Am 19 ani și sunt neinițiată în politica românească. La anul, când vom avea patru rânduri de alegeri, eu voi vota pentru prima dată. Popularitatea lui Simion în rândul tinerilor m-a făcut să mă întreb: Cât de greu mi-ar fi, de fapt, să cad și eu în capcana AUR?
Nici nu apuc să casc bine ochii la mantaua de voievod pe care o poartă – maro, cu guler lat și broderii colorate – când George Simion, președintele partidului AUR, se strecoară printre sacourile politicienilor și iese iute de pe scenă cu telefonul în mână. Pe 24 ianuarie 2023, de Ziua Micii Uniri, Simion e în Piața Unirii din Iași și filmează întreaga ceremonie live, pe TikTok, pentru peste 300.000 de urmăritori: „A vorbit premierul Ciucă, președintele Camerei Deputaților Ciolacu, și acum vorbește Costel Alexe, președintele Consiliului Județean. Dar nu pare că sunt ascultați prea mult de publicul adunat aicea. Vă las aicea să vedeți despre ce e vorba și ce spun”. Comentariile de pe TikTok curg odată cu huiduielile protestatarilor organizați de AUR din piață: „se aplauda singuri astia:))”, „toti ciorditorii”, „domnul simion multa sanatate”, „AU VÂNDUT ȚARA HOȚII ASTIA DE LA GUVERNARE…”
Pe TikTok, unde mai bine de 70% dintre utilizatorii globali au sub 35 de ani, Simion câștigă detașat. Canalul său are peste 3.8 milioane de like-uri. Dacă Simion reprezintă AUR pe TikTok, singurul alt partid major cu cont pe aplicație este USR, cu doar 36.500 de urmăritori și aproape 800.000 de like-uri. Mai adaugă la USR și conturile personale ale unor politicieni precum Vlad Gheorghe, europarlamentar, Filip Havârneanu sau Cristina Prună, deputați în Parlamentul României.
PNL, PSD și UDMR, partidele din actuala coaliție de guvernare, nu au canale active pe platformă. Organizațiile de tineret ale partidelor, în schimb, sunt mai prezente: TAUR, TSD și TNL (cel din urmă cu canale separate pentru diferitele filiale regionale) sunt toate pe TikTok, dar numărul lor de urmăritori e la ordinul sutelor. USRT stă ceva mai bine, cu aproximativ 4.600 de urmăritori și peste 100.000 de like-uri.
În viața de zi cu zi, AUR e un partid populist și naționalist de extremă dreaptă, eurosceptic, care instigă la violență și ură, atacă drepturile omului, haosează instituții și împrăștie dezinformare. Exemple sunt multe: de la mesaje din grupurile de Whatsapp și Telegram care îndeamnă la omucidere sau incendieri, sau susținători care se răzvrătesc împotriva restricțiilor pandemice încercând să intre în clădirea Parlamentului, până la proiecte de lege împotriva comunității LGBTQ+ și mesaje conspiraționiste împotriva vaccinării și a virusului COVID-19.
Pe TikTok, în schimb, imaginea partidului e mult mai atent construită. Zi de zi, Simion e printre cetățenii de rând, îi ascultă și le face dreptate: de la un live de la un protest din Sebeș, județul Alba, împotriva exploatării pădurilor și intoxicării cu formaldehidă, ajung în tirul unui șofer român, care explică cum e afectat de cozile din vămi după ce Austria a blocat intrarea României în zona Schengen. Din România rurală și până la cimitirul sculptorului Constantin Brâncuși din Paris, Simion mă plimbă de mă amețește și în zăpăceala asta de locuri și emoții tot mai intense își camuflează cu ușurință mesajele radicale și violente.
Îmi e ușor să identific narațiunile în care ar trebui să mă regăsesc și recunosc că sunt publicul tânăr țintă pentru realitatea alternativă pe care Simion o creează: fac parte din comunitatea românilor din diaspora și uneori mi-e dor de casă; îmi pasă de mediu, de inegalitatea socială, de implicarea civică și politică a cetățenilor, de lupta împotriva corupției. Mai mult – am 19 ani și sunt neinițiată în politica românească: nu prea știu ce s-a întâmplat în politică de la Revoluție încoace și sunt dezamăgită și confuză de ce se întâmplă acum.
Simion are, așadar, potențialul să mă convertească pe toate planurile: atinge subiectele relevante pentru generația mea și îmi spune că el e alternativa care poate salva România.
