Când președintele țării sale a invadat Ucraina, jurnalista rusă Yana Pashaeva și-a pus la poza de profil de pe Facebook steagul Ucrainei. „Mi-e rușine că Putin a început un război”. „#Iamnotsilent”. Yana are 30 de ani și locuiește la Moscova, de unde colaborează cu revista americană Slate și cu agenția de presă Reuters. Înainte de asta, a scris editoriale la Los Angeles Times și a fost editor la radioul independent Kommersant FM. Yana mi-a fost colegă anul trecut în Statele Unite în programul Hubert H. Humphrey, tovarășă de apartament timp de o lună și, mai presus de toate, padruga (prietenă). Am vorbit ore în șir despre jurnalism și iubire, am văzut împreună Marele Canion și am lucrat cot la cot din cafeneaua noastră preferată din Phoenix, Lux Central. Mereu am crezut că o să pot să scot din buzunar câte o vorbă bună pentru Yanushka, dar iată că a venit războiul și n-am mai avut ce să îi zic. Am știut doar să o ascult, cum mi-a plăcut mereu să o fac. 

Duminică seară ne-am auzit pe Whatsapp într-un context pe care nu ni-l imaginam vreodată. Tocmai se întorsese de la un protest anti-război din Moscova, unde poliția a reținut peste 900 de oameni. De când a început războiul, poliția rusă a săltat peste 5, 500 de protestatari, inclusiv copii. 

În Ucraina și-au pierdut viața până acum din cauza războiului peste 352 de civili, dintre care 14 copii, și peste 1,684 oameni au fost răniți, potrivit oficialilor ucraineni. Peste 600, 000 de oameni au fugit în țările vecine și peste 67, 000 au ajuns în România.  

Yana mi-a povestit cum arată propaganda și cenzura în presa rusă zile acestea, cum o simplă pancartă la protest înseamnă arestul, dar și cum jurnaliști, artiști, activiști și medici ruși își riscă locul de muncă pentru a-și arăta solidaritatea față de ucraineni.

Salut, Yana, ce mai faci? Cum a fost la protest?

M-am încărcat. M-am bucurat că am putut să fim cu toții în același loc și că am putut să mergem împreună. Poliția nu ne-a oprit încă de la început, au arestat oameni abia mai târziu. Mă simt bine că mi-am făcut datoria. Am participat ca cetățean, nu ca jurnalist. Din câte am văzut, au fost sute sau mii de oameni, mult mai mulți decât au fost vineri sau sâmbătă . Acum poliția încearcă să oprească chiar și adunările mici de oameni. Dacă văd trei persoane într-un grup care staționează mai mult de un minut într-un singur loc, vin la tine: Bună seara, ce faci aici? Și tu zici: Fumez./ Termină de fumat și pleacă. Și tu întrebi: Dacă nu, ce se întâmplă?/ Îți recomandăm doar să pleci. 

Unde a fost protestul?

A fost foarte haotic, pentru că de obicei protestele au loc în piața centrală, dar de joi încoace polițiștii au început să blocheze zilnic piața. Când ajungi acolo, ieși de la metrou și sunt sute de polițiști cu dube pe care le folosesc pentru detenție. Acum nu mai avem un lider al protestelor și fiecare își face propriul plan despre traseu și locul de întâlnire. Nu a fost un singur punct de întâlnire. Astăzi oamenii au început să scrie în grupuri, pe rețelele de socializare, să se întâlnească la Ministerul Afacerilor Externe. Oamenii nu stăteau într-un loc, mergeau pur și simplu și ceilalți se alăturau celor care deja mergeau. Planul era să ajungem la catedrala din centru și să terminăm protestul acolo. Dar în timp ce înaintai, oamenii din față începeau să alerge în direcția ta și înțelegeai că sunt mulți ofițeri de poliție care rețin protestatarii. Dacă ai fi continuat în acea direcție, ai fi ajuns direct în duba poliției.

Spune-mi mai multe despre atmosfera de astăzi, ce fel de oameni au participat?

Oamenii nu aveau pancarte, mergeau pur și simplu. Orice pancartă înseamnă 100% arest. A fost un protest tăcut în cea mai mare parte a timpului, doar la un moment dat oamenii s-au simțit în siguranță și au scandat Nu războiului.

