Emil Străinu este general în rezervă, autor prolific de cărți conspiraționiste, specialist în OZN-uri și inventator. Am fost la Casa de Cultură din Urziceni, unde și-a lansat o carte despre resetarea planetară, și am plonjat într-un thriller cu iz de Geo Saizescu & frații Coen. Conține: fenomene paranormale, arme secrete & dispozitive minune, plagiate.
Ajung la Urziceni într-o după-amiază gri de primăvară, ca să aflu mai multe despre resetarea planetară. O iau la pas spre centru pe Calea București, șoseaua care străbate orașul. Mi-e cam frig, așa că trag un hanorac pe mine. Doar că mi se face cald, așa că dau hanoracul jos. Deja lucrurile se complică la Urziceni.
E aniversarea municipiului, iar printre momentele culminante ale zilei se numără primirea moaștelor Sf. Irodion și o lansare de carte a generalului Emil Străinu. Fost președinte al Partidului România Mare, generalul în rezervă se prezintă ca specialist în radiolocație, doctor în război geofizic și cercetător al fenomenului OZN. A publicat numeroase cărți la Editura Prestige, în cadrul colecției New Illuminati Files, pe care tot el o coordonează. Câteva din cărțile lui: Dosarul Delta (Intra) Tereștrii suntem Noi. Dosarul Reptilian. Civilizația subpământeană, România subterană, OZN - Anchetatorii au viață scurtă și Omul între resetarea planetară și extincția în masă.
Străinu e și invitat în diverse emisiuni, mai ales la România TV și la Metropola, unde vine cu tot soiul de dezvăluiri apocaliptice. Spune, printre altele, că a trecut Cercul Polar de Nord de cinci ori, că a participat la expediții în Siberia, Tibet, Insula Paștelui și că a intrat în zone interzise, precum HAARP (program de cercetare al guvernului SUA, bazat în Alaska) și Zona 51 (bază militară secretă din Nevada). În cadrul unui congres al Partidului România Mare din 2015, generalul declara: „Nu m-am băgat în politică înainte, deşi am acţionat în spiritul PRM, pentru că, totdeauna, domnul Corneliu Vadim Tudor, de acolo din cer, care ne priveşte pe toţi, îmi zicea Stai în spate. Eşti eminenţa cenuşie a partidului.“
Profit de cele câteva ore rămase până la întâlnirea cu generalul Străinu ca să explorez orașul. Nu-mi trebuie mult ca să-mi dau seama că Urziceniul, cu o populație de vreo 13.000 de locuitori, înseamnă de fapt Calea București, de-a lungul căreia se văd la tot pasul case de pariuri, farmacii, bănci, covrigării, shaormerii și nelipsitul Barber Shop, cu acel aer cool chinuit pe care-l poți vedea din Dorobanți până-n Copșa Mică.
La biserica din centru deja se adună lumea pentru moaștele lui Irodion. Născut în 1821, în București, Irodion a fost monah la Cernica și stareț al mănăstirii Lainici. Aflu de pe net că Irodion era specialist în „alungarea duhurilor necurate” și că moaștele sale au fost găsite în 2009. Se spune că erau „foarte ușoare, maronii-portocalii la culoare și răspândeau o mireasmă plăcută”.
În apropiere e Biblioteca Municipală „Constantin Țoiu”, care va găzdui întâlnirea cu generalul inițiat în tainele reptiliene și psihotronice. Pe unul din geamurile bibliotecii, o clădire prăpădită care arată mai degrabă ca o autogară, sunt lipite afișe, printre care unul cu Ștefan Bănică Jr., care urmează să cânte în weekend, și unul cu Străinu, în uniformă și cu mustața sa à la Lech Walesa. Alături, coperta cărții lui, Omul între resetarea planetară și extincția în masă, pe care Papa Francisc dă noroc cu o creatură reptiliană.