La anul, când vom avea patru rânduri de alegeri (locale, prezidențiale, parlamentare și europarlamentare), eu voi vota pentru prima dată. Popularitatea lui Simion în rândul tinerilor și imaginea cizelată pe care acesta și-o creează în online m-a făcut să mă întreb: Cât de greu mi-ar fi, de fapt, să cad și eu în capcana AUR?
O relație complicată cu politica
Primul contact cu politica m-a izbit. Aveam puțin peste 18 ani în timpul crizei politice din 2021, când neînțelegerile dintre PNL și USR-PLUS asupra programului de investiții „Anghel Saligny” au provocat destrămarea coaliției de guvernare. Trecuseră mai bine de două luni și noi tot nu aveam guvern, decesele de COVID-19 atingeau noi recorduri, iar eu eram responsabilă pentru secțiunea de știri din cadrul unui newsletter zilnic. A fost pentru prima dată când nu mă puteam pur și simplu deconecta de tot ce se întâmpla în jur. Și chiar dacă eram cât se poate de atentă la jocurile politicienilor, la opiniile analiștilor politici și ale societății civile, simțeam că nimic din ce se întâmpla la guvernare nu avea sens.
Obosită și sătulă de conflict, l-am întrebat atunci pe jurnalistul politic Sebastian Zachmann cum ascultă el politicienii pe timp de crize. În discuția aia mi-am dat seama că e mișto să joc cartea tinereții cu adulții din jurul meu – confuzia și lipsa de cunoștințe sunt mereu primite cu înțelegere și empatie. Așa că am continuat să caut ceea ce cred că știu, dar de fapt nu prea știu, când vorbesc despre politică, politicieni și sistemul democratic din România.
Zachmann mi-a spus că disconfortul și frustrarea mea erau generate și de modul în care căutam răspunsuri simpliste la probleme complicate. Dacă eu căutam propoziții fără „dacă”, „și” sau „poate”, el mi-a spus: Uită-te la context din 2015 încoace, uită-te la tot lanțul trofic al deciziei, la scenarii și analize, nu doar la decizia comunicată. Complexitatea pe care a adus-o jurnalistul în conversație a servit drept consolare: dacă discuțiile sunt mai complicate decât par inițial, poate oamenii de la conducere nu sunt doar incapabili sau răufăcători.
Dar tot mă bulversa faptul că citeam continuu schimburi de acuze, lipsite de orice fel de înțelegere sau progres. Bine, e complicat, dar chiar nu se poate rezolva nimic?
„E foarte ușor să te uiți la procesul democratic și să zici: păi ăștia nu fac decât să se certe”, îmi spune Dani Sandu, sociolog și cercetător doctorand la Institutul Universitar European din Florența. „E mai greu să explici de ce cearta aia, chiar și când este atât de sterilă, putredă și enervantă – pe cât e cearta din parlamentul României – e, de fapt, esența democrației. Ce faci în momentul în care accepți și răspunzi la orice fel de critică este să încurajezi oamenii să se gândească mai mult la ce poate să fie făcut, să devină cetățeni mai activi”, continuă Sandu.
E și mai dificil să înțeleg procesul democratic când dezbaterile politice de la noi sunt adesea prezentate sub formă de scandal: „Majoritatea oamenilor care consumă media aud vorbindu-se despre politică în termeni de porcăială: ce-a mai zis Șoșoacă, cine a mai înjurat pe cine. Și ajung să creadă că aia e, de fapt, toată activitatea parlamentului. Porcăiala sterilă sells”, spune Sandu.
Poate și tu ești un pic copleșit și dezamăgit. Și are sens să fim așa. Politica devine obositoare cu mult înainte de primul vot. Sigur, poate nu ne-am implicat direct în politică până acum, dar tot ne-au influențat discuțiile din familie sau cele purtate cu prietenii, cu vecinii.
Suntem „generația de tineri care provin din familii dezamăgite și nemulțumite de politică”, explică Sandu. Părinții noștri au supraviețuit unui colaps al societății. Dintr-o dată, după Revoluție, au trebuit să învețe din mers ce înseamnă și cum funcționează democrația, să se decidă cu cine să voteze, să înțeleagă care e treaba cu drepturile, și cum să se lupte pentru ele. Asta fără prea mult sprijin de la ai lor sau fără un model pe care să îl poată urma.