Majoritatea oamenilor erau tineri. A fost sfâșietor pentru mine. Era un tată cu fiica lui de 17-19 ani. Nu vezi asta des, două generații diferite la protest. Și a fost acest moment în care oamenii alergau spre noi, fugeau de poliție. Și ea zicea: Tată, trebuie să fugim! 

Ce se întâmplă când te ia poliția?

De obicei te urcă într-o dubă, unde aștepți până se umple cu alți protestatari și apoi te duc la secția de poliție unde ar trebui să te țină 3 ore. Este ilegal să te țină mai mult pentru că înseamnă că te țin ostatic. Cel mai bun scenariu este când te pun să semnezi o hârtie pe care scrie: Am ascultat discursul patriotic și nu am de făcut nicio reclamație la adresa poliției. Pentru tine asta poate fi umilitor pentru că bineînțeles că ai vrea să-i reclami, pentru că nu ai făcut nimic ilegal. Ai venit fără pancartă, erai pur și simplu pe stradă. În acest caz nu există consecințe negative. Apoi îți pot da o amendă în valoare de aproximativ 300 de dolari. Iar cel mai rău scenariu e să petreci 15 zile într-un centru de detenție. 

Azi au reținut-o pe prietena mea bună, eram în locuri diferite. Mi-a scris că o duc la secție. Sunt îngrijorată pentru ea pentru că nu a răspuns până acum. Asta a fost acum 3 ore. (n.r. Între timp, prietena Yanei a fost eliberată după ce a fost reținută 8 ore de către poliție. Va trebui să se prezinte în instanță pentru acuzația că a participat la un protest neautorizat. Se așteaptă să primească o amendă de aprox. $300.)

La câte proteste ai participat până acum?

Ăsta a fost al treilea protest. Am ratat primul protest mare de joi când mulți oameni au fost arestați, pentru că lucram. Vineri am cumpărat flori și m-am întâlnit cu câțiva jurnaliști la Ambasada Ucrainei. Unii dintre ei aveau veste pe care scria Presa, dar nu e suficient să ai vestă sau legitimație de presă la proteste. Poliția îți poate cere să le arătați un document în care scrie că relatezi de la protest, cu semnătura șefului tău. E ilegal să facă asta, dar ei o fac. Am văzut cum i-au cerut documentul unei jurnaliste cu care eram.

Vineri la Ambasadă eram doar 5 persoane. Era a doua zi de la începerea războiului. Și mă întrebam: Cum se poate? Da, este periculos să protestezi, dar și după filmul despre Navalny era periculos, dar atunci erau mii de oameni în stradă. Iar acum ce motiv poate fi mai important pentru a ieși în stradă, dacă nu războiul? Am fost atât de tristă. 

De la Ambasada Ucrainei ne-am întors în piața centrală și era plin de polițiști. I-am auzit primind instrucțiuni prin stație de la șefii lor: Verificați documentele tuturor celor care stau acolo. Așa că nu am staționat, pentru că au venit și ne-au amenințat că ne vor aresta dacă stăm pe loc. Și nu erau grupuri de oameni, oamenii mergeau fără nicio pancartă. Nu a fost nicio ocazie să scandăm ceva.

De ce crezi că oamenii nu au ieșit să protesteze vineri și sâmbătă?

Singura mea explicație e că acum nu mai avem lideri ai protestului. Liderii erau activiști și postau pe Facebook despre protest, dar acum oamenilor le e frică să nu fie arestați nu doar pentru că au protestat, ci și că au organizat protestul. Liderul protestului de joi a fost arestat. Sâmbătă, 5 martie, ne așteptăm să fie un protest de amploare. Sunt doi lideri din partide de opoziție care au cerut permisiunea autorităților pentru manifestație înainte de începerea războiului, după ce Putin a recunoscut Donbasul.

Personal, tu de ce participi la proteste?

Pur și simplu nu pot să stau. Nu pot să stau în casă știind ce se întâmplă. Mulți ruși ne critică pe internet și zic: „Asta oricum nu va schimba nimic”, „nu ar trebui să-mi risc viața” sau „Putin oricum nu ne aude”. Dar de unde știm dacă nu încercăm? Și am o anxietate atât de mare, încât pur și simplu nu pot să stau acasă, să mă uit la seriale, vreau să fac tot ce pot pentru a schimba această situație.

