În România, una din trei femei spune că a fost afectată de violența fizică sau sexuală. În 2019, violența domestică a afectat aproape 26.000 de persoane, dintre care 80% au fost femei și fete minore. În același an s-au mai raportat aproape 300 de cazuri de viol și agresiune sexuală. Au murit 51 de fete și femei. Iar astea sunt doar cazurile raportate la Poliție. Deși 84% dintre români cred că violența domestică e o problemă răspândită, deși de mai bine de doi ani se aplică ordinul de protecție provizoriu (care se acordă rapid și poate permite victimei să plece de-acasă în condiții de relativă siguranță), violența împotriva femeilor continuă să fie o realitate cruntă în țara noastră.
Ăsta e contextul în care a apărut de curând la editura Nemira „Vânătăi ascunse. Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide”, o carte scrisă de jurnalista Rachel Snyder (în traducerea Ralucăi Pantilimon). Despre carte, scriitorul Andrew Solomon zice că e „un reportaj terifiant și curajos din zona de război din interiorul nostru.” Snyder preferă termenul de „terorism intim” pentru violența domestică. Analizează cazuri particulare, apoi dă zoom out pentru a arăta efectele mai ample ale violenței de-acasă în societate, scrie despre cum tindem să blamăm victima (pentru că rămâne) și despre cum nu facem nimic ca să prevenim recidiva agresorilor.
Mai jos, puteți citi un fragment din capitolul „Un urs se îndreaptă spre tine”. E parte din povestea lui Michelle Monson Mosure, o femeie ucisă de soțul ei, împreună cu cei doi copii ai lor, imediat înainte ca acesta să se sinucidă. Nu e un spoiler: afli asta de la bun început. Snyder nu scrie o poveste polițistă, ci deschide o ușă a casei în care o femeie și copiii ei au supraviețuit, au plănuit să evadeze, au rămas captivi - până când și-au găsit sfârșitul violent.
În primele minute de la sosirea lui Rocky în casa fratelui lui, Michelle era la telefon cu el, făcând planuri, promisiuni, negociindu-și – chiar dacă nu ar fi spus-o așa – propria viață.
– Avea nevoie de mai mult timp ca să-și dea seama ce va face, a spus Melanie. Iar acum știu că totul a fost din frică, schimbarea ei instantanee după ce a aflat că Rocky a ieșit din închisoare.
Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucideZoom -5% Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide
Michelle a dat buzna în biroul procurorului, isterică – după cum mi-a descris fostul procuror, Stacy Farmer (acum Stacy Tenney), mai târziu. Michelle a retras totul. Nu o amenințase niciodată, a spus ea. Nu exista niciun șarpe. Ea era de vină. El era un soț minunat. Un tată minunat. Erau ei doi, ea și Rocky, împotriva lumii. Sistemul îi făcea asta familiei ei. Stacy Tenney a spus că și-a dat seama că Michelle mințea. Bineînțeles că mințea. Dar ce poate face un procuror cu un martor ostil? Nu era nicio probă; nu era niciun martor.
Ani mai târziu, mă gândeam la Michelle, la acest moment, în timp ce ascultam ce-mi spunea un activist împotriva violenței domestice:
– Acum știm că cele care nu se prezintă în instanță, cele care nu reînnoiesc ordinele de restricție sunt în cel mai mare pericol.
Stacy Tenney a spus că faza cu șarpele i-a indus pe toți în eroare. Era un detaliu atât de specific, un fapt atât de evident în forma întregii povești, dar acasă, când poliția se presupune că a verificat, nu era niciun șarpe. Dacă s-ar fi găsit un șarpe, ar fi putut avea material pentru probe. Dar nu au găsit niciodată un șarpe. (Este, de altfel, neclar dacă s-au uitat. Au verificat în garaj? Rapoartele poliției din Montana nu sunt publice.) Era cuvântul ei împotriva cuvântului lui, iar acum ea își încălcase cuvântul, luându-i partea. Ce-ar fi putut face? În documentele curții, depoziția depusă în sprijinul cererii lui Sally avea doar două propoziții referitoare la incidentul violent de la ea de acasă: „Inculpatul a spart geamurile ușii din spatele rezidenței soacrei, în timp ce a intrat în casa ei ca să-și scoată fiica de nouă ani. Inculpatul era furios că soția lui o lăsase acolo, în timp ce ei doi erau implicați într-o dispută domestică.“
Nimic despre atacurile asupra lui Sally și Melanie, nimic despre sângele de pe peretele lui Sally, relatarea ei despre privirea perplexă a copiilor, teroarea și forța absolute ale lui Rocky în acel moment.
