Galeria SUPRAINFINIT, pe Mântuleasa 22, este aparte prin modul în care își întrebuințează spațiul. SUPRAINFINIT se face remarcată cu dualitatea modului în care își împarte spațiul expozițional - aici fiind vorba de o delimitare între spațiul interior, pe care nu îl poți vedea din afară, fiind blocat de pereții falși și spațiul dintre acești pereți falși și geamurile de sticlă, spațiul de vitrină, zonă expozițională care a devenit obiectul proiectului creativ al Cristinei Vasilescu, directorul artistic al galeriei.
Uneori conectate, dar mai des disociate, zonele permit expunerea eterogenă și simultană a mai multor artiști, lucru care se întâmplăși acum, în octombrie și noiembrie. Spațiul interior expune Of Pleasure: The Learnings and Strange Fortunes of Atletica Ideal de Aparatus 22, în timp ce vitrina este pusă în valoare cu mai multe intervenții în cadrul proiectului SEQUENCE & public, o inițiativă ce mediază interiorul cu exteriorul, solidificând vitrina ca o extensie vie a galeriei.
SEQUENCE & public există din noiembrie 2019 și, prin instalații site specific, le permite trecătorilor să tragă cu ochiul în vitrină, să le stârnească fugitiv interesul, într-un soi de window shopping, lipsit de commitment-ul de a intra propriu-zis în galerie; experiență care le este la îndemână la orice oră a zilei. La sfârșitul lui octombrie, respectiv la începutul lui noiembrie au loc două intervenții expoziționale în vitrină, din partea grupării SPECULA (prima în perioada 29 octombrie - 8 noiembrie; a doua între 9 noiembrie - 30 noiembrie), intervenții ce vor căuta o redare a bagajului material și imaterial al zonei Mântuleasa.
SPECULA este un grup artistic și editorial din București, a cărui practică se centrează în jurul procesului de speculație, căruia îi revine rolul de a regândi natura/cultura, printr-o contaminare a rațiunii cu ficțiunea, a științei cu imaginația și a cunoașterii cu afectul. Colectivul Specula lucrează momentan la un produs editorial - Specula Magazine, ce încurajează efortul, eroarea și vulnerabilitatea sub forma unor texte neterminate, teorie tradusă din propunere rațională într-o formă compasionată, sunete în diferite forme, eseuri imposibil de terminat, descriere imposibile ale lumii, ficțiuni din viitor și limbaje inventate.
Specula Group I (Daniela Custrin, Andra-Bianca Coman, Matei Dumitriu) - (29 octombrie - 8 noiembrie)
La prima vedere, Sideseeing DIY, este o instalație foarte atractivă vizual, cu o suită de obiecte ale cărui aspect curios (fie conținutul lor colorat și incert, fie forma și materialitatea lor) este în sine eye candy. În vitrina SUPRAINFINIT sunt aranjate, pe rafturi, ca într-un dulap cu farmaceutice (sau, mai degrabă, ca într-un cabinet de curiozități), obiecte ce se aseamănă cu trinkets, licori îmbuteliate în sticle frumoase sau alte obiecte simbolice, pietre, nisipuri, dar și fotografii ale căror subiect este greu de identificat, fiind mai degrabă non-figurative.
Artiștii au gândit Sideseeing DIY ca o expunere polarizantă, care să invite trecătorul să privească inițial neangajat obiectele incitante vizual, dar care să fie confruntat subversiv cu conceptul-tematic din spatele lor, prin etichetele exponatelor. În plus, SPECULA a gândit prima intervenție ca un display de lucruri ce sunt necesar interconectate, atât prin specificitatea lor, cât și prin narațiunea pe care o expun, privitorul fiind invitat să citească de la o etichetă la alta, plimbându-și ochii între exponate.
Ambele intervenții ale grupării SPECULA se centrează în jurul imaginarului colectiv și istoriei locale a zonei Mântuleasa, pornind de la povești sau personaje locale pentru a crea narațiuni speculative și deconstruite utopic, față de narațiunile urbane ce circulă în conștiința comună a locuitorilor zonei.
