Amanda Montell s-a afirmat drept una dintre cele mai originale și pricepute comentatoare ale pop culture-ului american. După ce a absolvit studii de lingvistică la Universitatea din New York, Montell a început să țină diverse rubrici despre industria frumuseții pe platforme ca Byrdie și Who What Wear. Cu timpul, a ajuns să publice și în reviste ca The New York Times, The Guardian, Esquire, Harper’s Bazaar sau Cosmopolitan. De la începuturile sale în publicistică, a fost interesată de dimensiunea socială și politică a limbii engleze, iar preocuparea aceasta a avut ca finalitate atât debutul ei în volum cu Wordslut: A Feminist Guide to Taking Back the English Language, cât și cea de-a doua sa carte, Cultish: The Language of Fanaticism. Ambele titluri au fost foarte bine primite de critici și de cititori, iar lansarea multipremiatului podcast Sounds Like a Cult a consacrat-o drept una dintre cele mai relevante voci din mediul online pe subiectul sectelor din societatea americană.
Cea mai recentă carte semnată de Montell, Overthinking în epoca gândirii magice. Note despre iraționalitatea timpurilor moderne a fost publicată recent la Magga Books, în traducerea din limba engleză a lui Florin Tudose. În acest nou volum, Amanda Montell se oprește asupra biasurilor cognivite care ne afectează atât pe fiecare dintre noi în viața de zi cu zi, cât și societatea în care trăim. Scrisă în maniera sa deja consacrată, în care studiile și tezele din diferite domenii academice se întrepătrund cu exemple din pop culture și cu cele din viața autoarei, Overthinking în epoca gândirii magice este o lectură utilă pentru perioada complicată pe care o traversăm. Cu ocazia traducerii în limba română a cărții, Amanda Montell ne-a oferit un interviu în care discută despre procesul de scriere a cărții, cele mai utile sau mai nocive biasuri cognitive, precum și alte subiecte relevante pentru actualitatea politică mondială.
Scena9: La finalul cărții, în secțiunea de mulțumiri, afirmi că asta e cartea pe care ai visat mereu să o scrii. De ce este subiectul iraționalității moderne atât de special pentru tine și de ce te-ai decis să-i dedici atenția, după ce ai semnat cărți despre limbajul de gen și limbajul sectelor?
Amanda Montell: Sunt foarte norocoasă, pentru că am avut privilegiul ca în carierea mea să merg încotro m-au dus curiozitățile. A fost un vis să scriu această carte pentru că mi-a permis să abordez întrebări importante despre conflictul dintre mintea umană și cultura contemporană, prin lentila pop culture, a literaturii și științelor sociale. Mă bucur de posibilitatea de a scrie într-un stil ce transcende genurile. Dar, mai precis, subiectul iraționalității mi s-a părut semnificativ, având în vedere că am crescut ca „artista drama queen”, într-o casă plină de oameni de știință. Am fost învățată să prețuiesc știința în mod profund, dar am fost la fel de atrasă de „magie”. Lupta dintre logos și pathos mi-a definit într-un fel întreaga viață și a avut mult sens să scriu despre acest subiect.
Overthinking în epoca gândirii magice. Note despre iraționalitatea timpurilor moderne
Overthinking în epoca gândirii magice este o carte foarte personală, plină de exemple din viața ta. Ai simțit că nu poți vorbi despre toate aceste biasuri fără a arăta cum ai suferit și tu la rândul tău de pe urma lor? A fost dificil să te deschizi cititorilor și să fii așa de vulnerabilă?
Presupun că m-am gândit că, din moment ce nu sunt economistă comportamentală, singurul mod în care aș putea să vorbesc despre biasuri cognitive era să scriu despre ele într-un mod personal, în care oamenii să se regăsească. În general, stilul meu este de a vorbi mai mult sau mai puțin despre subiecte mai nerdy, într-un mod accesibil și cu umor; așadar, a venit firesc, dar mi s-a părut și cea mai logică abordare, să scriu despre biasuri cognitive mai puțin didactic, profesoral, și mai mult într-un mod deschis, vulnerabil și personal, aplicând aceste biasuri la situații despre care oamenii nu ar citi în mod obișnuit în literatura de specialitate – cum ar fi, de exemplu, fanii lui Taylor Swift, comparațiile din social media și relațiile romantice. Cu siguranță, mi-a fost frică să public unele capitole, ca cel despre biasul costurilor scufundate și fostul meu iubit sau cel despre relația cu mama mea. Dar Julia, editoarea mea, a fost extrem de încurajatoare, și am considerat că dacă a împărtăși povestea mea cu cititorii ajută să ilustrez mai bine punctul de vedere la care s-ar putea ei raporta, atunci orice frică că aș putea fi judecată se merită.
