Derek Chauvin, polițistul care anul trecut a apăsat cu genunchiul pe gâtul lui George Floyd mai bine de nouă minute, până acesta și-a pierdut viața, a fost condamnat pentru moartea bărbatului. Verdictul s-a pronunțat marți, după un proces care a durat trei săptămâni. Chauvin a fost găsit vinovat pentru toate cele trei acuzații: crimă de gradul II, crimă de gradul III și omor de gradul II. Câți ani va sta închis vom afla la jumătatea lui iunie. Moartea lui Floyd a generat cele mai mari proteste pentru justiție rasială din ultimele decenii.
Darnella Frazier, o tânără de culoare în vârstă de 17 ani, care a filmat anul trecut întregul moment al crimei, a fost creditată marți de guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, pentru condamnarea polițistului. “Crearea videoului, cred că mulți oameni știu, este poate singurul motiv pentru care Derek Chauvin va merge la închisoare”, a spus Walz, potrivit CNN. “Am plâns atât de mult. În această ultimă oră, mi-a bătut inima atât de tare, am fost atât de îngrijorată, anxietatea mi-a trecut de acoperiș. Dar să aflu VINOVAT PENTRU TOATE CELE TREI ACUZAȚII!!! MULȚUMESC DUMNEZEU MULȚUMESC MULȚUMESC MULȚUMESC. George Floyd am reușit!! s-a făcut dreptate”, a postat tânăra pe Facebook. Dintre toți trecătorii prezenți la scena arestului lui Floyd care s-a terminat cu moartea bărbatului, tânăra a fost singura care a stat nemișcată și a filmat cel mai lung și clar video, pe baza căruia procurorii au putut stabili acuzațiile.
Marți, pe străzile din Minneapolis a fost sărbătoare, după ce, pe 11 Aprilie, în orașul Brooklyn Center, la aprox. 20 de km distanță, izbucniseră din nou proteste. Oamenii au ieșit în stradă după ce Daunte Wright, un bărbat de culoare în vârstă de 20 de ani, a fost omorât de o polițistă care l-a oprit în trafic și a confundat un pistol „taser”, armă neletală, cu un pistol adevărat.
Despre atmosfera din oraș și schimbările în societatea americană am stat de vorbă cu Amedeea Enache, care se află în Minneapolis din decembrie 2020. Tânăra este directorul Fundației Estuar, un ONG furnizor de servicii sociale pentru adulții cu probleme de sănătate mintală din România, și în prezent studiază, cu o bursă Hubert H. Humphrey, inovația în serviciile sociale și politici publice în sănătate mintală la Universitatea din Minnesota.
Scena9: Cum ai aflat verdictul procesului lui Derek Chauvin și cum s-a simțit în Minneapolis această veste?
Împreună cu colegii mei din Maroc, Venezuela, Argentina, Kirghistan, am urmărit pe internet și am așteptat vreo oră jurații să apară și judecătorul să citească. A fost foarte emoționant, pentru că este mai mult decât o simplă decizie, cred că este un moment istoric. Erau oameni în față la Curtea de Justiție, în față la memorialul George Floyd, unde a fost ucis, oamenii s-au bucurat foarte mult, foarte multă emoții, familia lui. Oamenii au considerat că s-a făcut dreptate.
Am ieșit pe stradă și în zona în care am fost eu, oamenii au anticipat niște proteste în cazul în care ar fi fost un alt verdict, așa că aproape magazinele au fost închise, baricadate cu niște plăci de lemn pentru ca să nu degenereze protestele și să le fie sparte geamurile. Așa că în afară de cele două locuri despre care ți-am spus, era destul de multă liniște și ulterior am început să văd mașini care circulau și oamenii claxonau și fluturau steagul cu Black Lives Matter. A fost o emoție colectivă, oamenii vorbeau despre faptul că în sfârșit s-a făcut dreptate. Este vorba despre justiție.
Cum arătau discuțiile pe acest subiect când ai ajuns în Minneapolis în decembrie, la jumătate de an de la uciderea lui George Floyd?
Cei cu care am stat eu de vorbă, oameni din mediul academic și din zona ONG-urilor erau foarte implicați în ceea ce înseamnă acțiuni civice, dezbatere publică pe diverse teme de justiție socială și foarte doritori de a genera diversitate și de a face ceva concret.