Prima intervenție pornește de la legende locale ale căror protagoniste sunt femei în pericol și propune un unghi colectiv, utopic și feminist de deconstrucție narativă, pe care îl creează ricoșând de la tropii tradiționali ai poveștilor de groază. Legenda care dă motivul unei mari parte a instalației este cea a casei Mântuleasa 33, supranumită și Casa Sângelui Negru, în care se zvonește că ar fi fost ținută închisă și ulterior ucisă Bocănitoarea, o lucrătoare sexuală. O altă legendă pe care se bazează intervenția este cea a Autobuzului 75, de asemenea supranumit și Autobuzul Fantomă, în care se presupune că femeile tinere rămân blocate pe parcursul călătoriilor lor, o călătorie fără stații și opriri, călătoria liminară, în singurătate, sugerând pericolul iminent.
Sideseeing DIY realizează regândirea legendelor și printr-o reconfigurare speculativă a lor, într-o cheie a angajării politice, pe de-o parte, dar pe de altă parte și prin angajare emoțională, demersul conceptual și artistic al artiștilor fiind centrat în jurul ideii de laborator alchimic, ce produce distilarea narativelor. SPECULA își propune să distileze tropii tradiționali, binaritatea, autoritatea, centralitatea, numirea conținute de legende, pentru a rezulta componente și substanțe separate, frânturi, firmituri, vapori, umbre și debris.
Rezultatele se pot împărți în trei categorii: substanțe solide, substanțe lichide și reprezentări fotografice imateriale. Substanțele rezultate din distilare par a fi produse din corp și din stările sale, din gândurile sale, în timp ce fotografiile reflectă, mai degrabă, momente și spații situaționale, liminare, în care pericolul se poate întâmpla. Așadar, în vitrina SUPRAINFINIT întâlnim, printre altele: Dense harmlessness (trei sticluțe ce conțin cuvinte și acțiuni inofensive direcționate înspre persoane necunoscute), Clarity in a jar, Fermented gesture (substanță acumulată din toate gesturile ce au însoțit dialoguri comune, vindecătoare, protective și susținătoare), Liquid pain (lichid extras de pretutindeni), Support system glue (substanță ce oferă siguranță dacă este luată împreună) și o substanță misterioasă și roșie, în două recipiente gemene (dacă bei dintr-una ți se creează o problemă, dacă bei din alta toate problemele dispar, iar dacă bei din ambele nu se întâmplă nimic).
În ceea ce privește rezultatele solide ale procesului de distilare, în vitrină avem prezent: Overthink ore (reziduu găsit în adâncul tău dacă sapi suficient), Haunted house debris (reziduu patriarhal conținut în imaginarul horror comun, ce se găsește adunat pe străzi și trebuie colectat pentru a nu se împrăștia), Corrosive dream in a jar (pulbere obținută din scrijelirea suprafețelor coșmarurilor) Anxiety ash, Crystalized silence, Solidified sigh (forma solidă pe care au prins-o oftaturile, după repetarea de 4 până la 5 milioane de ori a gestului, din cauza aceluiași motiv), Glowcore (trinket în formă de inimă ce te face să strălucești când ești în pericol, asemenea bacteriilor bioluminiscente, care acum se asociază cu tine).
În cazul fotografiilor, acestea au fost elaborate de artiști cu ajutorul generatorului AI de imagini - Dall-E, care răspunde creativ la introducerea unor anumite idei/concepte (minim două), prin preluarea lor și scanarea internetului, creând un merging aproape diegetic între conceptele respective; astfel Sideseeing DIY prezintă rezultatul concret al acestei operațiuni de speculare vizuală - creații ce la prima vedere par a fi fotografii reale, dar care ascund foarte fin propria artificialitate: majoritatea fotografilor generate artificial sunt untitled, reprezentând situații speculative, un exemplu fiind o fotografie care pare făcută unui peisaj văzut printr-un geam de autobuz, racordându-se legendei autobuzul 75. Toate spațiile prevăzute de Dall-E sunt profund liminare și non-figurative.
Toate rezultatele de distilare produse de Specula sunt profund corelate și reconstruiesc speculativ narațiunea locului și a spațiului, aducându-i acestui spațiu agentintivitate politică, collective healing, radical hope.