– Sistemul de justiție penală, mi-a spus Tenney, nu este făcut pentru martori necooperanți.
Iar Tenney avea lacune enorme în cunoștințele ei, cum aveau cu toții despre istoria lui Rocky și a lui Michelle. Același lucru l-am auzit de la procurori din toată țara, de-a lungul anilor.
Dar am auzit și asta: procese pentru crimă au loc în fiecare zi în această țară, fără cooperare din partea victimei.
Odată scos din închisoare, Rocky a încălcat imediat ordinul de restricție, acceptând apelul de la Michelle. Ea a spus mai târziu că avea dreptul să audă vocea copiilor lui. S-au întâlnit în următoarea seară la North Park, unde ea și cu Alyssa obișnuiau să-și petreacă timpul și să fumeze după școală. Lui Michelle trebuie să i se fi părut că totul se întâmpla în altă viață.
Fotografie principală de Engin Akyurt via Pexels
Nimeni nu știe exact ce i-a spus Rocky, dar a convins-o să-l lase să se întoarcă acasă. Probabil a găsit o cale să-i aducă aminte că din munca lui plăteau facturile în casă, puneau mâncare pe masă, luau haine pentru copii. El o întreținea; dar tot el o împiedica să se întrețină singură. Și unde putea Michelle să se ascundă, în micul oraș Billings, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea? I-ar fi retras pe copii de la școală și s-ar fi izolat toți trei pe vârful unui ghețar?
Iar acum s-a dus și a invitat birocrația în intimitatea casei lor, în viața lor.
– A distrus atât de multe limite dintre ei denunțându-l, a spus Alyssa. L-a expus în ochii celorlalți ca fiind cine era cu adevărat – ceva ce nu făcuse înainte. Preluase o parte a controlului, dar trebuia să i-l înapoieze ca să rămână în viață.
La începutul acelui an, Michelle a primit o mică moștenire de la bunicul ei din Dakota de Nord. Cu banii aceia a cumpărat o rulotă pentru excursiile lor de weekend, iar restul i l-a dat tatălui ei în secret, ca un avans pentru casa pe care ea și Rocky o închiriaseră de la el când plecaseră din rulota cea mică. Era parte din strategia ei pe termen lung. Tatăl ei acționa ca o bancă, ținând cont de faptul că Michelle nu avea niciun credit și nici vechime în muncă, și numai numele ei ar fi trebuit să apară pe actul de proprietate, pentru a-l putea da afară legal pe Rocky într-o zi. Rocky, bineînțeles, nu știa nimic din toate astea.
Și, chiar dacă strategia ei ar fi funcționat, cum ar fi supraviețuit pe termen scurt? Nu avea niciun venit și nicio experiență de muncă. În ziua în care a năvălit pe ușa lui Sally, Rocky a dovedit că mutatul cu unul dintre părinții lui Michelle nu l-ar fi oprit. Poate ar fi trebuit să părăsească statul, riscând să meargă la închisoare, acuzată de răpire, sau să-și lase copiii să fie crescuți de un tată care într-o zi îi învăța să înoate și în următoarea îi amenința cu o armă. Alyssa i-a sugerat tot soiul de idei nebunești. Poate Michelle s-ar fi putut muta în California. Ce-ar fi fost să-și ia o perucă, să-și acopere corpul de tatuaje, să-și schimbe numele, să scape de tot? Poate Canada? Sarah s-a oferit să-i dea bani lui Michelle să meargă la sora ei, în Arizona. Un prieten mai vechi de-al lui Michelle i-a oferit o cabană în pădure, în afara statului. Dar Michelle i-a spus Alyssei:
– Unde-aș putea merge pe lumea asta?