Lângă bibliotecă e un China Mega Shop, în fața căruia stau la o masă câțiva pensionari la o tablă și o bere. Pe peretele din spatele lor e un banner electoral al Partidului LEU (Lege Educație Unitate). „Suntem o stare de spirit, mai mult decât un partid”, spun cei de la LEU. Mă întreb cum ar arăta o posibilă alianță între LEU și LUP (Liga pentru Unificarea Patrioților), un alt partid apărut de nicăieri și care promite o renaștere națională. De fapt, afișele electorale sunt, la modul cel mai concret, petele de culoare din Urziceni. Dominantă este fața primarului Constantin Sava, care anul trecut a fost amendat de CNCD pe motiv că a instigat la ură rasială. O femeie a fost nevoită să nască pe trotuar, în fața spitalului din Urziceni, după ce îi fusese refuzată asistența medicală. Drept reacție, primarul Sava a dat vina atunci pe romii din localitate, pe care îi acuza că vin la spital în număr mare și că îi încurcă pe medici. Ulterior, Sava a fost exclus din PNL Ialomița, dar anul ăsta a candidat din nou la primărie, din partea PSD, și a câștigat.
Trec pe lângă stadionul municipal, mai mult o ruină azi. E greu de crezut că în urmă cu 15 ani echipa Unirea Urziceni juca în Champions League. Încă sună ca un banc. Îmi aduc aminte că am scris un text atunci pentru o antologie apărută la Editura Art, pe tema Prima mea dezamăgire în dragoste. Textul se intitula unirea urziceni învingea glasgow rangers. După încă cinci minute de mers îmi dau seama că am ieșit din Urziceni și sunt deja în Manasia, comuna învecinată. Fac cale întoarsă și ajung înapoi în centru. Coada la moaște deja se întinde până-n stradă. Preotul vorbește despre sfântul Irodion și despre puterea lui de „a radiografia oamenii la prima vedere”. Un fel de generalul Străinu printre sfinți, acest Irodion.
„Acest raport strict secret, doar că am uitat să-l aduc”
În foaierul casei de cultură, unde urmează să se desfășoare generalul, sunt mai multe rânduri de scaune pregătite și o masă de prezidiu cu flori și tricolor. Pereții sunt acoperiți cu zeci de caricaturi ale unor scriitori celebri, de la Virginia Woolf la Paulo Coelho. La standul din fundul sălii se vând cărțile lui Străinu. Sunt peste 20 de titluri, apărute la Editura Prestige, cu prețuri între 30 și 110 RON. Printre volumele scumpe și groase se numără Omul între resetarea planetară și extincția în masă, cea pe pe care urmează să o lanseze aici, „împreună cu prietenii din Urziceni”.
Cumpăr o carte la 30 RON, Vederea PSI la distanță. Ghid practic pentru dezvoltarea capacităților extrasenzoriale, îmi torn o cafea și mă așez pe ultimul rând. De aici pot să-i aud discutând în spatele meu pe câțiva dintre intelectualii Urziceniului. Dintr-o încăpere alăturată răzbate vocea guturală a generalului. Întorc capul și îl văd pe Străinu, prin ușa întredeschisă, în timp ce dă autografe unor doamne elegante care chicotesc emoționate.
E ușor să-ți dai seama who’s who în Urziceni, și asta pentru că toți se salută cu formule cât mai transparente: „să trăiți, dom profesor”, „bună ziua, dom inginer”, „tot respectul, domnu vice” etc. Apare și artistul local, un domn 50+ cu un aer mai boem și cu părul vâlvoi, așa că discuția intelectualilor virează, evident, spre Renașterea italiană. Se vorbește despre sculpturi, castele, capele, domuri și baptisterii, cu un accent pus pe performanțele tehnice. Din când când, unul dintre amfitrioni - un domn vesel îmbrăcat la costum - îi cheamă pe oaspeți în spate la „una mică”. Nici nu e nevoie să verbalizeze ceva, pur și simplu le face semn cu două degete care sugerează o cinzeacă. În sfârșit, iese și generalul din camera secretelor, urmat de cele câteva cititoare venite să ia autografe. E mai înalt și mai slab decât pare la televizor și, în loc de uniforma cu care apare mereu, acum poartă un tricou alb pe care e imprimat capul unui extraterestru verde. Deasupra scrie ALIEN. Ca să fie clar.
O doamnă îl prezintă cu solemnitate și ne anunță că, de când a pus afișul cu lansarea de azi, în urmă cu două săptămâni, „domnul general a mai scos o carte.” E de-a dreptul impresionată de cât de prolific e generalul-scriitor: „e imposibil să ții pasul cu el”.
„Probabil vă așteptați să vă zic ceva așa… de să înțepeniți în scaune”, începe generalul cu un oftat prelung. „Nu, dragilor, eu am venit aici, în primul rând, ca să revăd prieteni dragi. Bunicii mei erau de aici, eu mă simt ca acasă în Urziceni. Eu cred foarte mult în patriotismul local. Lucrurile sunt într-o continuă mișcare și transformare, iar cultura nu va muri niciodată în această urbe!”