Cel puțin la universitate, dar și în afara universității există foarte multe grupuri formale și informale care sunt tot timpul consultate și care participă la foarte multe dezbateri despre justiție socială și implicarea comunității BIPOC, Black, Indigenous and People of Color. Am constatat că în ultimul an, foarte multe companii de aici și-au schimbat politica și pe partea asta de responsabilitate socială, oferă burse și oportunități pentru persoanele de culoare. Și-au dat seama că educația e foarte importantă și că prin oferirea de șanse, cresc incluziunea lor în comunitate și în mod direct scad gradul de sărăcie.
În ianuarie am participat online la Ziua Martin Luther King, unul dintre cele mai importante evenimente din comunitate. Au participat marile companii angajatoare, universitățile din Minnesota și toate administrațiile publice relevante. Fiecare reprezentant a avut un discurs și în general începeau cu: Recunoaștem. We recognize. E ceva ce nu am mai întâlnit până acum. Recunoaștem dreptul de a primi educație, dreptul la șanse egale, dreptul la justiție socială. Și nu doar față de persoanele din comunitatea Black, dar și față de persoanele din comunitatea indigenă, fostele triburi Dakota, care au fost aici în Minnesota. Vezi pe stradă sau în fața unor instituții publice plăcuțe: Acest teritoriu a aparținut în trecut triburilor Dakota, recunoaștem acest lucru și vom contribui la păstrarea tradițiilor. Muzeele au programe în direcția asta, Muzeul de Istorie are foarte multe expoziții, Muzeul de Artă.
Cum arată locul în care a fost omorât George Floyd?
Acum este închisă strada și este transformat totul într-un memorial. Am fost de două ori. Este un loc de meditație, dar și de dezbatere. O să vezi mereu persoane cu microfonul care își spun punctul de vedere. Este o mică agora, își spun punctul de vedere despre cum ar trebui să le fie respectate drepturile persoanelor din Black community și ce face și ce nu face statul. Am fost acum trei săptămâni, când se apropia începerea procesului și oamenii cereau solidaritate și dreptate. Dar stând puțin acolo, am văzut că de fapt nu era vorba doar despre George Floyd. Anual, în Minneapolis, Minnesota foarte multe persoane sunt omorâte de către forțele de ordine. Nu doar din comunitatea persoanelor Black, dar și persoane cu probleme de sănătate mintală. Am observat că se pleacă cu prejudecata că persoanele din comunitate sunt mai predispuse la a face acte criminale. Studiile pe care le-am citit arată că poliția are tendința să acționeze mai violent și să ajungă mai repede dacă este mai implicată în calitate de suspect o persoană de culoare.
Și am mai observat că există destul de multă segregare pe criterii economice. O să vezi aici cartiere în care locuiesc cu predilecție persoane din comunitatea Black și o să vezi cartiere foarte frumoase cu case foarte scumpe în care locuiesc persoane foarte educate și care câștigă foarte bine. Dar modul în care sunt distribuite veniturile de la Administrația publică la fel urmează niște criterii. Din ce povestesc oamenii cu care am stat de vorbă, modul în care sunt distribuite veniturile determină pe termen lung ca această situație să continue. În cartierele în care locuiesc reprezentanți ai comunității Black sunt distribuite mai puține taxe și impozite plătite de cetățeni decât în cartierele celelalte. La fel, școlile mai bune aparțin de anumite zone, școlile mai proaste aparțin de anumite zone.
Aici e o discriminare sistemică menținută prin modul în care sunt distribuite veniturile, prin modul în care educația este finanțată și administrată. Aici educația universitară este foarte scumpă și în general, persoanele care vin din familii care își permit educație merg mai departe pentru a urma o universitate și uite așa educația rămâne un sistem închis disponibil cu predilecție celor care și-l permit.
Ți se pare că situația asta e valabilă și în România? Ți se pare că e asemănător cu Ferentari, de exemplu?
Da, făcând o paralelă, sunt niște insule de sărăcie în România, nu doar în București, ci și când mergi spre Moldova, unde lipsa educației părinților îi împinge pe copii spre a nu-și continua studiile și a nu accesa un sistem educațional pe termen lung.
