Acest articol face parte din seria București înconjurător, care se uită la județul Ilfov, unde problema gestionării deșeurilor e tot mai gravă. Pe lângă faptul că Ilfovul găzduiește cele trei gropi de gunoi ale Bucureștiului, după cum a arătat primul articol din serie, județul se confruntă cu cantități mari de deșeuri abandonate în natură. Care este soluția pentru reciclarea gunoiului și implicarea cetățenilor în acest efort - și, mai ales, cât este ea de eficientă?
La finalul lunii decembrie, Garda de Mediu a primit mai multe plângeri referitoare la gunoaie incinerate sau îngropate, a explicat Libertatea. Zona a fost identificată de jurnaliști înaintea autorităților care au declarat ulterior că vor lua măsuri. În luna ianuarie 2023, Garda de Mediu a identificat gunoaiele într-o zonă în care există deschise trei dosare penale în această speță, mai relatează cotidianul.
Ilfovul este, însă, și un tărâm al reciclării, unde tot mai multe supermarketuri anunță soluții de colectare și reciclare. Deși sunt de multe ori stricate, murdare, subdimensionate sau produc la rândul lor alte probleme legate de mediu (de exemplu, dau bonuri kilometrice pe hârtie pentru un număr foarte mic de deșeuri din ambalaje), aparatele sunt principala soluție aplicată de supermarketuri.
Odată cu extinderea marilor lanțuri de magazine și conștientizarea ideii de responsabilitate față de mediu, tot mai multe companii din retail au promovat diferite soluții de reciclare, precum aparate de colectare a plasticului și sticlei direct de la cetățeni. Potențialul lor de a răspunde unei probleme gigantice precum deșeurile din România este, însă, limitat. Dacă la nivel macro reciclarea în România nu dă semne să rezolve problema cauzată de generarea deșeurilor, am urmărit ce se întâmplă la nivel micro, cu cetățenii care încearcă să recicleze și să folosească această infrastructură.
Acest tip de reciclare este un prim pas spre Sistemul de Garanție Returnare (SGR), care ar trebui să fie implementat și în România începând din 30 noiembrie 2023. Sistemul actual, bazat pe participarea cetățenilor, e menit să funcționeze ca o rețea de aparate de colectare a ambalajelor și să responsabilizeze retailerii. Tea și Alexandra, care locuiesc în Corbeanca, respectiv Popești-Leordeni, ne-au împărtășit experiențele lor cu sistemul de gestionare a deșeurilor din zonele în care locuiesc.
-
SGR reprezintă sistemul centralizat prin care ambalajele primare nereutilizabile sunt colectate separat, prin predarea lor de către consumator la un punct de returnare. Acolo, cetățeanul primește la schimb o sumă reprezentând garanția plătită de acesta la achiziția produsului ambalat. Practic, după implementarea sistemului, la cumpărarea unei băuturi din categoriile apă, băuturi răcoritoare, bere, vin sau băuturi spirtoase de la un comerciant, consumatorii vor plăti o garanţie de 0,50 lei, care va fi recuperată odată cu returnarea ambalajului.
-
În prezent, automatele unde cetățenii pot recicla ambalajele există mai ales la nivelul companiilor private, precum supermarketuri, obligate prin lege să gestioneze deșeurile.
-
Există și inițiative ale unor primării. Diferența dintre cele două sisteme este că atunci când duci ambalaje la automatele din supermarket primești ceva la schimb, iar la containerele primăriei nu. În același timp, soluțiile de colectare ale primăriei sunt mereu accesibile, în timp ce automatele din magazine de multe ori nu funcționează.
În captura de ecran de mai jos, un exemplu de supermarket care încurajează cetățenii să predea deșeuri în schimbul unor cupoane de reducere. Una dintre clientele care au vrut să beneficieze de program a predat un sac de deșeuri, dar a obținut o singură reducere de 10% și a aruncat alte 30 de bonuri la gunoi.
***
Tea Vasilescu (37 de ani) s-a mutat la Corbeanca acum șase ani, „într-un mai în care a plouat non-stop”. Își petrecuse o bună parte din copilărie aici, în casa cumpărată de bunica ei, într-o vreme în care strada nu avea nume, era „străduța”, iar pisica era „mieunica”.
„Hai să fiu și eu ca bunică-mea, întotdeauna am avut fantezia asta”, și-a zis când s-a mutat din nou aici, după mai bine de 10 ani de București.
A fost martora locului de când „satul era sat, ulița era uliță” și până astăzi, când reciclarea este, cel puțin teoretic, o prioritate pentru autorități și oameni.