De peste drum se aud frânturi din slujba religioasă, iar Străinu vorbește despre cum a ajuns să fie persecutat, adulat, înjurat și cenzurat. „Am avut un post de televiziune care a fost închis, patru reviste mi-au fost oprite. Sunt medii unde sunt numit maestrul conspirațiilor, iar asta doar pentru că am fost consilier al Parlamentului României pe probleme de amenințări non-convenționale și asimetrice. Adică când era ceva ce nu încăpea în tiparul lor, eram chemat eu. Și uneori eram chemat degeaba. Pentru că oricum ei nu înțelegeau nimic.”
Generalul are un ton cam plictisit și criptic, sare de la una la alta și oftează continuu. Cu toate astea, oamenii din sală îl ascultă cu atenție și se uită la el ca la un guru. Pentru pasionații de ufologie, omul este o vedetă. Încă din anii ‘90, Străinu apărea constant în presa vremii, vorbea despre „vocația astrală a românilor” și despre OZN-urile pe care le-a văzut cu ochii lui. Un astfel de episod, spune el, a avut loc chiar aici, lângă Urziceni, în 1984, când lucra la aerodromul militar Alexeni. În 1999, revista Magazin îl descria ca fiind un privilegiat, „unul din aceia care surprind aparițiile obiectelor neidentificate într-un ritm impresionant”.
Pe lângă OZN-uri, teza lui principală, pe care o livrează de trei decenii încoace este că toate marile crize prin care trece omenirea sunt create în mod artificial și întreținute de „mari organisme” de tipul UE sau Organizația Mondială a Sănătății. Subiect despre care vorbește și aici, la Urziceni, abordându-l frontal și în punctul său nevralgic: resetarea planetară.
„Nu vreau să vă sperii… dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Pentru că, dacă îți iei informațiile doar de la televizor, e imposibil să înțelegi ce e cu această resetare. Ca să fie clar: pandemia este pasul numărul unu al resetării mondiale! Doar că resetarea planetară nu ține cont de ministrul X sau ministrul Y. E ceva mult deasupra lor…”
Pentru o clipă, se lasă liniștea în Casa de Cultură din Urziceni. Generalul își trage sufletul și bea apă.
„Există un raport al serviciilor secrete americane în care se spune tot. Inclusiv faptul că SUA va dispărea. Am și eu acest raport strict secret, doar că am uitat să-l aduc cu mine. De aia nu pot fi eu atacat, pentru că am mereu dovezi! Ce spune acel raport? Spune că, în final, hegemonia va fi atinsă de Altcineva, nu de SUA și UE…Vorbim de hegemonia unor forțe nonstatale. Indiferent ce vom face noi toți ăștia de aici, nu vom putea acționa cu nimic asupra a ceea ce urmează. Lumea va fi condusă de entități care nu sunt locale sau accesibile în zona terestră. Și atunci ne gândim la ce? La ce fel de entități?!”
Generalul a obosit. Întrebarea lui rămâne în aer, în timp ce privirea mea rămâne fixată pe capul extraterestrului de pe tricoul lui.
Oamenii din public sunt în continuare serioși, concentrați și destul de timizi. Nu se aruncă în dialog. Mulți dintre ei și-au cumpărat cărți și așteaptă să ia autograf de la general. Mă gândesc totuși că trebuie să fie dezamăgitor pentru unii dintre ei faptul că invitatul special nu intră în detalii și nici nu pune lucrurile în context, ci doar aruncă cu termeni și referințe vagi. M-aș fi așteptat ca un maestru al conspirațiilor să zică câte ceva despre Marea resetare, acel plan economic lansat la Davos în 2020 prin care, chipurile, elita globală s-ar fi folosit de COVID-19 pentru a distruge capitalismul și a impune schimbări sociale radicale. Dar în loc de asta, el vine mai mult cu aluzii și anecdote.
„Aveți întrebări pentru domnul general?”, întreabă gazda. „Dacă nu, putem încheia aici sau să continuăm la o discuție informală.”
Moment în care îmi dau seama că trebuie să plec la gară ca să prind ultimul tren spre București.