Nici măcar nu facem nimic acolo. De fiecare dată când ies în stradă mă gândesc: Poate ar fi trebuit să fac mai mult. Poate ar fi trebuit să aduc cu mine un banner și să-l arăt în secret. De fiecare dată simt că nu fac destul.

Ce ai scrie pe acest banner dacă ai putea să-l arăți?

E această frază din romanul lui George Orwell, 1984: Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere. Cred că asta e definiția exactă a ceea ce se întâmplă acum cu toată această propagandă. Autoritățile te fac să crezi că pacea înseamnă război, că sclavia este libertatea ta...

Mai povestește-mi despre această propagandă. Ce arată televiziunea publică?

Să fiu sinceră, nici nu mă mai uit. M-am săturat, sunt doar minciuni. Nu arată nimic despre punctul de vedere al Ucrainei. Ei doar traduc surse oficiale ruse. M-am forțat să mă uit la televiziunea publică după recunoașterea Donbasului și toți acești comentatori de la televiziunea de stat erau ceva de genul: Unde e șampania? Trebuie să sărbătorim. A fost atât de dezgustător. Prezentatoarea era: Ce euforie, în sfârșit! Ei sunt de părere că războiul este justificat. Cel mai scârbos lucru de la televizor sunt momentele când Putin se adresează națiunii. Doar când îi vezi fața și cum minte oamenii, cum spune: Nu ne-au lăsat altă soluție, a trebuit să facem asta. Common, ce nu ți-au lăsat? Le-ai atacat țara. Nimeni nu ne ataca. De cine ne aperi?

Putin a început să îi numească pe cei din conducerea ucraineană naziști cu mult timp în urmă, nimeni nu înțelege de ce. Putin promovează această propagandă că Ucraina se află sub conducerea naziștilor în acest moment și că trebuie să luptăm cu ei. Ieri a început să folosească o altă narativă. A început să-i numească pe Zelenski și echipa lui o gașcă de drogați. Rușii care cred tot ce spune Putin încep să repete această narativă. Oameni care lucrează la televiziunea publică, care sunt plătiți de Guvern, cărora le e frică să nu-și piardă locul de muncă etc.

Cum relatează presa independentă despre acest război și ce amenințări există la adresa jurnaliștilor independenți?

Cenzura este foarte intensă acum. În primul rând, Guvernul a restricționat accesul la Facebook și Instagram. Au blocat și Twitter-ul. Au încetinit viteza Facebook-ului. Dacă intri acum pe Facebook din Rusia, nu vezi nicio poză. Merge atât de lent, încât poți doar să verifici mesajele și să citești postările, însă imaginile nu se pot încărca. Și deseori unele platforme de social media nu funcționează deloc.

Momentan în Rusia e ilegal să numești războiul război. Putin a spus că este o operațiune militară, nu război. Autoritățile ruse au cerut presei independente care a numit războiul război să șteargă toate articolele în care au scris război. Și unii dintre jurnaliști au făcut-o, pentru că autoritățile au amenințat că le vor bloca platformele cu totul. Dar ei au scris: Am șters textul, dar nu sprijinim Guvernul în acest demers și credem că asta este cenzură. Printre aceste platforme se numără: Novaya Gazeta, Echo of Moscow, New Times, Mediazona, postul de televiziune Rain. (n.r Editorul ziarului Novaya Gazeta, Dmitry Muratov, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace a transmis că vor continua să numească războiul război și așteaptă consecințele.)

În ziua în care a început războiul, autoritățile au anunțat că jurnaliștii trebuie să-și ia informațiile doar din surse oficiale precum Ministerul Apărării al Rusiei etc., altfel vor fi amendați. Însă presa independentă traduce informații care vin din Ucraina și sunt mereu alte versiuni decât cele date de Guvernul nostru.

De exemplu, ieri a fost acea filmare cu clădirea înaltă din Kiev atacată. Guvernul rus a spus că nu era racheta noastră, ci o rachetă ucraineană. Explicația lor a fost că racheta ucraineană era îndreptată spre elicopterul rus, așa că au lansat-o greșit. Ei au spus că a fost o greșeală a Ucrainei.