Dacă-i privim pe cei dinaintea noastră așa, e de înțeles de ce generația noastră nu a avut parte de cea mai bună educație civică și politică. Deci chiar dacă noi, în teorie, credem că putem influența societatea și comunitățile din care facem parte, în practică, însă, nu prea ne implicăm în acțiuni civice și politice. Uite ce arată Barometrul Tinerilor din România, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie anul trecut: dintre cei peste 800 de tineri care au luat parte la studiu, mai bine de jumătate au spus că România merge într-o direcție greșită. Dar doar jumătate dintre ei au semnat vreodată o petiție, mai puțin de o treime au participat la un protest și sub o cincime au participat la o dezbatere sau o consultare publică. Nici nu suntem mulțumiți, dar nici nu facem pași concreți către schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.
În contextul ăsta, nu e de mirare că nu stăm prea bine nici cu prezența la vot: la ultimele alegeri, cele din 2020, în care AUR a intrat în parlament, doar un sfert dintre tinerii din România au votat. Mai bine de 3 milioane de tineri ar fi putut să voteze, dar nu s-au prezentat. Dacă până acum nu prea ne-am implicat și mobilizat, atunci nici politicienii nu au avut motive să ne bage în seamă: „Strategia pe care au funcționat partidele a fost: ne concentrăm pe oamenii care vin la vot”, spune Sandu. „Oamenii care vin la vot sunt în general oamenii în vârstă, ni se rupe de ce fac tinerii, pentru că șansele ca să-i convingem pe tineri să vină la vot sunt foarte scăzute”.
Aici Sandu mai adaugă o observație interesantă: dintre tinerii care au votat la alegerile parlamentare din 2020, majoritatea au făcut-o anti-sistem: circa 40% dintre votanții AUR și 45% dintre votanții USR-PLUS aveau până în 35 de ani. Deci nu mai suntem împărțiți doar în stânga versus dreapta, ci și în sistem versus anti-sistem. Dacă pe spectrul stânga-dreapta PNL și PSD sunt adversari, pe cel sistem-anti-sistem, PNL și PSD ajung în aceeași tabără.
Dacă suntem neinițiați în politică, crescuți în dezamăgirea părinților și ignorați de politicieni, ne e ușor să ne încredem într-o forță politică proaspătă. Mai ales dacă ea ne zice că motivul pentru care toate lucrurile sunt de căcat e pentru că toți politicienii sunt de căcat, așa că orice problemă va dispărea o dată cu schimbarea oamenilor de la guvernare.
Și de ce să nu avem încredere în ambiția partidelor anti-sistem? Poate pentru că „vin cu promisiuni grandioase și nu reușesc de cele mai multe ori să schimbe nimic”, explică Sandu. „Și ce se întâmplă? Tinerii, bătrânii care au votat cu AUR, cu USR, zic: Aaah, niște proști. Nu doar că nu-i mai votez, dar nici nu mai votez, pentru că nu se poate schimba nimic. Și așa apare din nou dezamăgirea, deconectarea.”
Simion & strategia TikTok: furie, frustrare, dezamăgire
George Simion speculează fix valul de confuzie, frustrare și dezamăgire pe care îl resimțim. Dacă problemele de la guvernare sunt complexe și greu de urmărit, Simion vine cu soluții simple și clare. Dacă implicarea noastră civică și politică e dificilă, Simion ne arată că el e motorul care poate pune lucrurile în mișcare. Dacă restul politicienilor nu ne bagă în seamă, Simion ne ascultă și exprimă solidaritate.
Nu o face oriunde, ci pe TikTok, la noi acasă: un clip postat de Simion pe 6 iunie 2022, dedicat tuturor tinerilor, are 25 secunde și peste 200.000 de vizualizări. Înconjurat de tineri, Simion recită: „O să trebuiască să faceți o alegere, dacă nu o faceți acum, o să o faceți peste 10 ani, peste 20 de ani. Îi lăsați pe cei mai slabi dintre voi să vă conducă sau vă luptați cu ei, vă luptați pentru ce e al vostru și vă luptați pentru țara noastră? Și ce vă propunem noi, este să ne creăm singuri o cale și să luptăm împreună!”
Simion prinde pe TikTok pentru că știe să joace rolul influencerului. E carismatic și joacă roluri multiple. Nu e un simplu politician, ci și prezentator de știri, creator de conținut despre diverse teme sociale, activist și cetățean.