Afară, pe un tăpșan, se montează tiribombele & grătarele pentru bâlci, iar de undeva din boxe se aude o manea de jale: s-au răcit vorbele tale și sărutul tău nu vrea să-mi dea mângâierea moale buzelor de catifea. Suflă un vânt prăfos, iar cerul Urziceniului e din ce în ce mai întunecat. Băieții care montează scena pentru concertul lui Bănică Jr. iau o pauză de masă și se înfig în pungile cu pui cu rotisați luați de la Kauflandul de peste drum.
Săgeata Albastră dinspre Slobozia are întârziere, așa că mă așez pe o bancă lângă clădirea mică, din cărămidă roșie a gării și răsfoiesc cartea lui Străinu, Vederea PSI la distanță. Într-unul dintre capitole autorul propune un exercițiu despre „luarea deciziei a ceea ce dorești să fii și a ceea ce nu dorești să fii”. Am de ales:
„Ce doresc să fiu: un spion psihic empatic/intuitiv
Ce nu doresc să fiu: un orb psihic inconștient a ceea ce simt persoanele din jurul meu/incapabil să citesc lumea”.
Urmează un alt exercițiu în care se folosește muzica barocă. Ideea e că, dacă asculți muzică barocă, ajungi în starea alfa, în care creierul funcționează mult mai eficient și în care poți învăța orice limbă străină în doar șase săptămâni.
Răsfoiesc cartea și undeva pe primele pagini văd că este scrisă „după metoda Tim Rifat”.
Cine o fi Tim Rifat ăsta? mă întreb în timp ce urc în trenul spre București via Fierbinți.
De la spionajul psihotronic la Steven Seagal
Câteva zile mai târziu, ajung la Romexpo, unde începe târgul de carte Bookfest.
E o după-amiază cenușie și ploioasă, la fel de apăsătoare ca cea de la Urziceni. Dau o tură printre standuri și îmi sare în ochi un banner pe care scrie Editura Prestige. Găsesc aici toate cărțile generalului Străinu, alături de alte titluri precum Micuța carte despre vagin (de Anna Lou Walker) și Micuța carte cu ponturi despre sex (Lexie Sutton). M-a suprins și la Urziceni numărul mare de cărți scrise de Străinu, dar parcă acum sunt și mai numeroase. Și mai groase. Și la fel de scumpe.
E clar: unde mă întorc, dau peste general. Sau poate că generalul era oricum peste tot și eu nu-mi dădeam seama de asta. YouTube e plin de interviuri cu el preluate din diverse emisiuni, din anii 2000 și până azi, urmărite de sute de mii de oameni. Și nu poți să nu observi că, prin elucubrațiile sale prezentate mai tot timpul fără argumente, Străinu alimentează frici și stârnește panică. Spre exemplu, anul trecut în emisiunea Subiectul Zilei, prezentată de fosta antenistă Dana Grecu, spunea că „seismele pot fi provocate de la distanță”. Dana Grecu era fascinată de dezvăluirile generalului. Cei de la Factual au demontat afirmația lui Străinu și au explicat că, deși cutremurele pot fi într-adevăr provocate de activități umane de genul exploatărilor miniere sau de gaze de șist, ele nu pot fi induse de la distanță. În plus, armele seismice, despre care generalul vorbește mereu, nu au fost niciodată confirmate.
Nu pot decât să apreciez faptul că unii oameni își găsesc timp pentru debunking în astfel de cazuri. Dacă îl tratezi pe cei ca generalul Străinu doar ca pe voci conspiraționiste care nu merită luate în seamă, riști să vezi cum teorii așa-zis periferice ajung în scurt timp parte a discursului mainstream. Despre aceste transformări vorbește și jurnalistul Jon Ronson în excelentul său podcast, Things Fell Apart, unde explorează originile acestor războaie culturale care au avut loc în ultimii ani, și care și-au găsit ecoul în era Trump, în anii pandemiei și în ceea ce trăim azi. Trump însuși era văzut ca un bufon în urmă cu un deceniu în urmă, la fel ca Șoșoacă & Luis Lazarus, viitorii noștri europarlamentari. În comparație cu ei, Străinu e un personaj oarecum inofensiv, care, din fericire, s-a ținut departe de politică, cu excepția scurtei perioade în care a fost șeful Partidului extremist România Mare.