De asemenea, nu există informații despre soldații rușii care sunt uciși. Autoritățile se prefac că nu a murit nimeni. Dar sunt soldați ruși care au ajuns acolo și au fost uciși (n.r. peste 5,000, potrivit armatei ucrainene), dar Guvernului rus nu îi pasă. Guvernului îi e rușine de oamenii care au fost uciși sau au fost luați ostatici. Nu publică informații despre asta. Îi abandonează pe acei oameni care au mers acolo să lupte pentru acest Guvern. De ce ai mai vrea să lupți pentru această țară care te abandonează?

Povestește-mi, te rog, momentul în care ai aflat joi dimineață că a început războiul.

După anunțul lui Putin de luni, toată lumea era în stare de șoc și aștepta să se întâmple ceva. Verificam știrile tot timpul, înțelegeam că urma să se întâmple ceva.

În dimineața în care a început războiului m-am culcat la 4 AM, pentru că am stat să citesc știrile, nu mă puteam opri. Și războiul a început aproximativ 2 ore mai târziu. Când m-am trezit, am văzut două mesaje de la două prietene din țări diferite care îmi scriseseră în urmă cu 40 de minute. Și am zis: Ce s-a întâmplat acum 40 de minute?

Apoi am citit pe telefon știri din presa independentă și am văzut filmări îngrozitoare cu rachete. Eram atât de îngrijorată, încât nici nu puteam termina o știre întreagă. Am trecut de la o platformă media la alta, apoi am intrat pe Instagram și pe Facebook.

Rușii scriau amintiri de când fuseseră în copilărie în Ucraina, despre rudele lor care încă locuiesc acolo, despre cum au primit mesaje de la ei de dimineață și cum au stat la telefon cu ei toată dimineața de când s-au trezit în mijlocul bombardamentului. Cineva a scris: Nu am crezut niciodată că o să mă trezesc cu soțul meu spunând „Hey, trezește-te, a început războiul”. Mulți oameni scriau că nu pot sta pe loc, că merg dintr-o cameră în alta și nu știu ce să facă. Le e atât de rușine. Suntem țara care a avut atât de multe pierderi în Al Doilea Război Mondial, aproape 30 milioane de oameni au murit, și se pare că nu am învățat nicio lecție. Pe 23 februarie aici a fost o mare sărbătoare, Ziua Apărătorilor Patriei. A fost zi liberă și oamenii i-au sărbătorit pe eroi și a fost un foc mare de artificii. Putin s-a adresat națiunii: Avem aceste arme noi și vă iubim, apărătorii noștri. Și a doua zi s-a întâmplat asta.

După o oră de citit știri și postări, am ieșit din camera mea și m-am izbit de colega de apartament care mi-a spus: Doamne, ce se va întâmpla cu noi acum? Am vorbit despre cum toată lumea era sceptică că Putin începe un război, dar acum e clar că n-are nicio limită și că nu va fi nicio surpriză dacă mâine va fi război și la Moscova. Am vorbit despre tot felul de scenarii și despre ce sancțiuni vor uma. Și că deja multor țări nu le plac rușii și o să ne urască și mai mult de-acum încolo și nu vor face diferența între noi și Putin.

Cum afectează acest război viața de zi cu zi în Rusia?

Unele bănci rusești au fost sancționate. Sora mea a văzut o femeie care a vrut să plătească la supermarket. În Rusia, Apple Pay este foarte popular și oamenii plătesc cu telefonul. Și Apple Pay nu a funcționat pentru că banca ei se află sub sancțiuni, așa că a ieșit din supermarket fără alimente. De asemenea, înainte de război, un dolar era 80 de ruble, acum băncile vând un dolar cu 150 de ruble.

Crezi că acest moment e ca un semnal de trezire pentru unii dintre ruși?

Din păcate, cred că mulți ruși sunt atât de adormiți, încât n-o să se trezească. În mod surprinzător există mulți zombie printre oameni care se hrănesc zilnic cu toată această propagandă și cred în ea. Poate doar dacă Putin îi va împiedica să-și ia salariile ar fi un semnal de alarmă pentru ei. 

