Mikhail Palinchak documentează războiul care-i distruge țara.
Mikhail Palinchak s-a născut în 1985 în Ujhorod, în vestul Ucrainei, într-o familie de fotografi. Face fotografie documentară și de stradă. Între 2014 și 2019 a fost fotograf oficial al președintelui Petro Poroșenco. A fotografiat Euromaidan-ul, seria de proteste pro-europene din 2013-2014, în urma cărora rușii au pornit războiul în sud-estul Ucrainei și au anexat Crimeea.
În 21 februarie 2022 Putin a declarat independența regiunilor Donețk și Luhansk, iar după 3 zile a atacat întreaga țară.
Zilnic, ținte civile sunt atacate cu o violență pe care puțini și-o puteau imagina. Rusia comite crime împotriva umanității și încalcă regulile războiului, care au ca scop limitarea suferinței civililor. ONU estimează că au murit peste 800 de civili, dintre care 109 copii, și peste 3 milioane de oameni au fugit deja din țară. Guvernul ucrainean estimează 3000 de civili uciși doar în Mariupol și Kharkiv.
În contextul ăsta întunecat, munca fotografilor de război e foarte importantă. Începând cu al doilea război mondial, fotografiile i-au ajutat pe oameni să știe ce se întâmplă de fapt, în ciuda propagandei, și au fost dovezi pentru crimele comise. Fotografia lui Nick Ut cu copiii din Vietnam care fug de napalm a șocat întreaga lume, le-a arătat americanilor realitatea din spatele discursului oficial și i-a motivat să se opună războiului.
Acum, fotografii cu copii morți sunt din nou pe prima pagină a ziarelor, iar editorii se confruntă cu dilema morală de-când-lumea a fotojurnalismului: e mai important să informăm publicul sau să protejăm demnitatea oamenilor din fotografii și a celor dragi? Într-o lume normală, o fotografie cu copii de pe care napalmul a topit hainele ar trebui să fie suficientă ca să nu mai existe război niciodată, însă lumea noastră e altfel.
Documentarea oricărui război e o traumă, iar documentarea războiului care îți distruge propria țară e o experiență greu de imaginat. Mikhail Palinchak face munca asta grea și importantă ca noi să știm și să nu uităm.
