În al doilea episod din noul sezon al podcastului mame, stăm de vorbă cu Ionela Pădure. Ionela a fost înconjurată de copii încă de la începutul carierei.
Primii ei copii au fost elevii din Ferentari, cu care lucra la clubul de educație alternativă al fundației Policy Center for Roma and Minorities. Acolo a trăit o etapă vindecătoare: și-a dat voie să se joace și să-și trăiască ludicul copilăriei, întrerupt timpuriu de pierderea mamei la doar nouă ani.
A studiat limba romani în Franța și a predat franceză, lucrând cu copii imigranți din toată lumea. Acum șase ani, l-a născut pe Milanko la Paris și a început un doctorat despre bilingvism.
Din 2020, Ionela țese o nouă poveste în satul Vizurești, din județul Dâmbovița, pe care l-a ales ca să-i dăruiască lui Milanko o copilărie cu pui, căței și un sat de copii. A fondat Centrul popular de cercetare și documentare Vizurești și construiește contexte de învățare și conversație pentru copiii și tinerii romi și neromi din sat. Și-a deschis casa și curtea pentru comunitate și dă mai departe cornulețe, gogoși, cursuri de dansuri indiene, percuții, box, ore de educație remedială.
De asemenea, Ionela este parte din echipa asociației feministe rome E-Romnja, unde descoperă cât de vindecătoare este suroritatea și cât de importante sunt contextele în care să poți să fii exact așa cum ești: femeie, mamă, suflet vulnerabil, profesionistă valoroasă.
În acest interviu, Ionela povestește despre greul primilor ani de maternitate, despre cum a început să se cunoască mai bine înțelegând cât de dificil îi era să-i audă plânsul fiului. Despre depresie și cât de eliberator a fost primul „te iubesc”, despre călătoria identitară când ești nevoită să-i explici unui copil rasismul din jur.