Cu toate astea, dacă te uiți la trecutul lui, apar niște laturi întunecate. În documentarul Terorist, erou martir, Cornel Mihalache prezintă câteva secvențe din arhiva TVR legate de noaptea de 23-24 decembrie 1989, atunci când două echipaje ale USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă) au fost atacate de forțe ale MApN. Au fost uciși opt luptători USLA, printre ei fiind și Gheorghe Trosca, șeful de stat-major al USLA. Cadavrele acestora se văd în imaginile respective, întinse pe stradă, în fața Ministerului Apărării, unde rămân așa timp de trei zile. La un moment dat apare un căpitan care vorbește către cel care filmează (un angajat TVR) și arată spre cadavre, insinuând că acești uslași erau de fapt teroriști. Ulterior, în anii 2000, căpitanul din imagini a fost identificat: era chiar Emil Străinu, implicat într-unul dintre cele mai controversate episoade ale acelor zile și acuzat de unele voci că ar fi fost unul dintre diversioniștii de la Revoluție.
Ca mulți alți reprezentanți ai armatei, Străinu a ars etapele rapid după 1989: a ajuns colonel în SPP, iar în 2007, în perioada în care Văcăroiu a fost președintele interimar al României, i s-a acordat gradul de general în rezervă. În paralel, și-a făcut un nume ca „expert” în OZN-uri, într-o perioadă în care presa din România era avidă de paranormal. După cum observă și istoricul Mihai Burcea, în acei ani își face apariția scriitorul-militar, o categorie insolită din care fac parte oameni precum Pavel Coruț, Emil Străinu sau Traian Tandin, scriitor de romane polițiste și autorul unui studiu intitulat „Paranormalul în criminalistică”. Toți aceștia fac parte din Societatea Scriitorilor Militari din România.
Tot citind despre Străinu, observ că unele dintre cărțile pe care le-am găsit la standul Editurii Prestige sunt de fapt reeditări ale unor titluri publicate la diverse edituri obscure, la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000. Una dintre ele este chiar Vederea PSI la distanță, cartea generalului scrisă după „metoda Tim Rifat”, pe care mi-am cumpărat-o de la Urziceni. E apărută inițial la Editura Orfeu, în anul 2000. În 2006, Străinu a mai publicat o carte bazată pe „metoda Tim Rifat”, Spionajul psihotronic și câmpul de luptă mintal, apărută la Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”.
În mod bizar, nu găsești prea multe informații despre Tim Rifat pe Google. Sunt câteva date biografice ici-colo: ar fi fost un inginer britanic născut în 1957, autor al câtorva cărți despre fenomene paranormale. Nu există nici poze cu el, în afara de una singură, pe care am găsit-o pe X, și aceea incertă: un nene la bustul gol care bea la o petrecere undeva în aer liber. Într-un interviu apărut pe un blog dubios, acest Tim Rifat ține un discurs antisemit și conspiraționist. Am reușit însă să descarc una dintre cărțile lui, intitulată Remote Viewing.
Mi-a fost de-ajuns să parcurg câteva pagini ca să-mi dai seama că Remote Viewing a lui Rifat e, de fapt, Vederea PSI la distanță, cartea semnată de Străinu. Cuvânt cu cuvânt. Doar că pe edițiile românești, atât pe cea veche, de la Orfeu, cât și pe cea de la Prestige, Rifat nu e trecut ca autor, ci Emil Străinu. E singurul nume de pe copertă. Rifat e pomenit doar la începutul cărții, ca fiind, chipurile, omul pe a cărui metodă Emil Străinu ar fi scris cartea. E ca și cum m-aș apuca eu să public Ulise la o editură oarecare, mi-aș pune numele meu pe copertă, iar undeva în introducere aș zice că acest roman este scris după metoda James Joyce. Cu alte cuvinte, nu vorbim de o traducere, ci de un plagiat cap-coadă.
Și îmi dau seama că nu e singurul caz din lunga bibliografie semnată de generalul Străinu. De exemplu, și la Spionajul psihotronic și câmpul de luptă mintal e specificată celebra metodă Tim Rifat.
Tot căutând informații, am dat peste câteva contexte în care generalul Străinu este prezentat (sau se prezintă) ca fiind Doctor Honoris Causa al Academiei de Înalte Studii de la Iași și al Academiei de Dacologie. Toate bune și frumoase, doar că aceste două instituții nu există. Sunt niște ficțiuni.
