Pornind de la prelegerea despre anti-feminism pe care a susținut-o la evenimentul STK de Ziua Internațională a Femeii, cercetătoarea poloneză Agnieszka Graff arată cum a ajuns Polonia cea mai homofobă țară din Europa. Dar mai explică și că, deși statul polonez e homofob, societatea în ansamblu nu e homofobă.
Homofobia politică din Polonia a ajuns din nou prima pagină a mass-media internaționale: pe 13 iunie, președintele țării, Andrzej Duda, a comparat egalitatea LGBT cu doctrina comunistă, afirmând că persoanele LGBT nu sunt „oameni”, ci o „ideologie”. Pentru noi, cei care trăim în Polonia, nu mai e nicio noutate. Bagă „Polonia LGBT” într-un motor de căutare și o să descoperi destule dovezi pentru ceea ce e deja un adevăr bine încetățenit: cu un scor de doar 16% în indexul ILGA-Europa pentru LGBTI+ Polonia este astăzi cea mai homofobă țară din Europa.
Remarcile lui Duda sunt destul de tipice pentru campania lui prezidențială - scopul e să câștige alegerile de pe 28 iunie, asociindu-l pe contracandidatul său liberal, Rafał Trzaskowski, cu „devianța sexuală”. Pretextul a fost că în iarna lui 2019 Trzaskowski, primarul Varșoviei, a semnat Declarația LGBTI+, primul document de acest gen din Europa centrală și de est. În aprilie 2019, chiar înaintea alegerilor europarlamentare, Jarosław Kaczyński a dat o declarație oficială în care susținea că „mișcarea LGBT și genul sunt o amenințare la adresa identității noastre, o amenințare pentru națiunea noastră. Amenință statul polonez.” Drept urmare, de ceva vreme chiar, ne aflăm în plin ciclu de ură anti-LGBT, influențat politic. Dacă îi merge strategia, Polonia o să se trezească cu un al doilea mandat al lui Duda, o intensificare a atitudinilor homofobe și a crimelor motivate de ură - numai că, ținând cont de rezistența sporită a publicului și de reacțiile puternice din străinătate, e posibil și ca strategia să se întoarcă împotriva lui.
„Ideologia de gen” transformată în „ideologia LGBT”
Partidul Lege și Justiție folosește homofobia drept instrument de propagandă de mai bine de un deceniu: astfel, adâncește polarizarea socială, sporește sentimentele naționaliste și transformă clivajele politice în unele morale. Toate astea sunt tehnici consacrate ale populiștilor de dreapta. Încă din 2008, această formațiune politică asocia drepturile persoanelor gay cu comunismul, pedofilia și imixtiunea Occidentului în treburile Poloniei. În 2012, Polonia a fost lovită de campania împotriva a ceea ce se numea pe-atunci „ideologia de gen”. Campanii asemănătoare se desfășoară pe tot cuprinsul Europei și aduc laolaltă grupări religioase, activiști de dreapta și naționaliști, sub drapelul „familiei tradiționale”, care, chipurile, e în pericol din cauza legilor pentru drepturi egale la căsătorie. În 2019, termenul „ideologie de gen” se transformase deja în „ideologia LGBT” - e termenul pe care-l auzim astăzi zilnic de la Duda și de la alții. Pentru dreapta populistă, homofobia e o cale de a-și exprima mândria națională și neîncrederea în Occident. Adevăratul scop e mobilizarea alegătorilor conservatori - minoritățile sexuale sunt doar daune colaterale.
„Zonele libere de LGBT” din Polonia sunt poate cel mai cunoscut exemplu al retoricii pline de ură care s-a infiltrat în viața publică a țării. Peste 100 de municipii și-au asumat acest statut în ultimele luni, iar multe dintre ele au semnat și „Carta Drepturilor Familiei”, un document întocmit de Ordo Iuris, un think tank juridic ultraconservator, care promovează și interzicerea totală a avorturilor. Organizația asta e reprezentativă pentru coaliția europeană de grupări ultraconservatoare, aflată în creștere: e bine finanțată, extrem de profesionistă și are legături puternice cu grupuri asemănătoare din Europa. O parte din strategia lor e să incrimineze opoziția la homofobie prin procese strategice, cum ar fi, de pildă, procesul împotriva activiștilor care au compilat „Atlasul Urii” - harta care arată lumii întregi „zonele libere de LGBT”. Dar Ordo Iuris e doar un exemplu.