Care au fost criteriile de selecție pentru biasurile cognitive incluse în carte? Au existat și alte biasuri despre care ai fi dorit să scrii?
Alegerea biasurilor asupra cărora mă concentrez în fiecare capitol a fost mai mult un proces intuitiv. Dacă un bias îmi aprindea imediat un beculeț mental, amintindu-mi de un comportament irațional din viața mea sau pe care l-am văzut în societate, era un semn bun că ar trebui să-l transform în subiectul unui capitol. Și apoi, desigur, unele biasuri conexe sunt explorate complementar, cum ar fi atunci când vorbesc despre biasul negativității în capitolul despre declinism sau despre biasul frecvenței în capitolul despre disproporționalitate. Am sfârșit prin a adăuga și a scoate apoi un capitol de ultim minut, care vorbește despre dragostea mea irațională pentru vrăjitorie. Plănuiesc să public acel capitol sub formă audio în cadrul podcastului meu Magical Overthinkers, mai târziu în acest an, de Halloween.
Este destul de evident cum aceste biasuri ne provoacă probleme în viața de zi cu zi, dar pot fi ele și la baza unora dintre crizele socio-politice de astăzi?
Fără îndoială. Sper ca oamenii să observe cum cercetarea pe care am folosit-o în capitolul despre biasul supraîncrederii în sine se aplică comportamentului lui Donald Trump și al lui Elon Musk.
Putem identifica unele biasuri cognitive atât în deciziile lui Donald Trump, cât și prin felul în care este susținut de votanții săi. Cred că din acest motiv foarte mulți oameni – mai ales aici, în Europa – așteaptă cu nerăbdare un soi de trezire colectivă, în care milioanele de cetățeni americani care-l sprijină pe Donald Trump se vor întoarce împotriva lui. Crezi că e un scenariu posibil sau doar o iluzie? Cum ai perceput tu prima lună a administrației Trump și ce crezi că va urma?
Percep nesfârșite prejudecăți cognitive (și tulburări de personalitate) la Donald Trump și mă trezesc în fiecare zi gândindu-mă la ce aș putea face cu mica mea putere și influență pentru a face lumină asupra prejudiciilor pe care el și cercul său le provoacă și vor continua să le provoace. Cu puțin timp în urmă, i-am trimis mesaje mamei mele, care este biolog al celulelor canceroase, despre cât de catastrofal ar fi pentru societate dacă Trump și Elon Musk ar desființa National Institutes of Health din SUA, care finanțează întreaga cercetare științifică fundamentală, inclusiv cercetarea cancerului și multe altele. Asta este doar cea mai recentă anxietate pe care o am în legătură cu Trump, printre multe altele. Trebuie să spun că șansa unei treziri culturale miraculoase este redusă, iar declinismul prezice că oamenii nu sunt predispuși să facă alegeri bune pentru sinele lor viitor – în ceea ce privește clima, de exemplu. Eu încerc să nu prezic viitorul; nu este un obicei bun pentru overthinkeri. În schimb, consider că cel mai bun lucru pe care îl pot face este să lucrez pentru comunitatea mea, să sprijin financiar cauzele la care țin și să vorbesc fără teamă despre subiectele care mă interesează, în cărțile și podcasturile mele.
Dacă aceste biasuri cognitive ne afectează la nivel colectiv, cum le putem combate? În cele din urmă, discutăm aici de un proces colectiv sau de unul individual?