În urmă cu zece ani, se vorbea în presa din România despre escrocheria Torser, un disc cu nisip vândut clienților ca un dispozitiv care să-i apere de atacuri energetice și de boli. Discul Torser, în valoare de 250 de euro, a fost cumpărat de mii de oameni și a fost promovat în România de vedete precum Nelu Ploieșteanu, Irinel Columbeanu, Steven Seagal și… generalul Emil Străinu. Dispozitivul-„minune” Torser încă se găsește pe piață, Emil Străinu fiind unul dintre cei care au continuat să-l promoveze. Străinu, la rândul lui, a inventat dispozitivul Super-ELFI. „Aparatul este deosebit de util celor ce lucrează timp îndelungat la calculator, oferă protecţie împotriva radiaţiilor emise de televizor, de telefonia mobilă sau de cea industrială care emite câmpuri electromagnetice nocive organismului, cât şi împotriva câmpurilor psihopatogene, cunoscute sub numele de atacuri infoenergetice şi energoinformaţionale – sinonimul sindromului «deochiului», al «privirii rele» sau «farmecelor» în tradiţia populară,” explică generalul Emil Străinu pentru Libertatea.
Nu mai înțeleg nimic. Încep să amețesc de la atâtea obiecte și titluri cu conspirații bizare despre care nici nu mai știu cui aparțin. Pare că se amestecă toate sub ochii mei, coperți psihedelice, sfere colorate, corpuri alungite de extratereștri, OZN-uri, tuneluri ascunse, mistere dacice & arme secrete, plagiate & dispozitive minune.
„O chestie de circulație universală”
Ca să mă lămuresc, le-am cerut ajutorul celor de la Editura Prestige și am încercat să vorbesc cu generalul Emil Străinu. Cei de la Prestige au refuzat să-mi ofere răspunsuri, iar de Străinu n-am reușit să dau. Eram gata să renunț până când, într-o zi, generalul Străinu îmi răspunde la telefon.
Sunt într-o cameră de hotel la Craiova, de unde se vede clădirea Mitropoliei Olteniei, într-o după amiază fierbinte de vară. Se pare că orice contact pe care îl am cu Străinu are un strat religios pe fundal.
„Ia zi”, mă ia generalul din capul locului pe un ton dur.
Îi expun situația și îl întreb despre cărțile sale „scrise după metoda Tim Rifat”.
„E foarte simplu”, spune generalul cu glasul lui gutural. „Eu am participat la cursurile lui Tim Rifat și toate persoanele care au participat acolo au primit un rezumat al cursului. Eram undeva în străinătate.”
„Dar de ce nu apare numele lui pe copertă și apare numele dvs. pe ediția în limba română?”, îl întreb.
„Păi, ți-am zis de ce. Ni s-au dat nouă, pentru că noi la rândul nostru am participat la aceste cursuri și am fost niște promotori ai lui.”
Pe lângă Vederea PSI la distanță. Ghid practic pentru dezvoltarea capacităților extrasenzoriale, îi spun și de Spionajul psihotronic - amândouă par scrise după aceeași „metodă”.
„Nu știu despre ce e vorba, o să mă uit în bibliotecă și îți spun”, răspunde el iritat.
„Dar arată a plagiat.”
„Eh, nu arată a plagiat. E cum să spun…. O chestie de… E ceea ce înseamnă… (pauză lungă) Cum se numește…Un fel de disociere a informației. Ea a fost dată tuturor și fiecare a folosit-o cum a vrut el. Era o situație complicată, Rifat a fost în pragul de a fi asasinat. El era o persona non grata pentru anumite grupări din SUA pe care le pregătise el. De fapt, el pregătea un fel de oameni care luptau împotriva terorismului, care apărau băncile. Organizații secrete…El a semnat că nu va divulga acele secrete. Dar iată că nu s-a ținut de cuvânt..”
Îmi notez ceva pe carnețel, în timp ce arunc o privire înspre clădirea Mitropoliei. Îmi dau seama că toată conversația noastră pare ruptă dintr-un vis sau dintr-un film straniu, o combinație între Geo Saizescu și frații Coen.
„Vorbiți despre disocierea informație,” continui eu. „Dar asta nu înseamnă plagiat?”
„E o chestie de circulație universală”, răspunde generalul.
„Adică plagiat. Dumneavoastră ați folosit un material care nu vă aparține. Un material străin.”
„Da”, răspunde generalul râzând. „Păi nu mă cheamă Străinu?!”
