamne, Dumnezeule, nu faceți nici una, nici mai multe, Gabriel, de ce nu înțelegi? iar eu am zis - Dar mami îmi face o nanie înainte de culcare, ca să pot adormi mai ușor, face nani, nani, puiu Gabi, și eu adorm, și poate băiatul ăsta, Onan, nu era rău, ci avea probleme cu somnul, pentru că era obosit risipind sămânța pe ogor. Părintele s-a uitat lung la mine și, după ce și-a smuls câteva fire din barba căruntă, a zis cu voce calmă – Nu, Gabriel. Apoi toată lumea a spus Tatăl Nostru.
În vara acelui an, am descoperit cuvântul masturbare în romanul Poarta de Frederik Pohl. Mi s-a părut că are legătură cu turbarea. Eram cu părinții în camera unui hotel din stațiunea Jupiter. Romanele SF aveau multe cuvinte ciudate pentru urechile mele obișnuite cu Eminescu sau Coșbuc. Acțiunea romanului ajunsese la un moment dat în spațiu și era o scenă în care protagonistul plutea într-o cameră cu gravitație zero. Și făcea lucruri corpului său. Tot citind, am dat peste cuvântul masturbare. Mas-tur-ba-re, l-am despărțit eu în silabe în mintea mea, încercând să-l înțeleg. Probabil un fel de turbare, mi-am zis. M-am gândit să-mi întreb părinții. Mami, ce înseamnă masturbare? Maică-mea s-a oprit din despachetat și s-a uitat spre tatăl meu, încât am crezut că poate e un sinonim pentru tata. Tatălui meu îi căzuse fața. S-a dus repede la veceu și toată ziua n-a mai scos un cuvânt. Cât a fost însă la veceu am întrebat-o din nou pe maică-mea ce-i masturbarea, dar de data asta în șoaptă. Mi-a zis că e ceva ce fac bărbații. Doamne, m-am gândit, masturbarea e ceva ce fac bărbații când ajung în spațiu cu naveta spațială. De fapt, probabil sunt trimiși în spațiu, în exil, după ce au fost prinși că fac masturbare.
Când m-am întors acasă, mi-am bătut la cap părinții să-mi cumpăre un dicționar, și primul lucru pe care l-am făcut când l-am deschis a fost să caut în el cuvântul masturbare. Pe urmă am dat și de onanie. Era onanie, nu o nanie. Lucrurile începeau să se limpezească. Tot nu pricepeam de ce bărbații sunt trimiși în spațiu după ce se masturbează. Poate și pe Onan Dumnezeu l-a trimis în spațiu. Și ce fac femeile care se masturbează? Ele de ce nu merg în spațiu? Sau femeile nu se masturbau pentru că nu aveau voie în spațiu? Întrebări fără răspuns.
De asemenea, am realizat că eu deja practicam masturbarea. Sau ceva similar. Și o făceam de mult. Probabil de la vârsta de cinci ani. Doar că nu o făceam ca alții. Asta aveam să pricep mult mai târziu. Sau – cine știe – poate și alți copii de vârsta mea își loveau penisul erect noaptea când simțeau nevoia să meargă la veceu să facă treaba mare. Aici trebuie să mărturisesc că nu-mi place deloc să fac treaba mare. Mi se pare dezgustător și umilitor să mă așez pe veceu. Când fac caca, stau mereu în picioare, lângă veceu. Deși nu am fost diagnosticat de vreun medic specialist, bănuiesc că sufăr de misofobie, o formă ușoară, care începuse să se manifeste încă din copilărie. În orice caz, tot masturbându-mă – iar prin asta înțeleg lovindu-mi penisul, aplicându-i palme ușoare, sau un fel de ghionturi, cu palma strânsă în pumn, de fapt lovind penisul mai mult cu încheietura mâinii, alteori spunând Tatăl Nostru înainte și după și așteptând chiar să rodească în jurul meu porumbul, cartoful sau floarea-soarelui, asta când aflasem că masturbare = onanie, oricum, lovind penisul virulent, cu multă determinare, ca și cum voiam să-l desprind de corp, astfel încât penisul părea că-i o elice tristă de avion, care de-abia se învârtea – deci, ca să-mi termin ideea, tot masturbându-mă, observasem că pot să amân momentul defecării. Altfel spus, masturbarea avea un efect anesteziant, sau - mai bine zis - juisarea ca efect al masturbării convingea corpul meu că nu e momentul să defecheze. Dacă mă uitam la un film și simțeam nevoia să fac treaba mare, mă masturbam repede ca să-mi treacă și mă duceam la veceu în timpul reclamelor. Nu aveam imagini erotice în minte în timpul sesiunilor de masturbare, mă gândeam doar la cum nu vreau să mă duc să fac caca.