„Să ne autoeducăm e singura noastră salvare”
În Corbeanca, Tea poate să recicleze la Lidl, la oricare dintre cele două Mega Image-uri, la Penny sau la o benzinărie Mol. „Nu m-a învățat nimeni, asta e realitatea”, spune femeia pe subiectul reciclării. Încă se consideră autodidactă în domeniu.
Discuția ar trebui purtată mai mult în direcția de reducere a consumului, spune Tea. Ea asta încearcă să facă, de exemplu, cu sticlele cu apă pe care i le dă zilnic fiului la școală, pentru ca acesta să nu își cumpere câte un alt PET în fiecare zi.
Tea începe procesul de reciclare la ea în curte, face o primă selecție pe care o împarte între locul unde strânge compost, sacul de reciclare primit de la primărie și pet-urile plus sticlele pe care intenționează să le ducă la punctele de colectare dintr-un supermarket din zonă.
Sacul de la primărie
Inițial, locuitorii din Corbeanca au primit un tomberon, apoi un sac alb uriaș. În septembrie 2022, primăria a transformat sacul alb în patru saci colorați, în care locuitorii pot colecta selectiv deșeurile.
Mai există și câteva containere amplasate de autorități în puncte cheie ale comunei.
„Arunc majoritatea deșeurilor separat - plastic, hârtie, metal și sticlă. Abia recent [am început], pentru că de vreo lună a început primăria să ne trimită 4 saci în loc de unul singur pentru toate reciclabilele. Și resturile vegetale le pun în saci si sunt luate de aceeași firmă de colectare”, spune un vecin al femeii.
Uneori, Tea pleacă de acasă cu ambalajele pe care vrea să le recicleze, iar când găsește aparatele nefuncționale se duce la containere instalate de primărie. Asta se întâmplă și când mergem împreună, într-o dimineață de weekend, din luna noiembrie.
De multe ori, automatele de reciclat sunt stricate, blocate sau murdare. Asta se întâmplă și pentru că cei care reciclează nu știu că trebuie să spele în prealabil ambalajele duse la reciclat, explică Raul Pop, expert în deșeuri, de la ONG-ul Ecoteca.
„Se întâmplă ca aparatele să fie oprite, blocate, scoase din priză. Oamenii nu au până la urmă cunoștință ce trebuie să ducă, nu toți, să ducă ambalajele curățate. Nu a existat niciun fel de informare, pur și simplu există aceste chestii pe care le vezi. Deocamdată nici nu are rost să faci informare, pentru că orice informare ai face o să te lovești de faptul că această infrastructură nu este la nivel național”, explică Pop.
ONG-istul mai spune că, pe lângă situațiile în care aparatele se strică sau sunt înfundate, mai există și situația în care sunt scoase din priză, „pentru că retailerii își dau seama că nu e rentabil”. Asta tocmai din cauza defecțiunilor frecvente și a faptului că nu există o normă impusă legat de cât de mult trebuie marile lanțuri de magazine să recicleze – și atunci pot să testeze acest sistem în măsura și ritmul pe care și-l doresc.
Cu toate minusurile, expertul consideră campania „un pas corect și util”. Asta pentru că „per ansamblu, ca logică, mută la cetățean o bucățică de logistică. Dacă îl cari de acasă până la magazin, nu mai trebuie să se chinuie primăria să mă convingă să-l pun separat într-un container de plastic, sticlă sau aluminiu.”
Pe de altă parte, „reciclarea se face la stația de sortare. Și dacă populația nu ar recicla selectiv, un astfel de proces tot ar avea loc la nivelul stațiilor de sortare”, spune un reprezentant al companiei Trans Auto Corbeanca, care se ocupă cu colectarea și transportul deșeurilor colectate inclusiv de supermarketurile din Corbeanca.
Însă reciclarea realizată la nivel individual adaugă un plus responsabilitate. Din păcate, deocamdată, în afară de automatele de reciclare montate de supermarketuri, nu există niciun automat de reciclare instalat de autorități și care să funcționeze pe același principiu – de a primi ceva în schimbul ambalajelor pe care le reciclezi –, explică expertul Ecoteca.
În ceea ce privește sistemul SGR, care ar trebui să intre în vigoare în România la final de noiembrie anul acesta, expertul subliniază limitările lui artificiale. „Așa am văzut noi că se întâmplă în Europa, niște sisteme care au fost gândite acum 40 de ani. Le luăm și vrem să le implementăm ca atare fără să le mai actualizăm”, mai spune Pop. Conform acestuia, ele nu sunt gândite pentru a recicla și alte ambalaje, care se pretează procesului de reciclare, dar nu sunt incluse în sistem.