Frontul anti-LGBT reunește clerici catolici, politicieni populiști de dreapta și mass-media care-i susțin, grupări poloneze neo-fasciste și ultraconservatori conectați la nivel transnațional. În ultimele luni, episcopi și preoți de rând au afirmat că pandemia COVID-19 e pedeapsa lui Dumnezeu pentru LGBT și „gen”; am auzit-o pe activista radicală anti-avort Kaja Godek anunțând că gay-ii vor să adopte copii cu unicul scop de a-i molesta. Și, da, rămâne proaspătă în memorie amintirea violențelor stradale care au avut loc în timpul Marșului pentru Egalitate de la Białystok. Participanții au fost atacați de neo-naziști, de patru ori mai numeroși, majoritatea bărbați tineri în haine sport. S-a aruncat în demonstranți cu fumigene, sticle și ouă stricate, mai mulți oameni au fost răniți. Poliția abia dacă a putut să împiedice o vărsare de sânge. Am fost acolo și pot să vă spun că a fost înfricoșător. Tot atunci, mulți oameni și-au dat seama de un adevăr care pare evident: discursul instigator la ură duce la violență.
Un stat homofob, nu și o societate homofobă
Însă trebuie să facem o distincție importantă. Deși discursul homofob instigator la ură e esențial pentru învățămintele Bisericii Catolice și retorica de dreapta din Polonia, el nu se transpune direct în atitudini sociale. Studiile arată că polonezul de rând e semnificativ mai puțin homofob astăzi decât acum zece ani. Circa 30% din populație crede într-o „conspirație de gen” și percepe minoritățile sexuale drept o amenințare la adresa culturii și familiei poloneze - sunt oamenii care votează cu Partidul „Lege și Justiție” și dreapta radicală. Restul populației se îndreaptă treptat către toleranță și chiar acceptare. Din ce în ce mai mulți oameni recunosc că au printre cunoscuți gay și lesbiene și-i acceptă ca prieteni și rude, mai ales când e vorba de copii. Dacă vizitezi Varșovia sau orice alt mare oraș din Polonia, o să vezi din când în când cupluri de același sex care se țin de mână și o să observi un număr uriaș de oameni care poartă genți în culorile curcubeului, în semn de solidaritate. În timp ce scriu aceste rânduri, părinți de copii LGBT postează poze de familie cu hashtag-ul EștiCopilulMeuNuOIdeologie (#JesteśMoimDzieckiemNieIdeologią), ca reacție la afirmațiile publice făcute de Duda.
De fapt, campania anti-LGBT a provocat o explozie de activism LGBT: un număr record de 24 de Marșuri pentru Egalitate (varianta poloneză a Pride-ului) s-a desfășurat între lunile martie și octombrie 2019 (prin comparație cu cele 18 din anul anterior) și zeci de mii de oameni au participat la Marșul din Varșovia, care a avut loc pe 8 iunie anul trecut (din cauza pandemiei COVID-19, anul ăsta nu va avea loc niciun marș).
Problema LGBT a Poloniei e gravă, dar trebuie văzută ca o bătălie politică: ura împotriva minorităților sexuale e mobilizată de dreapta populistă, coalizată cu grupările ultraconservatoare precum Ordo Iuris. Evident, propaganda anti-LGBT provoacă daune reale. Persoanele LGBTI+, familiile și prietenii lor, sunt speriate și revoltate. Oamenii folosesc din ce în ce mai des cuvântul „fascism” ca să descrie ce se întâmplă. Dar suntem un stat homofob, nu o societate homofobă.
Imagine principală via Wikimedia Commons: Marș pro-LGBT în Polonia, 2018.
Articolul original a apărut aici. Traducere din limba engleză de Ioana Pelehatăi.