Uită-te la ultimele videouri postate în februarie și vei găsi: „Klaus Iohannis, slava PSD!”, postări despre Canalul Bîstroe, privatizarea Romsilva, un clip cu „maestrul” Mircea Diaconu, actor și politician, Simion cu soția în mașină, un call pentru foști angajați Petrom, o ședință, sabotarea de către stat a proiectului său de a construi camioane-spitale-mobile. Simion pare conștient de tipul de conținut pe care îl favorizează algoritmul: clipuri multe, intense, scurte și pe teme diverse. Reacțiile sunt pe măsură: majoritatea clipurilor au între 50.000 și 200.000 de vizualizări, o parte dintre ele ajungând și la peste 1 milion de oameni.
Clipurile funcționează pe același șablon: sunt filmate profesional, cu subtitrări, dar sunt lipsite de context și desființează orice nuanță din jurul problemelor pe care pretind că le dezvăluie. Totul e redus la furie, frustrare și dezamăgire față de sistem.
Mai mult, pe TikTok, Simion stă de vorbă cu noi lipsit de competiție, ceea ce e cu atât mai periculos când vine vorba de o platformă slab monitorizată, pe care încă nu o înțelegem pe deplin.
Dacă asta e imaginea mea asupra conținutului pe care Simion îl postează, am fost curioasă să înțeleg cum sunt văzute și fabricate clipurile lui. Are Simion o rutină de social media? Cum stă la curent și cu știrile, și cu trendurile de pe TikTok? Cum își explică el propriul succes pe platformă?
Așa că l-am sunat pe Directorul de Comunicare AUR, George Orbean, care inițial s-a arătat deschis unui posibil interviu. La finalul apelului, după ce mi-a ascultat curiozitățile, Orbean mi-a spus că „rețeta de succes a partidului AUR [pe TikTok] poate fi aplicată oricărui partid, indiferent de ideologie”. Sună seducător, m-am gândit, sună mult prea bine ca să fie și adevărat. Intențiile partidului AUR nu pot fi detașate de ideologii, de contextul social și politic în care trăim. Nimic din ce face AUR nu e neutru.
Dacă lumea devine tot mai complexă, odată ce începi să te informezi și ajungi din ce în ce mai greu la răspunsuri clare și directe, TikTok merge mănușă cu intenția partidului de a simplifica și manipula realitatea.
Până la momentul publicării articolului, Orbean a tot tărăgănat și nu mi-a răspuns la întrebări.
TikTok: De la lip-syncuri la campanii electorale
TikTok e peste tot. Aplicația e disponibilă în peste 150 de țări și are peste 1 miliard de utilizatori. În România, peste 7.58 milioane de oameni au aplicația.
TikTok e o rețea de socializare prin care interacționezi cel mai mult cu necunoscuți. Ce are TikTokul special e „fyp” (for you page – pagina pentru tine), care îți recomandă un șir nesfârșit de video-uri postate pe platformă. Aplicația a devenit inițial populară pentru lip-syncuri și dansuri, deci are multe instrumente care îți permit să editezi, să adaugi sunete și efecte. Cum majoritatea clipurilor sunt super scurte (sub 15 secunde), atenția ți-e furată de bling-blinguri (filtre, efecte și muzică) și cele mai multe vin de la oameni pe care nu îi cunoști, viralitatea lor depinde mult mai puțin de câți urmăritori ai și mult mai mult de cât de catchy e conținutul.
Cum TikTok facilitează interacțiunile între străini și e popular în rândul nostru, al tinerilor, platforma e folosită tot mai abil de politicieni, chiar dacă, în teorie, aplicația a interzis reclamele politice (adică orice ar face referire la candidați, partide, apel la vot, advocacy pentru sau împotriva unor decizii politice).
Cu toate astea, TikTok a fost recent folosit în campanii electorale în Statele Unite, Italia, Germania, și Kenya. În Italia, de exemplu, în toamna lui 2022, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile generale, politicienii italieni s-au folosit de TikTok pentru a ajunge la tinerii dezinteresați de politică. Printre ei s-a numărat și Silvio Berlusconi, în vârstă de 86 de ani, fost prim-ministru și liderul Forza Italia, un partid populist de dreapta. Apariția lui a devenit virală instant: în doar 12 ore, primul său clip pe TikTok ajunsese la 300.000 de aprecieri, 18.000 de comentarii și 64.000 de distribuiri. Acum, video-ul are peste 10 milioane de vizualizări.
