Ilustratoarea Sorina Vazelina prinde într-o bandă desenată animată viața de zi cu zi, trăită în izolare la Timișoara.
Pe stradă, angajatele de la alimentară și covrigărie s-au apucat de spălat fațade. Meticulozitatea micilor întreprinzători îți dă speranță. Acum câteva zile, o echipă a curățat stațiile de tramvai. În jur circulă discuții răzlețe despre jeg și glume motivaționale în spiritul postului de izolare. De cât timp ai nevoie să schimbi normalul? Cum nu pot ieși să vânez cu creionul moși și babe prin tramvaie sau autobuze, am împachetat frustrarea distanței într-un salam de .gif-uri, pe care-l expun aici, asezonat cu vorbe rostogolite, auzite la geam. Doamna de la covrigărie salută lumea cu aceeași voce zglobie de pe vremurile pre-pandemie. Măsor timpul în melcii cu vanilie rămași nevânduți la ora prânzului. Înainte de pandemie se consumau în jurul orei 10. Grupuri de elevi, liceeni și pensionari mestecau metodic merdenele cu brânză sărată-n timp ce-așteptau tramvaiul. Nu lucrez cu oameni, ca tanti de la ghereta de ziare de vizavi. Dintr-o peșteră de babă-nghețată-ntr-un text de Daniil Harms, văd cum viața merge înainte, de cele mai multe ori cu ajutorul oamenilor neobservați, care suspendă temporar dilatarea terorii.