Bărbatul acela și-ar fi folosit fiecare strop de energie, fiecare bănuț pentru a o găsi.
Alyssa spune că i-au trecut prin minte toate scenariile în acele zile. Să-i schimbe identitatea lui Michelle, să o ascundă, să o scape de Rocky cumva.
– Mintea merge foarte departe, știi? spune ea. Îmi ziceam: „Cineva trebuie să-l omoare, pentru că altfel o va omorî.”
Michelle a dat înapoi din aceleași motive pentru care victimele de peste tot o fac: cred că nu au nicio altă opțiune viabilă. Rocky s-a mutat înapoi în acea zi.
Când Sarah a aflat, a sunat-o imediat pe Sally. Niciuna dintre ele nu știa că Michelle renunțase deja la ordinul de restricție. Ambele femei au sunat la poliție. Sarah le-a spus că Rocky e periculos, dar, când Sally a sunat să le spună că a depus acuzații împotriva lui pentru că a agresat-o și a intrat prin efracție în casa ei, a aflat că acuzațiile au fost retrase. Era acea eroare administrativă. Acuzațiile ei erau înregistrate în același dosar cu ale lui Michelle, iar când Michelle și-a retras acuzațiile, întregul caz a fost închis. Astăzi Sally crede că această eroare birocratică s-ar putea foarte bine să-i fi condamnat fiica, așa cum a oprit-o pe Sally să continue și să depună plângeri ea însăși.
Imediat după, Michelle le-a sunat pe ambele femei, furioasă, spunându-le că poliția a încercat să-l aresteze pe Rocky în fața copiilor, iar acum micuții sunt supărați. Până nu a sunat Michelle, niciuna dintre femei nu a știut că ea își retrăsese acuzațiile. Michelle le-a spus că nu trebuie să-și facă griji pentru ea. Avea spray-ul lacrimogen, până la urmă.
Așa că Michelle și Rocky s-au îndepărtat de ele, de toți, de ambele familii. Octombrie s-a scurs încet. Sarah și Gordon, atât de obișnuiți să-și vadă nepoții de câteva ori pe săptămână, simțeau un gol palpabil. Odată, când Rocky a mers până la ei să le dea înapoi banii pentru cauțiune, Michelle era în mașină cu copiii și Gordon a ieșit afară. Sarah era încă prea furioasă ca să i se alăture, dar s-a uitat pe fereastră în timp ce copiii îi zâmbeau lui Gordon. Mai târziu, Gordon i-a spus că Michelle nu i-a lăsat pe copii să iasă din mașină să-l îmbrățișeze.
– Nu-mi venea să cred că se comportase așa, mi-a spus Sarah. A fost ultima oară când i-am văzut pe copii.
Se oprește un moment, se uită în sus, apoi spune:
– Sau pe oricare din ei.
În timp ce-mi povestește acest moment, stând în curte, Gordon suspină în tăcere, cu capul în mâini.
În marțea dinainte de Ziua Recunoștinței, Alyssa a ieșit de la muncă și a condus până acasă la Michelle. O sunase pe sora ei încă de noaptea trecută, iar apoi din când în când pe parcursul zilei, dar Michelle nu a răspuns și nici nu a sunat-o înapoi; casa era întunecată și liniștită și ceva i s-a părut imediat în neregulă Alyssei, chiar dacă nu putea – nici atunci și nici mai târziu – spune exact ce. Voia să se oprească să verifice, dar i-a fost fizic imposibil să oprească mașina. Corpul ei a împins-o înainte. A condus mai departe.
A sunat-o pe Sarah să o întrebe dacă a vorbit cu Michelle. Sarah i-a spus că au rupt legătura din octombrie. Când Sarah a închis, s-a uitat la Gordon și i-a spus:
– Alyssa nu o găsește pe Michelle.
Alyssa i-a dat un ultim telefon tatălui ei:
– Tată, a spus ea, cred că ceva e în neregulă.