Conștientizarea individuală este un început, la fel ca și deschiderea unor conversații ghidate de curiozitate cu persoanele din viața noastră, dar nu cred că oamenii răspund foarte bine la faptul că li se explică erorile minții lor, cu excepția cazului în care sunt deja deschiși și curioși să exploreze asta. Chiar și așa, există anumite biasuri, cum ar fi cel al adevărului iluzoriu – tendința de a crede că ceva e adevărat doar pentru că am auzit de mai multe ori acel lucru – care sunt atât de puternice, încât nici măcar conștientizarea nu ajută. (Am scris mai multe despre asta într-un eseu pentru The Guardian.) Consider că, în orice caz, încetinirea proceselor noastre de gândire prin deconectarea periodică de la tehnologie și reîntâlnirea cu comunitatea și cu natura din viața reală sunt printre cele mai vindecătoare lucruri pe care le putem face pentru a atenua această ciocnire între biasurile noastre cognitive adânc înrădăcinate și lumea modernă.
Fiecare bias are rațiunea sa de a exista, iar tu încerci să evidențiezi cum fiecare dintre ele ne este la început util, într-un fel sau altul. Care crezi că este cel mai benefic pentru noi?
Cel mai distructiv și omniprezent este, în mod ironic, probabil și cel mai util: biasul de confirmare sau tendința noastră de a căuta, crede și reține doar informațiile care validează ceea ce deja credeam, respingând în același timp informațiile contrare. Acest lucru se dovedește extrem de dăunător în această eră hiperdigitală, super polarizată, plină de schimburi rapide de date și de dezinformare, dar, de asemenea, pentru a-l cita pe filosoful german Uwe Peters, biasul de confirmare „ne ajută să aducem realitatea socială în concordanță cu convingerile noastre”. Biasul acesta ne ajută pentru ca lumea să „aibă sens”; ne ajută să trăim cu noi înșine și cu alegerile noastre. În lipsa acestuia, nu știu dacă aș fi în stare să trec peste fie și o singură zi.
Unele recenzii afirmau că eseurile tale ar fi trebuit să intre mai adânc în problemele complexe și centrale ale cărții, dar, în același timp, e foarte clar că nu ai intenționat să scrii un tratat de psihologie. Încercarea de a menține un echilibru între partea științifică a eseurilor și cea care face referire la pop culture a fost cea mai mare provocare în scrierea acestei cărți? Dacă nu, care a fost?
Dacă tot vorbim despre cum suntem copleșiți de informații în era digitală – eu evit să mă uit la recenziile cititorilor. Nu e treaba mea și, de asemenea, să le citesc mă trimite într-o spirală a overthinking-ului care dăunează sufletului și muncii mele! Tot ce pot spune este că amestecul de științe sociale și pop culture pe care l-am inclus în care a fost foarte intențional. Nu sunt cercetătoare. Scriu comentarii culturale care încorporează științe sociale, dar care sunt și lecturi amuzante; deci aș spune că pentru o carte de eseuri despre cultura pop și viața de zi cu zi, Overthinking în epoca gândirii magice este foarte profundă! Totul ține de așteptările cititorilor. După cum spunea unul dintre străluciții mei blurberi, romanciera Mona Awad, Overthinking în epoca gândirii magice este „o călătorie în camera cuptorului minții moderne”. Este o explorare, o reglare de conturi. Cea mai mare provocare a acestei cărți a fost, sincer, să mă restrâng la exact ceea ce am vrut să spun, pentru că mă interesează atât de multe subiecte. Amestecul de genuri nu este pentru toată lumea, dar este autentic pentru mine.
Am citit pe Goodreads o mulțime de comentarii despre cât de mult le-a plăcut oamenilor să asculte versiunea audiobook pe care tu însăți ai narat-o. Cum ți s-a părut această experiență? Crezi că cititorii câștigă ceva în plus ascultându-te cum îți citești textele?
Categoric. Cartea a fost scrisă cu vocea mea autentică, mi-a plăcut să o narez și chiar cred că prinde și mai multă viață în format audio.
După ce ai scris cartea visurilor tale, există alte subiecte care îți stârnesc curiozitatea și pe care ai vrea să le explorezi?
Lucrez acum la un roman! E o ficțiune speculativă și este cel mai distractiv proiect la care am lucrat vreodată.
Fotografie principală de Helenna Santos.