Și iată-ne ajunși la ziua fatidică, o întâmplare despre care veți spune că e neverosimilă, la fel de fantezistă ca și restul textului. Sau că pare scoasă din manualele de educație sexuală din Occidentul comunist, decăzut și anticreștin. Parcă vă aud - adică ce urmează, Gabriel Mager? Să ne spuneți că nu vă simțiți nici băiat, nici fată? Ei bine, aflați că poate că da, poate că nu! Însă vă asigur că toată această odisee a masturbării s-a petrecut în țara noastră, în România creștină.
Spre sfârșitul lui august, m-am dus cu maică-mea în vizită la bunici la sat și toate celulele corpului meu mă implorau să fac caca. Problema era că bunicul meu se afla și el la veceu, făcând același lucru, așa că am intrat în șopronul de lângă cotețul cu porci și, după câteva minute de trudă, reușisem să-mi conving corpul să-și țină în frâu pornirile scârnave. Din nefericire, bunicul meu a văzut toată scena. Auzise gemete venind dinspre șopron și intrase să vadă ce se întâmplă. Eu eram cu spatele întors și învârteam elicea avionului, ca să zic așa, cu pantalonii în vine. Nu-l observasem.
Când am intrat în bucătărie, bunicul nu zicea nimic. Stătea la masă, cu privirea în farfurie și amesteca supa cu furculița. Bunica decojea cartofii, chiar și pe cei care nu aveau coajă. Într-un târziu, a zis – Mami vrea să vorbească cu tine. M-am dus în camera în care mă aștepta maică-mea. Era întinsă în pat și avea o mână dusă la frunte. Cu o voce atât de înceată, încât părea să vină tocmai de la capătul lumii, maică-mea a zis – Bunicul mi-a spus ce ai făcut în șopron.
Șopron, șopron, șopron, se auzea ca un ecou în capul meu. Picioarele mi se înmuiaseră. Lumea se năruia în jurul meu. Vedeam cu ochii minții avioane prăbușindu-se și elicele lor dansând sfidător pe cer. Stăteam în colțul camerei și plângeam de parcă am omorât un om, când de fapt omorâsem doar nevoia de-a face caca. Maică-mea avea fața lividă. A întins spre mine degetul arătător și, printre lacrimi, mi-a zis să-i arăt pe el cum am făcut. Cum am făcut ce? am întrebat eu. Lucrul pe care l-ai făcut în șopron, a zis maică-mea. Neavând de ales, mi-am dus și eu degetul meu arătător spre al ei și am rămas amândoi așa. Cu degetele arătătoare unite. Cu fețele schimonosite de plâns. Hai, arată-mi cum ai făcut, s-a auzit vocea mamei mele, din ce în ce mai stinsă. Așa că am început să-i scarpin degetul. Ce era să fac? Să-l bat? Am zis că de fapt asta făceam în șopron, mă scărpinam. Nu așa ai făcut, bunicul mi-a spus că ți-l loveai, a zis maică-mea, evitând să spună cuvântul penis. M-a mâncat foarte tare! am strigat eu. Te-a mâncat atât de tare, că voiai să-l dai jos? Am dat rapid din cap că da. Și amândoi continuam să plângem.
În cele din urmă, i-am promis mamei mele că n-o să mă mai scarpin la penis și maică-mea a promis că nu va spune nimic tatălui meu. Am mai întrebat-o dacă o să mă trimită în spațiu. De ce să te trimit în spațiu? Nu înțelegeam nici eu de ce să mă trimită în spațiu. N-am mai zis nimic, nici eu, nici maică-mea o vreme. Se lăsase tăcerea. Era ca un moment de reculegere. Am mai stat un pic așa, cu degetele arătătoare unite, și pe urmă le-am coborât în același timp. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
