În decembrie vine la Rezidența9 o expoziție care ne ajută să ne dăm seama că, dincolo de glam-ul fabulos, cultura drag înseamnă povești despre reziliență, iubire, dragoste de sine.
Pe 5 decembrie se vernisează la București expoziția Kings & Queens, adusă de asociația Identity.Education de la Timișoara. K&Q este o serie de fotografii cu artistx drag alături de jumătatea lor: ei înșiși. Fiecare imagine prezintă aceeași persoană în și în afara personei drag, în care sinele lor își îmbrățișează cu afecțiune sau este îmbrățișat de propria sa identitate. Proiectul a pornit de la un prim portret făcut de un fotograf olandez, Leon Hendrickx, în 2015 în Amsterdam, în care Micha apare alături de Snorella, personajul său de drag. Până la momentul de față, K&Q a fotografiat și expus drag kings și queens din Olanda, Marea Britanie, Germania, Spania, Statele Unite, Serbia, Muntenegru, Venezuela și, cel mai recent, România. Proiectul va călători în continuare în Columbia și Mexic.
Pentru că drag-ul este prin definiție live și viu, expoziția de la Rezidența9 (05 decembrie - 28 ianuarie) nu se limitează la a expune fotografii ci și performerx drag în carne și oase. Programul expoziției cuprinde astfel performance-uri, ateliere de make-up drag și o seară specială Queens Night Out.
I-am întrebat pe organizatorii și organizatoarele evenimentului, cât și pe o parte din performerx despre etosul expoziției și despre cultura drag din România.
Cum v-a venit ideea să aduceți expoziția asta în România?
Andre Rădulescu, Identity.Education: Printre alte locuri în care a fost expusă, Kings & Queens a avut loc și în cadrul Europride din Belgrad 2022, alături de o altă expoziție pe care s-a întâmplat să o fi găzduit și noi în 2021: Trans Balkan de Aleksandar Crnogorac.
Știind deja ce facem noi și direcția culturală și artistică pe care multe dintre evenimentele noastre o au, Aleksandr a văzut match-ul și ne-a pus în contact cu Leon și Micha, cei care au gândit conceptul K&Q. Lucrurile s-au legat până în punctul în care nu doar că am creat un context să fie expusă și în România, dar K&Q are și drag queens de pe scena locală de drag, lucru care ne bucură foarte mult.
Expoziția e una itinerantă, așa că după succesul de la Timișoara, într-un context favorabil, am decis să o ducem și la București. Am ales capitala pe de-o parte pentru că multe dintre artistele și artiștii de drag locuiesc aici, dar și pentru că există deja o scenă de drag știută și susținută, lucru ce promite că multe persoane vor fi interesate să afle și mai multe despre ea. Faptul că e expusă la Rezidența9 e un plus care ne bucură cu atât mai mult.
Cum a fost receptată la Timișoara? Ceva ce v-a surprins în reacția publicului?
Andre: La Timișoara, expoziția a fost deschisă doar pentru o perioadă scurtă timp, 3 zile. A fost, însă, suficient să ne viziteze peste 450 de persoane, majoritatea în seara de deschidere, la vernisaj. Am vrut să facem mai mult decât doar să invităm oamenii în spațiu pentru a se bucura de poveștile și fotografiile expuse; vorbim totuși de drag, e o artă dinamică. Așa că, la vernisaj, au fost și trei drag queens, două din scena de drag din Amsterdam și Andreea LaGrand din Timișoara, care au susținut performances.
Înăuntru era plin, afară lumea se adunase la geam să vadă ce se întâmplă, unii mai curioși, alții mai timizi, dar o atmosferă super faină. La un moment dat chiar se făcuse coadă la geamul de pe care puteai privi înăuntru. Ne-a rămas în minte un cuplu de persoane în vârstă care au intrat auzind melodia interpretată de Andreea LaGrand, Mai rămâi și nu pleca, de la Aura Urziceanu. Au plecat de la expoziție supărați că au prins doar finalul piesei.