Cum s-a simțit în oraș uciderea lui Daunte Wright la mai puțin de un an de la uciderea lui Floyd?
Mi s-a părut că autoritățile au fost foarte bine pregătite spre a evita o situație de revoltă generală. Au încercat să fie foarte transparenți, să facă public numele polițistei care l-a ucis pe băiat, să facă public videoul pentru ca publicul să aibă acces la condiții, ea și-a dat demisia, șeful poliției și-a dat demisia. Au fost niște proteste în Brooklyn Center, este un orășel la 10 mile nord de Minneapolis Protestele au fost paralel cu un curfew pe care autoritățile l-au organizat în trei nopți consecutiv. În prima noapte a fost de la 6 seara până la 6 dimineața în Minneapolis și în toată regiunea înconjurătoare, a doua noapte a fost de la 10 noaptea până la 6 dimineața, iar a treia noapte a fost curfew doar în Brooklyn center, nu a mai fost in Minneapolis. În prima noapte magazinele s-au închis foarte devreme, câteva meciuri sportive au fost anulate și am văzut foarte multe mașini de armată și foarte mult personal al forțelor speciale cu mitralierele care patrulau în zone care au fi putut fi potențial declanșatoare de conflicte. Nu am mai văzut aici așa ceva. Nu au fost conflicte în Minneapolis, au fost câteva proteste în Brooklyn Center, în fața secției de Poliție.
Imediat ce am aflat ce s-a întâmplat, am avut o comunicare de la președintele universității.
Mail-ul începea cu: Recunoaștem problemele din comunitatea noastră, nu suntem de acord cu ceea ce s-a întâmplat, vom închide mai devreme universitatea și oferim resurse organizaționale pentru studenții și profesorii care experimentează această traumă. Am observat asta de când a început procesul lui Derek Chauvin.
Cum s-au poziționat oamenii în timpul procesului lui Chauvin?
Aici am văzut o singură poziție, dar recunosc că sunt între studenți și profesori ai școlii de Politici publice, care are master de Drepturile Omului, de Egalitate Socială, așa că toată lumea vrea dreptate. Au fost câteva proteste foarte pașnice în fața Curții de Justiție, în special când a început protestul, în semn de solidaritate. Oamenii vor dreptate, dar mai mult decât atât, vor schimbări în sistem, vor ca poliția să fie altfel instruită și să nu mai aplice așa de ușor forța. Sunt și câteva mișcări care au cerut ca poliția să nu mai primească atâta finanțare și o parte din bani să meargă către programe de instruire pentru polițiști sau către programe de suport în comunitatea Black.
În afară de mișcările acestea, am mai văzut și chiar am participat la două proteste apropos de felul în care armata din Myanmar a preluat puterea și pur și simplu omoară oameni. La acel protest la care am ajuns întâmplător erau doar persoane din Myanmar și am mai participat la un protest al comunității din Asia, imediat după crima din Atlanta, unde au murit 6 femei de origine asiatică. Oamenii denunțau hate speech-ul care se practică de foarte mult la adresa comunității asiatice, dar nici aici nu am văzut persoane din afara comunității.
Cum ți se pare amploarea mișcării pentru justiție rasială care s-a declanșat de vara trecută în SUA și cum ți se pare că e la noi?
Ce nu știu eu este care era amploarea fenomenului înainte de momentul George Floyd, dar de când sunt eu aici am rămas absolut impresionată de cât de multe evenimente, workshop-uri, dezbateri publice la care participă foarte multe persoane relevante și cu putere de decizie din comunitate există. Evenimente moderate de decanul facultății de Științe Politice sau de coordonatorul Masterului de Drept, evenimente la care participă reprezentanți ai primăriei, ai Consiliul Localui din Hennepin County. Aici, cetățeanul e foarte deschis la a participa la evenimente și în a-și exprima opinia. Nu există ideea asta care există la noi: De ce să spun? că oricum nu voi fi ascultat sau nu se întâmplă nimic. Oamenii se poartă ca și cum au obligația de cetățean de a avea un punct de vedere și de a-l expune.
Toate fotografiile sunt din arhiva personală a Amedeei Enache.