Specula Group II (Irina-Anca Bobei, Mircea Andrei Florea, Maria Persu) - (9 noiembrie - 30 noiembrie)
Dacă prima intervenție Specula aduce în față un cabinet de curiozități, cea de-a doua intervenție poate fi citită ca o vitrină de colectibile din sufrageria unui cuplu de bătrâni ce și-au petrecut majoritatea vieții în socialism. La prima vedere, expoziția pare să se propună vizual atât într-un registru camp, prin ridicolul afișării unor bibelouri variate cu câini, cât și unul înduioșant, activând în privitor un soi de nostalgie față de perioada socialistă și obiectele sale de decor casnic. Totuși, demersul artistic are în gând o rescrierea discursului categoric al ramificării clare între sălbatic și domestic în jurul căreia animalele stradale sunt catalogate.
Intervenția antispecistă Specula pleacă de la o altă legendă a cartierului Mântuleasa, respectiv cea a gardului Mântulesei, un gard din nuiele care împrejmuia zona în secolul XVIII. Din cauza populației mărite de câini comunitari, acesta se zice că a fost distrus de către trecători, rupând câte o nuia din el pentru a se apăra, până nu a mai rămas nimic din gard. Demersul celor de la Specula trasează simultan o micro-istorie a atitudinilor față de câinele comunitar din București, de la jumătatea secolului XIX până azi, și îți arată un reprezentant canin al cartierului Mântuleasa, câinele tuturor, Puiu, care se situează neutru față de raportul sălbatic-domestic.
Textele din geam realizează o narațiune a istoriei câinelui comunitar și a relațiilor sale cu omul. Conform acestora, atenția asupra câinelui apare în secolul XIX, odată cu populația mărită de maidanezi ce suscită interes pentru construirea unui adăpost pentru câini. Ulterior, în secolul XX, se înființează societatea pentru îmbunătățirea rasei canine, o societate ce prevede, într-un soi de eugenie, cultivarea raselor de câini la nivel local; dar această societate este curând desființată, odată cu venirea comunismului.
În comunism, câinele a jucat rolul utilitar, cel de gardian de pază, iar după revoluție s-a revenit la importul masiv de rase de câini din străinătate, cu scopul cultivării lor. Totodată, importul masiv a dus și la abandon masiv, lucru ce este combătut cu eutanasierea câinilor fără stăpân la începutul anilor 2000, respectiv în 2013, după moartea lui Ionuț, ucis de o haită de câini. Micro-istorisirea se conchide cu atenționarea asupra numărului mărit de abandonuri din prezent, post-pandemic, adopția de câini devenind un fenomen „pop” în carantină. Așadar, textele dezbat etichete stereotipice precum sălbătic / crescut / util, cu care de-a lungul anilor câinii au fost asociați. De asemenea, ele sunt și un compas ce relevează atitudinile românilor asupra câinilor și companionilor, în general și atitudinea lor față de maidanezi și non-rasă.
Bibelourile conjugă, mai degrabă, dimensiunea casnică și nostalgică a câinelui, care joacă rolul de simulacru de companion. Artefactele comuniste subliniază un spirit al epocii în care oamenii nu își permiteau câini de rasă, având în vedere că importul acestora era interzis și costul foarte mare, așa că aceștia erau colecționați în masă, alături de alte bibelouri specifice, pentru a întregi o colecție de simulacruri, ce trimit la o lume exterioară exotică în afara regimului. Mai mult decât atât, aceștia oferă și un reversed-gaze, puppy eyes de porțelan oferindu-ți o mângâiere aproape fidelă cu cea a unui câine real.
Instalația video, pe de altă parte, este mult mai dinamică și redă dimensiunea polemică a intervenției Specula. Videomontajul este construit dintr-o paralelă între imagini de arhivă cu cele două momente ale eutanasierilor în masă a câinilor comunitari din București (2001 și 2013), prin inserții de reportaje, declarații politice și emisiuni pe subiect ale vremii, și imagini de cartier din zona Mântuleasa, starul acestora fiind câinele Puiu, acesta fiind cazul 0: nu este nici independent, al străzii, nici co-dependent, al unui deținător, ci este inter-dependent, trăiește în comunitatea Mântuleasa și este găzduit și receptat cu drag de Galerie și de comunitatea zonei.
Intervenția Specula 2 explorează dimensiunea relațiilor canin-uman, căutând constant să chestioneze unde se trage linia dintre sălbatic și domestic și criticând atitudinile speciste și eugenice față de companionii noștri nu chiar atât de non-umani, ce sunt departe de a fi necunoscători ai grijii și compasiunii reciprocate. Mai mult, Specula subliniază dublarea atitudinii clasiste de la oameni către câini, încât controlul populației – ca obiect al urbanizării – vede ca numărul de oameni și câini fără adăpost direct proporțional cu nivelul de civilizație al unui oraș.