Platforma Harta Reciclării a realizat o listă cu 14 obiecte despre care am putea crede că sunt reciclabile, dar de fapt nu sunt, din mai multe motive. Printre acestea, faptul că materialul din care sunt fabricate nu se pretează procesului de reciclare sau nu pot fi îndepărate resturile organice de pe ele.
- Pungile de cumpărături de plastic și folia de plastic stretch (folia alimentară);
- Paharele de iaurt, paharele de plastic de unică folosință (de apă, de bere) și paharele de ceai și cafea;
- Pixurile de plastic;
- Caserolele de plastic de unică folosință;
- Cutia de pizza;
- Caserolele de polistiren de unică folosință;
- Periuțele de dinți din plastic;
- Bețișoarele de plastic pentru cafea;
- Paiele de plastic;
- Tacâmurile de unică folosință de plastic;
- Ambalajele produselor cosmetice cum ar fi rimelul, rujul și alte farduri;
- Șervețelele de bucătărie, prosoapele de hârtie și hârtia igienică;
- Farfuriile, cănile și paharele ceramice;
- Geamurile și oglinzile.
Inamicul plastic
Dacă din lista de mai sus pare că o mare parte a obiectelor din plastic nu pot fi, de fapt, reciclate, nu e doar o impresie. „Am descoperit că industria a vândut publicului o idee despre care știa că nu va funcționa - că majoritatea plasticului ar putea fi și va fi reciclat - în timp ce făcea miliarde de dolari vânzând lumii plastic nou”, arată o investigație NPR și PBS Frontline. „Există îndoieli serioase că [reciclarea plasticului] poate fi vreodată viabilă din punct de vedere economic", scria un om din industrie într-un discurs din 1974, citat în aceeași investigație.
Problema este următoarea, conform materialului de presă: plasticul uzat poate fi transformat în lucruri noi, dar ridicarea, sortarea și topirea lui sunt costisitoare. De asemenea, plasticul se degradează de fiecare dată când este refolosit, ceea ce înseamnă că poate fi reutilizat o singură dată, maximum de două ori. Pe de altă parte, plasticul nou e un produs care nu costă mult. Este fabricat din petrol și gaze și este aproape întotdeauna mai ieftin și de o calitate mai bună dacă se începe de la zero.
***
Majoritatea plasticului reciclat la nivel mondial era trimis în China până în 2018, când țara și-a închis granițele pentru acest tip de import. Pe de altă parte, România devine ea însăși cunoscută drept groapa de gunoi a Europei.
În 2017, Comisia Europeană a trimis România în fața Curții Europene de Justiție pentru că nu a reușit să închidă și să reabiliteze 68 de depozite ilegale de deșeuri, arată BBC.
Potrivit statisticilor Eurostat din 2021, 11,3% a fost rata de reciclare a gunoiului municipal în România – în timp ce media europeană este de aproape 50%. În continuare un mare procent din acesta ajunge la gropile de gunoi.
„La nivelul județului Ilfov sunt 64 de operatori autorizați să realizeze operațiuni de reciclare/valorificare a deșeurilor”, potrivit Ministerului Mediului.
Expertul Raul Pop a realizat o hartă a colectării deșeurilor în fiecare localitate. Datele pentru comuna Corbeanca, unde locuiește Tea, lipsesc.
Imagine via Raul Pop / facebook
Mai multe investigații jurnalistice internaționale au arătat cum România importă deșeuri care sunt arse în fabricile locale de ciment. Reglementările locale laxe privind arderea deșeurilor permit chiar și arderea deșeurilor periculoase, cum ar fi anvelope de cauciuc, ulei și materiale plastice, cu efecte negative asupra mediului și sănătății umane.
Concluzia la care au ajuns experții este că se așteaptă ca producția de plastic să se tripleze până în 2050.
„Pentru mine, aceste sisteme de reciclare a plasticului sunt doar instrumente de greenwashing. Plasarea lor în supermarketuri doar ajută cumpărătorii să consume în continuare produse ambalate în plastic, cu falsa speranță că fac ceva benefic apoi când «le dau la reciclare»”, explică Ana-Maria Răducanu, fondatoarea magazinului Zero Waste, care încurajează consumul etic, eco-friendly și echitabil. Este o strategie de liniștire a conștiinței și justificare pentru a continua același stil de consum care are un impact negativ asupra mediului pe întreg ciclul de viață al produselor, nu doar la capătul acestuia, adaugă ea.
