Cu gândul la un București din ce în ce mai neprietenos cu spațiile lui verzi, revizităm proiectul lui Lucian Bran, care a documentat fotografic grădini urbane din București și Brașov, între 2007 și 2010.
A început proiectul când era la facultate, inspirat de grădinile în care locatarii blocurilor își etalau creativitatea și nevoia lor de verdeață și de lucru cu pământul, nevoie care, dacă stai într-o clădire de 10 etaje, e cam greu de potolit altfel. În peticele dintre blocuri care au scăpat fără să fie transformate în parcări, oamenii își extind spațiul privat în spațiul public și creează spații hibrid în care se exprimă cu multă pasiune.
Plantează flori sau chiar straturi de legume, amenajează mici oaze de relaxare sau improvizează obiecte de mobilier, folosind după propria imaginație obiectele de prisos din casă. Fâșia de pământ din fața blocului e transformată de cei care își asumă rolul de arhitecți într-un mini-univers la limita dintre grădină, depozit și vitrină de bibelouri, în care poți găsi de toate: coloane ale infinitului, câini în cuşcă, găini, fântâni care se varsă în căzi de baie îngropate și ornate cu jucării tipice de baie-rățuște și vapoarașe, oglinzi, mobilă veche, plante în ghiveci sau plantate și protejate cu sticle de plastic tăiate. Astfel, fiecare grădină urbană împrumută din personalitatea autorilor.
Lucian Bran a copilărit în Brașov, într-un bloc cu o astfel de grădină, care îl fascina și intriga în același timp, pentru că era un loc interzis. Stratul sănătos de protecție al acestor grădini, format din garduri la rândul lor diferite de la un bloc la altul, sporesc imaginea unui loc ideal, inaccesibil.