Cel mai dureros lucru e că poporul ucrainean e frate cu noi. Atâția oameni simt o legătură puternică cu Ucraina. E ca și cum ai bombarda propriul tău popor. Tu știi că președintele tău îți bombardează rudele chiar acum.

În același timp, sunt mulți ruși care își riscă libertatea și protestează și vor să fie văzuți că fac asta. Mulți oameni din Europa cred că e ușor pentru noi, dar aici e cenzură, din păcate nu ne putem exprima pur și simplu. Avem dreptul de a protesta individual cu o pancartă, dar acest drept ne este încălcat, nu prea putem protesta individual. O fată a fost arestată timp de 8 zile pentru că avea o pancartă albă, fără niciun mesaj pe ea.

Care sunt inițiativele rusești de solidaritate cu Ucraina care te-au impresionat cel mai mult?

Sunt o grămadă. E o inițiativă care a fost lansată chiar joi, când a început războiul, de jurnalista Elena Chernenko, fosta mea colegă de la Kommersant, care s-a ocupat timp de 10 ani de știri externe și se afla printre jurnaliștii acreditați ai Ministerului Afacerilor Externe. Ea îl însoțea pe Ministrul Afacerilor Externe în diferite țări și avea acces la toate aceste informații împreună cu alți aproximativ 20 de jurnaliști. Și a inițiat o scrisoare deschisă și le-a cerut și altor jurnaliști să o semneze. Noi, jurnaliştii care ne ocupăm de știri externe, credem că războiul nu poate fi soluţia niciunui conflict şi nu susţinem războiul. Au semnat 300 de jurnalişti, am semnat şi eu. A doua zi a fost exclusă din grupul de jurnalişti acreditați, deci acum nu mai are acces la principala ei sursă de informație.

Au fost multe celebrități care au postat videouri pe rețelele de socializare adresându-se milioanelor de fani cu mesaje împotriva războiului. Cântăreții Valeriy Maladze și Lolita Milyavskaya de exemplu, scriitori, actori. Mulți dintre ei apar frecvent la televiziunea de stat și probabil că nu va mai fi de lucru pentru ei în viitor la această televiziune care are o audiență uriașă și mulți bani.

Apoi mai e prezentatorul unei emisiuni cunoscute de umor care e difuzată la televiziunea de stat, Vecherniy Urgant. El a scris pe Instagram: Dureros. Nu războiului. A doua zi, au anunțat că emisiunea lui nu va mai fi difuzată din motive tehnice, dar toată lumea a înțeles.

Au fost multe alte scrisori. Există o petiție împotriva războiului pe platforma change.org, cu peste 1 milion de semnături. Apoi a fost o scrisoare de la medici care a fost foarte emoționantă. De obicei aici medicii nu protestează niciodată, pentru că le e frică, nici în timpul pandemiei nu au protestat când nu aveau suficiente măști și alte resurse și acum au scris această scrisoare. E mare lucru că au făcut asta. Au scris că pur și simplu nu își pot opri gândul de la copiii care plâng din cauza războiului.

De asemenea, a fost un gest important al unui parlamentar, Mihail Matveev. Când Putin a recunoscut Donbasul ca stat independent, membrii Parlamentului au votat. Nici măcar un parlamentar nu a votat împotrivă, pentru că sunt atât de speriați. După ce a început războiul, Mihail Matveev a scris că: Am votat pentru recunoașterea Donbasului, nu pentru război, nu știam că asta va însemna un război. Acum nu mai susțin această cauză. Și ăsta e mare lucru, să fii împotriva tuturor. 

Yana, cum vezi acum viitorul tău?

Am devenit și hotărâtă că vreau să mă mut de aici pentru că e deja evident că totul se înrăutățește. Nu există lumină în toate aceste lucruri. Nu ne-am imaginat că se va ajunge vreodată în acest punct. Și mulți oameni care nu s-au gândit până acum să emigreze și erau mulțumiți de viața lor aici se gândesc acum la asta.

Dar viitorul Rusiei?

Cred că țara noastră se transformă în Coreea de Nord - izolare, sancțiuni, cenzură, încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.