Am avut parte și de aspecte mai puțin pozitive. Chiar cu o zi înainte de vernisaj, când încă nu panotasem tot și cât se întâmplat un atelier despre cum traducem genul în același spațiu, un marș asumat de AUR a trecut fix pe lângă Centrul de Proiecte (locația unde am expus în Timișoara). S-au oprit, ne-au bătut în geam, au scuipat pe geam și pe afișele noastre care anunțau expoziția - toate astea sunt acte și încercări de intimidare, însă noi am continuat cu evenimentele plănuite pentru că spațiile publice sunt și ale noastre.
De ce și pentru cine credeți că e importantă expoziția asta?
Andre: Expoziția ne oferă un sneak peak în scena de drag (machiaj, haine, performance, concept). E important pentru că ne ajută să o înțelegem mai bine și să ne dăm seama că dincolo de glam-ul fabulos, sunt povești despre reziliență, iubire, dragoste de sine. Mai mult, e și o ocazie să discutăm mai multe de ce-ul persoanelor care fac drag și despre cum este drag-ul diferit de identitatea trans.
Expoziția este importantă, mai ales, și pentru artistele și artiștii care practică drag-ul. Este un spațiu al lor, în care spotlight-ul se pune pe ei/ele.
toyboy, drag king artist: Cred că aspectele personale și intime legate de queerness și cultura drag locală sunt perspective ce trebuie să ajungă vizibile la nivel larg în România. Toate tipurile de audiențe se pot bucura și pot învăța din interacțiunea cu această comunitate și viziunile sale, având acces astfel la modele de reziliență și grijă reciprocă, creativitate și emancipare. Arta drag, provenită direct din corp și emoții, are un impact direct asupra publicului său, trezindu-i inspirația și arătându-i posibilități nemărginite de întrupare și împuternicire. Sunt convins că oricine se va apropia de expoziție cu deschidere va pleca din spațiu cu scântei de eliberare și transformare.
Cum i-ați prezenta vernisajul (care conține și două performanceuri) cuiva care nu a văzut niciodată un show de drag?
Alex Zorilă, concept și producție vernisaj: Scopul meu central a fost să îmbin cât mai cursiv arta de a face drag cu spațiul de expoziție tradițional, ca la muzeu. La fel ca imaginile dintr-o expoziție, performance-urile de drag sunt artă ce trebuie privită și urmărită, care îți captează atenția prin estetica mișcării, machiajului și hainelor pe care drag artists le folosesc.
Cum aș putea arăta oamenilor arta de a face drag într-un spațiu destinat expozițiilor? Prin a o expune, desigur. Așa am creat conceptul, care s-a transformat în acest performance tip tur ghidat de către Rayne O’Plasty, care ne aduce în spațiul expozițional plin de cultură drag. Ghidul ne invită să urmărim pe Bishhe și toyboy, drag artists, care își asumă rolul de artă vie, ce își ia locul de drept printre fotografiile expuse.
RuPaul's Drag Race a pus cumva drag-ul pe harta culturală din toată lumea. Ați avea alte recomandări din zona asta? Filme, cărți, reviste, artiști?
Rayne O'Plasty, drag artist: Aș recomanda câteva filme ce au precedat apariția competiției RuPaul's Drag Race și anume The Queen (1968), Pink Flamingos (1972) și Paris is Burning (1990) pentru început. Recent, Sasha Velour, câștigătoare a celui de-al nouălea sezon al RuPaul's Drag Race, a lansat o carte care tratează istoria drag intitulată The Big Reveal: An Illustrated Manifesto of Drag. Platforma prin intermediul căreia am descoperit multx artistx drag al căror conținut mă inspiră a fost Instagram, consider că este un bun punct de plecare pentru a explora arta drag-ului, în funcție de preferințele și interesele fiecăruia.
Vergine Santa Frida, drag artist: Un film, cred eu, inspirațional și un fenomen cultural fabulos ar fi The Adventures of Priscilla, Queen of the Desert (1994). Kinky Boots (2005) e un alt film care încadrează conceptul de drag într-o manieră relatable până și în zilele noastre.