Mai mult: un studiu bazat pe alegerile din SUA de anul trecut arată că TikTok stă cel mai rău dintre toate platformele de social media la combaterea dezinformării. Adaugă la asta și faptul că TikTok e deținut de compania chinezească ByteDance – atât cercetătorii, cât și autoritățile, sunt îngrijorate de siguranța datelor utilizatorilor. India a interzis deja platforma pe teritoriul său, pe motive de securitate, iar în SUA subiectul interzicerii TikTok e acum puternic dezbătut. Recent, aplicația a fost interzisă și în Comisia Europeană.
Dar nu totul despre TikTok e îngrijorător. Pentru că utilizatorii își documentează sincer trăirile și mesajele ajung ușor la necunoscuți, oamenii se pot organiza rapid: tinerii din Statele Unite au documentat abuzurile poliției în jurul protestelor Black Lives Matter; s-au mobilizat împotriva lui Donald Trump și au cumpărat toate locurile de la un miting politic ca să le lase neocupate; și au făcut din TikTok un spațiu pentru dezbateri politice în timpul alegerilor prezidențiale din 2020.
Totuși, fiind o platformă relativ nouă, TikTok nu a avut încă parte de același nivel de monitorizare și verificare precum Facebook, Instagram sau Whatsapp. Asemănător cu mecanismul grupurilor private de pe Facebook, folosit cu succes de AUR la alegerile din 2020, și TikTok dă naștere la echo chambers, adică rețele de informații care reîntăresc aceleași păreri și mesaje. Asta se întâmplă din cauza algoritmului TikTok, al cărui mecanism rămâne un mister. Platforma susține că recomandările de conținut video care apar pe fyp sunt adaptate „intereselor” sau „conexiunilor” utilizatorilor. Problema e că tot mai multe studii arată că algoritmul conduce spre dezinformare sau conținut instigator la ură și de extremă dreaptă, care radicalizează. Nu ajută nici că majoritate clipurilor cu teme extremiste și teroriste sunt slab combătute de platformă. Un studiu din 2021 arată că din cele 1.030 de clipuri analizate, doar 191 (sub 20%) au fost eliminate din aplicație.
Deci dacă eu ajung pe TikTok, dau peste George Simion și încep să-i consum discursul conspiraționist, naționalist și împotriva drepturilor omului, îmi vor apărea pe fyp din ce în ce mai multe video-uri de același tip, progresiv din ce în ce mai aberante și radicale.
Consum pasiv informația de pe TikTok. Nu o caut eu, ci vine ea spre mine. Nici nu știu exact de unde și cum. Mai sunt și slab educată în politică. Devine din ce în ce mai clar cum aplicația devine un teren fertil pentru un partid ca AUR: „evident că dacă singurele informații despre politică pe care le pescuiești vor fi cele de pe TikTok de la George Simion, n-o să-ți fie foarte greu să te decizi dacă să votezi George Simion sau nu”, spune Sandu.
Discursul AUR: între probleme reale și teorii conspiraționiste
În comparație cu partidele de la guvernare, discursul AUR pe TikTok primează pentru că e mereu proaspăt și actual. „Ascultam recent discursul unor lideri politici din România care vorbeau iar de echilibrare fiscală, eficientizare și concedieri de la stat, teme care nu numai că plictisesc, dar deja trec pe lângă noi, nici măcar nu le mai ascultăm”, mi-a spus Vlad Adamescu, co-fondatorul paginii de Instagram @politicalaminut, cu peste 53.000 de urmăritori.
Împreună cu Răzvan Petri, cei doi masteranzi în Politici Publice în Marea Britanie au creat @politicalaminut în august 2020, din dorința de a explica clar și concis evenimentele politice din actualitatea românească și europeană. Au făcut de atunci ghiduri pentru alegerile locale și parlamentare, au explicat ideologii politice, politici publice, conflicte politice naționale și internaționale.
Vlad consideră că partidele mainstream pierd din popularitate în rândul tinerilor „tocmai pentru că nu reușesc să integreze alte tipuri de probleme și doleanțe ale oamenilor în discursul politic.”
„Iar elementele de actualitate din mesajele AUR îi ajută și mai mult să-și manipuleze publicul”, continuă Răzvan. Sunt teme „ușor de speculat, pentru că din păcate, nici Uniunea Europeană și nici guvernul României nu reușesc să le combată la timp, înainte ca ele să se propage pe internet. Nu avem un model eficient de a comunica că aceste sunt fake news și ne prindem prea târziu. Până le demontăm s-au distribuit de zeci de mii de ori”.