Colectivul Specula, în conjuncție Sequence și Suprainfinit, reușește să cartografieze simptomatic istoria locală, deslușind imaginarul colectiv al zonei și modul cum acesta își face remarcată amprenta în viața de zi cu zi a locuitorilor săi. Uite din cine este alcătuit:
Andra Coman (n. 1997) a finalizat în anul 2021 masteratul de Studii literare din cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București, cu lucrarea de disertație Contextualizări recente ale alterității: metamorfoze, clone, dubluri în literatura și artele vizuale contemporane. În prezent, își continuă cercetarea în postura de doctorandă, investigând dinamica mamă-fiică din perspectivă psihanalitică și feministă. Traduce desene animate, a activat în copywriting și graphic design, a luat parte în trecut la ateliere de teatru iar, uneori, realizează recenzii de carte.
Matei Dumitriu (n. 1995) locuiește și își desfășoară activitatea în București, România. Și-a încheiat studiile de licență și master (departamentul Pictură) la Universitatea Națională de Arte din București. A dezvoltat numeroase proiecte artistice lucrând cu materiale video, fotografie, instalație, text și scurtmetraj. Ultimele sale expoziții personale, How to whisper (2019), Senzații ieftine/Cheap thrills (2020) și A glimpse, approximately (2022) au fost elaborate pe structuri vizuale și conceptuale care urmăreau diferențele de înțelegere a noțiunii de timp. Începând cu anul 2017, a dezvoltat o serie de lucrări video de tip video-essay și single-channel (How to translate things (2021), Cum să trăiești la distanță (2017-2021) etc. care cercetează moduri speculative de traducere și felul în care noncomunicarea poate deveni un lexic.
Daniela Custrin (n.1997) a absolvit studiile de licență în cadrul Facultății de Litere și Masteratul la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii cu o cercetare care urmărește relațiile de mutualism și altruism în entomologie și modul în care acestea sunt traduse în discursurile artistice contemporane. Și-a dezvoltat practica de scriere și curatoriere artistică în cadrul expozițiilor Had a dream you won’t understand (2021) la Galeria Goodbuy București, VELCRO ADORABLES (2022) la Spațiul The Institute, și VIDEO+RADIO+LIVE (2021) la Casa Artelor/Art Encounters, Timișoara. În paralel, lucrează la Specula, un proiect în care își propune ca cercetătorii și cercetătoarele din generația ei să aibă posibilitatea de a scrie și crea speculativ.
Maria Persu (n. 2000) termină un master în sociologia culturii la London School of Economics (LSE) și e licențiată în filozofie și politică la University College London. În timpul liber, a scris și publicat articole academice, experimentale sau jurnalistice în e-International Relations, Era Journal, KAJET, Scena9. Cercetările ei explorează cultura cotidiană și clasele creative (post)socialiste, teorii feministe și queer nou materialiste, sau relația dintre artele vizuale și atmosfere afective. În prezent, lucrează la a-și dezvolta o practică de cercetare multimedia, urmărind metoda difractivă propusă de Karen Barad.
Mircea Andrei Florea (n. 1996) este masterand la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (Universitatea București), unde lucrează la o teză intitulată „Resălbăticirea culturii vizuale”. 2020, a publicat Larvae, un volum de poeme la Casa de Editură Max Blecher.
Irina Bobei (n. 1996) urmează un doctorat la SD-SITT CESI despre Antropocen și tropii afectivi care configurează relațiile dintre oameni, plante, migrație și peisajele urbane. În particular, figurile buruienilor și ale plantelor monstruoase au ajuns să fie tropii principali ai cercetării sale, de unde și mai noua pasiune pentru filmele ecohorror. Pe lângă a scrie despre reprezentarea florei urbane în imaginarul colectiv și a vorbi despre plante marginalizate și reconfigurări ale subiectivităților uman / vegetal, Irina încearcă să găsească practici performative discursive care să faciliteze acte de solidarizare și solidaritate față de non-umanul marginalizat.
Fotografii via Galeria SUPRAINFINIT.