Cărți queer și mai ales cărți care să se bazeze pe drag nu prea am citit, cu toate că încă lecturez The Big Reveal de Sasha Velour, care îmbină propriile experiențe de viață cu istoria drag si queer. Aș mai recomanda și artiștii care participa la Boulet Brothers Dragula pentru o altă formă și manifesto de drag.
Identitatea de gen e un subiect complex și pe alocuri confuzant. Ce le-ați spune celor cărora le e teamă de a vorbi despre/cu oameni din comunitate pentru că nu cunosc terminologia adecvată. Cum am putea face ca dialogul să fie mai fluid și mai inclusiv?
Andre: Cel mai ușor este să întrebăm persoana din fața noastră ce formă de adresare preferă și cu ce pronume să i ne adresăm. Nu există o regulă, o formă standard de adresare; ce face diferența este respectul față de omul cu care vorbim. E important, însă, de menționat că a face drag e diferit de a fi o persoană trans sau o persoană non-binară.
Până vom avea forme de adresare non-genizate și în limba română, putem lua fiecare context individual și putem integra în limbajul nostru adjectivele posesive său/sa/sale sau să integrăm sufixul „x” la sfârșitul adjectivelor și substantivelor.
Un alt exemplu de limbaj inclusiv care poate fi ușor de integrat în dialogurile de zi cu zi este ca atunci când ne adresăm unui grup de oameni unde nu sunt doar persoane de un singur gen este să folosim atât forma la masculin, cât și cea la feminin, „colegii și colegele s-au bucurat de acest performance”, „participanții și participantele din proiect”.
Rayne O'Plasty: Cel mai simplu e să întrebe. Nu e nimic rușinos în a întreba pe cineva cum se identifică sau ce pronume folosește. În felul ăsta se evită orice fel de confuzie sau neînțelegere.
Vergine Santa Frida: Am ajuns într-un punct în care oamenii deja se așteaptă să existe educația și informațiile legate de identitatea de gen și modalitățile de adresare referitoare la aceste persoane. Din nefericire lucrurile nu stau așa, fiecare om are nevoie de îndrumare, de atenționare, de a fi învățat/educat pe aceste subiecte. Cred că dacă ar dispărea această radicalitate, probabil oamenii s-ar simți mai confortabil să se deschidă.
Ce ați vrea să știe oamenii despre comunitatea de drag din România? Poate ne faceți și un scurt istoric?
Rayne O'Plasty: Important de observat despre comunitatea de drag din România este că, deși nu foarte numeroasă, este extrem de diversă, atât din punct de vedere al stilurilor de drag, cât și al identităților artistxlor. Mă voi rezuma la a face un mic istoric al noului val de drag artists, care a început undeva pe la finele anului 2019, odată cu prima ediție a Lil' Paris is Burning. Treptat, comunitatea a început să se extindă, în special în timpul pandemiei, când lumea a avut mai mult timp să dedice explorării unui nou hobby precum drag-ul. Un alt eveniment notabil a avut loc în vara anului 2022 și anume prima ediție a Drag District, primul show de amploare co-organizat de drag queens. De atunci și până în prezent, artistx drag au continuat să ia inițiativa și să organizeze propriile evenimente recurente, precum A Brunch in Heaven și Queen's Night Out.
Vergine Santa Frida: Comunitatea de drag din România este într-o continuă evoluție, ușor-ușor începe să creeze oportunități pentru a-și extinde aripile în mai multe locuri pe care nu le credeam posibile pana acum. Sper doar ca pe parcurs sa își unească mai mult forțele pentru că everything is better together!
Identity.Education este un ONG care funcționează din 2018 ca un safe space pentru comunitatea LGBTQIQ+ din Timișoara, care activează pe artă & cultură, educație și muncă comunitară. Găsești aici câteva resurse utile despre limbaj, spații sigure, bullying, pentru membre și membri ai comunității, aliați sau părinți.
