Vineri, 23 august, de la ora 20:00, în Grădina de Vară din Eforie Sud, va fi proiectată o selecție de fotografii realizate de Petruț Călinescu în ultimii 15 ani de când documentează Marea Neagră. Coloana sonoră a proiecției organizate de CDFD - Centrul de Fotografie Documentară, în cadrul festivalului Eforie colorat, va fi pe mâinile lui Electric Brother. Pentru încălzire, vă ducem într-o călătorie pe repede înainte prin acest amplu proiect fotografic.
Misterioasă și amenințătoare, cu un amestec de regimuri totalitare și democrații prea tinere, regiunea Mării Negre este ca un malaxor de minorități etnice și un punct de convergență între Europa, Asia și Orientul Mijlociu. De-a lungul timpului, apele, litoralul și țărmul Mării Negre au suferit transformări majore pe măsură ce oamenii din jurul ei au încercat să o îmblânzească și să-i remodeleze țărmurile.
Cu excepția Turciei, toate țările care împart bazinul Mării Negre au fost, în istoria recentă, parte a Uniunii Sovietice sau s-au aflat sub influența directă a acesteia. După prăbușirea URSS, tinerele democrații formate au fost implicate în conflicte înghețate sau deschise, cu excepția Bulgariei și a României.
Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, urmată de invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022, au avut impact asupra întregii lumi, nu doar asupra țărilor din bazinul Mării Negre. Amenințările nucleare și posibilitatea unui al Treilea Război Mondial au adus regiunea, după mult timp, în atenția internațională. Astăzi, țărmurile ucrainene ale Mării Negre, odată destinații turistice populare și parte importantă a identității culturale a Ucrainei, sunt transformate în linii de apărare în cel mai sângeros război văzut în Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.
De generații întregi, indiferent de naționalitate sau statut social, cetățenii țărilor din jurul Mării Negre muncesc tot anul cu un singur vis în minte - să petreacă o săptămână de vacanță la malul mării. Plajele și valurile sunt adevărate trofee pentru milioanele de oameni care se îndreaptă spre litoral în fiecare vară. Indiferent de tulburările politice de acasă, aici își găsesc iubirile, libertatea și cele mai dragi momente din albumul de fotografii de familie.
Urmele conflictelor militare vechi și noi sunt parte din peisajul Mării Negre de la buncărele din Al Doilea Război Mondial transformate în baruri pe plajă, picturi murale, sau scene pentru festivaluri de muzică alternativă, până la plajele bombardate în anii '90 în Abhazia, pline acum vara de turiști ruși.
Epave vechi sau nave naufragiate recent în condiții suspecte de armatori ce caută să încaseze asigurări uriașe, parade militare ale forțelor navale cu iz naționalist și mine rătăcite plutind în largul mării, sunt fundalul zilelor lungi și însorite ale turiștilor pe plajă, într-un peisaj unde relaxarea și tensiunea, uneori chiar ecoul războiului, se împletesc estival.
Toată această istorie și viață e surprinsă de fotograful Petruț Călinescu în proiectul Marea Neagră. Început în 2010 cu o călătorie de 4 luni în jurul țărilor din jurul Mării Negre: Bulgaria, Turcia, Armenia, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia, Ucraina, Moldova, România, proiectul a strâns o arhiva de imagini a proiectului, axate pe modul în care oamenii se raportează la mare. Din 2016, accentul s-a schimbat pe tensiunile militare declanșate de anexarea Crimeei. Proiectul continuă și în 2024, în România, Georgia, Bulgaria, Turcia și Ucraina, documentând modul în care țărmurile Mării Neagre sunt afectate de războiul din Ucraina.
„Odată ce te uiți la mare, vrei să știi ce e pe partea cealaltă” spune Petruț Călinescu. Călătoria din jurul Mării Negre s-a născut din nostalgia unui loc misterios, pe care, de fapt, nu-l văzuse niciodată, dar la care visa din copilărie, de la adăpostul buncărelor germane unde își făcea veacul cu prietenii lui când ieșea afară la joacă.
„Călătorind cu mașina în jurul Mării Negre în 2010 am remarcat cel mai pregnant sentiment pe care îl au toți locuitorii, indiferent de țară: frica de vecini”, continuă fotograful. „Pornind din România, am fost atenționați de furtul mașinii în Bulgaria. Bulgarii la rândul lor ne-au prevenit să ne ferim de turci, că-s escroci. Drumul până acasă a fost presărat de prejudecăți, stereotipuri și acuze la adresa țărilor din jur. Lipsa informației, propaganda, știrile false sau tendențioase mențin aceste prejudecăți mai ales în ziua de azi.”