„Așadar, sunt doar instrumente de PR, de fațadă, pentru că în realitate România nu are facilități reale de reciclare și nici nu există posibilitatea reală de reciclare a plasticului la infinit”, tranșează Ana-Maria Răducanu.
„Mi-e greu să arunc lucruri, pentru că știu că nu ajung unde trebuie și zic: mai bine le folosesc”, spune și Tea.
Concret: cum se reciclează ambalajele?
În timp ce separă deșeurile, Tea spune că în România lipsește și partea de educare: nu se vorbește despre cum trebuie făcută reciclarea. Despre spălat caserola de la carne, de exemplu. Sau despre faptul că plasticul care foșnește se reciclează diferit față de PET. Pe toate le-a învățat singură.
După ce spală și golește ambalajele, Tea se pregătește să meargă la Lidl. Înainte de a ieși din curte, trece însă pe la cubul din lemn în care strânge compost. Învârte materia de acolo, să se aerisească. Apoi, iese din curte cu pungile pregătite cu deșeurile pentru reciclat.
„Cea mai benefică «reciclare», care funcționează real este compostarea, transformarea resturilor organice în materie fertilă pentru sol. Este modelul naturii de reciclare și ne arată exact cum ar trebui să fie un astfel de proces”, crede Ana-Maria Răducanu.
***
În noiembrie 2022, la Lidl în Corbeanca, aparatele unde se pot recicla PET-uri și sticle în schimbul unui voucher de 20 de bani erau închise temporar. La ieșirea din Lidl sunt și niște spații în care se poate recicla hârtie, aluminiu etc., dar dacă te uiți în ele, deșeurile sunt, de fapt, amestecate.
„Lidl au coșuri, dar sunt puse în interior, deci trebuie să treci de case ca să arunci. Nu prea înțeleg sensul, pentru că nu văd cine aruncă deșeurile separat la sfârșitul cumpărăturilor. Coșurile mai sunt și mici”, îmi spune și un vecin al Teei.
Într-un final, Tea se duce la containerele amplasate de primărie în comună și reciclează acolo.
„Să am totul la botul calului”, spune Tea că îi lipsește cel mai mult. „Adică, spre exemplu, am făcut greșeala să colectez textilele și să mă duc la H&M să le duc.” Pentru ea, mersul la mall a însemnat cel puțin o oră de timp pierdut pe drum, plus carburant.
***
Alexandra locuiește împreună cu părinții ei în județul Ilfov, în Popești Leordeni. Stă la casă și aruncă gunoiul separat, pe categorii. Harta făcută de ea cu supermarketurile din zonă arată așa:
-
3 Profi-uri care au „banalele coșuri” la intrarea în magazin, în care poți recicla hârtie, baterii, plastice. Problema: sunt foarte mici, nu poți veni cu chestii colectate pe o perioadă mai mare acasă, ci mai degrabă ca să arunci bonul de cumpărături sau ce mai ai prin mașină.
-
1 Penny unde se poate recicla aluminiu. Problema: primești un ban pe doză, iar oricum banii nu se primesc fizic. „Un leu nu e nici măcar un leu, ci e sub forma unui cupon pe care îl poți folosi în magazin”, spune Alexandra.
Așadar, tânăra și-a conceput un sistem de reciclare în doi pași: un drum periodic la Kauflandul de la Apărătorii Patriei, unde sunt containere mai mari. Dar asta înseamnă depozitarea în casă a ambalajelor - împărțirea zonelor libere din casă în funcție de materialul produselor pregătite pentru a fi reciclate, spune ea. „E o aventură când merg cu toate.”
Cel de-al doilea pas din soluție este utilizarea râmelor compostoare chiar în curtea locuinței părinților, așa cum face și Tea.
Tea și Alexandra au ajuns pe cont propriu la concluzia promovată de ONG-uri și rapoarte internaționale: cea mai bună formă de reciclare este, de fapt, reducerea consumului.
„Oamenii nu-și dau seama de urgența climatică. Nici eu nu-mi dau seama, adică sunt în denial ca să nu intru în anxietate”, spune Tea atunci când se întoarce acasă fără ambalaje.
Am cerut un punct de vedere de la supermarketurile din Corbeanca pentru situațiile descrise în acest articol, însă până la momentul publicării nu am primit niciun răspuns.
București înconjurător este un proiect editorial Scena9 care face parte din One Minute Older, proiect al Fundației9 și câștigător al unui grant din partea programului Climate of Change și finanțat prin Programul de educație și conștientizare pentru dezvoltare al Comisiei Europene (DEAR).