Discursul AUR devine și mai complicat de demontat când Simion alternează conspirații cu probleme reale ale societății. „AUR e liantul care aduce în față slabiciunile societății și ale parlamentarilor”, spune Remus Crețan, profesor la Facultatea de Geografie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Alături de Claudia Dociar, a analizat creșterea partidului AUR în pandemie.
Mesajul AUR poate fi constructiv atunci când „anumite legi, acțiuni sau comportamente ale unor politicieni români sunt aberante”, continuă Crețan. Doar că, pe lângă revoltă, Simion nu aduce nicio soluție fezabilă: „Da, e frumos să zici că suntem urmașii lui Decebal – bine, dar Decebal, săracu’, n-a trăit în timpul războiului din Ucraina, nici al crizei energetice. Vino, oferă-mi soluții!”, adaugă Dociar.
AUR e un partid încă tânăr și nehotărât, plin de neconcordanțe. Ba declară că susține Ucraina, ba atacă Ucraina și critică sprijinul pe care România îl oferă ucrainenilor. Ba militează pentru unirea României cu Moldova, ba cere statului să oprească sprijinul guvernului de la Chișinău.
Atacând superficial trendurile și știrile din societate, AUR arată că au o temelie șubredă: „Partidul AUR și ideologia sa nu s-au maturizat încă, sunt într-un proces de formare. Sondajele recente de opinie reflectă că AUR fie urcă la 17%, fie coboară la 12% în intervale relativ scurte de timp, deci electoratul său are o volatilitate în funcție de acțiunile reușite sau mai puțin reușite ale liderilor acestora și de contextul intern sau internațional”, spune Crețan.
Asta nu înseamnă că AUR nu trebuie luat în serios. Atacurile lui Simion împotriva suveranității țărilor vecine, împotriva Uniunii Europene și a drepturilor omului subliniază că toate aceste subiectele merită să fie discutate și protejate. „Văd un clash între două tipuri de discurs care momentan există în România și devine din ce în ce mai prevalent, această luptă dintre cel progresist și cel mai conservator naționalist”, spune Vlad. „AUR capitalizează pe chestia asta, pe frica unor oameni de a nu ajunge ca în viziunile distopice despre cum trăiesc oamenii în Vest”.
Mingea e acum la noi. „Depinde foarte mult de tineri și de ce fac tinerii, pentru că practic e o greutate foarte mare pusă pe umerii voștri în special, și a fost pusă și pe umerii generației mele”, spune Sandu. „Am crescut într-o societate fără tradiție democratică, care nu are o înțelegere foarte clară asupra de ce e bine să votezi, care sunt principiile democrației, de ce e bine să-i aperi pe ăia care sunt slabi, de ce drepturile fundamentale nu se supun la vot. Și iată că am ajuns în situația în care cam trebuie să apărăm drepturile astea”.
„Presiunea asta pe generația voastră mi se pare că e mult mai mare, and it’s tough, dar se întoarce într-un fel sau altul la cât de mult respecți responsabilitatea ce ți se dă”, adaugă Sandu.
- Cum adică, Dani? Ce responsabilitate?
- Cred că aici intervine într-un fel sau altul întrebarea: De ce vreau să votez? De ce vreau să am un cuvânt de spus în viitor?
Întrebarea lui m-a luat pe nepregătite.
- Hmm, pentru că e responsabilitatea mea ca cetățean?
- Uite, nu te gândești de fapt foarte activ la ce vrei să aperi sau ce vrei să promovezi. Pentru că în momentul la care te gândești la ce vrei să aperi, deja începi să-ți pui niște probleme: OK, ce susține Simion despre dreptul meu de a fuma iarbă? Ce susține Simion despre dreptul verișoarei mele de a se îndrăgosti de alte femeie? Fel și fel de întrebări de genul ăsta. Și în momentul în care opțiunile politice sunt ghidate mai degrabă de cum vreau să arate societatea de mâine și nu de... băi, tre' să votez dar nu știu cu cine, și te duci să cauți activ, și înțelegi cât de important este rolul tău, atunci poate că o să înțelegi că există și alte opțiuni, și există și alte lucruri pe care le poți obține cu votul ăsta.
Colaje de Oana Barbonie
Documentarea pentru acest articol a fost susținută printr-un grant din cadrul proiectului „Decolonising Journalism” organizat de n-ost și dezvoltat în cooperare cu JX Fund și susținut de Comisarul Guvernului German pentru Media și Cultură (BKM)
