George Mieluș a fotografiat în ultimii 4 ani 200 de artiști din peste 50 de trupe de rock, rap, indie și electro născute în underground-ul românesc, înainte și după concert. Portretele artiștilor sunt însoțite de scurte texte scrise de Matei Cristian, supraviețuitor al incendiului din clubul Colectiv în urma căruia și-au pierdut viața 64 de oameni și alte câteva sute de persoane au fost rănite. Proiectul s-a născut la puțin timp după tragedie și e un demers important de documentare a unei scene care a dat muzica mai multor generații.
George Mieluș are 34 de ani și are un studio de fotografie de modă și portret creativ în București. Cu un fundal foto a mers la zeci de concerte ca să arate starea din care se construiește muzica live.
Cristian Matei are 44 de ani și lucrează ca jurnalist de 20 de ani, în prezent la Știrile ProTV. E interesat de promovarea muzicii românești din underground, în special a celei rock/metal. A fost la concertul Goodbye to Gravity din Colectiv împreună cu colega Teo Maftei, care a murit în spital din cauza rănilor din incendiu. Cristian a fost în comă 3 săptămâni și a ieșit din spital după 3 luni.
George și Matei au adunat materialul în albumul de fotografie Născut în underground care se va lansa pe 7 decembrie la Expirat.
„Totul a început acum aproximativ 4 ani, în decembrie 2015, când am fost invitat de Macanache la primul său concert în formula The Putreds pentru a face fotografii. Se întâmpla la puțin timp după Colectiv, iar atmosfera din backstage era una încordată. Atunci am realizat că starea de spirit a artiștilor este diferită de cea din timpul concertelor, iar efortul acestora de a crea atmosfera perfectă nu este perceput de cei veniți la spectacol. M-am gândit să surprind aceste momente și astfel a luat viață proiectul Născut în Underground", spune George Mieluș.
Care e legătura ta personală cu underground-ul românesc?
În adolescență am susținut cultura graffiti. Practic așa m-am apucat de făcut fotografii, având un site care promova această artă, iar pentru a face conținut pentru acel site aveam nevoie de un aparat foto. Am luat aparatul foto și am început să fac fotografii desenelor din București. Așa am întâlnit foarte mulți oameni din street art, din underground, cum ar fi: Carbon, Macanache, Subsemnatu, pe care îi știam din cultura aceasta graffiti și am simțit că trebuie să fac ceva pentru muzica underground. Tot în adolescență am crescut cu muzica trupelor din underground, precum Coma, E.M.I.L., Paraziții, La Familia și tot ce este între. Am avut acum, adult fiind, ocazia să-i întâlnesc pe cei cu a căror muzică am copilărit.
Ce înseamnă trupele astea pentru scena culturală independentă românească?
Înseamnă totul pentru scena culturală independentă. Înseamnă 30 de ani de muzică underground.
1. Andrei Gherghel (Byst) - voce RoadKillSoda
Pune-i unui străin o piesă RoadKillSoda și întreabă-l ce crede despre trupă. Chiar dacă nu o să-i placă (ceea ce e greu de crezut), cu siguranță nu își va da seama că este vorba despre o trupă românească. Aerul prăfuit de rock’n’roll, „Made of stone", sunetul aspru de chitară și vocea ușor răgușită care parcă cere o bere rece și un fum de țigară te duc cu gândul la deșertul din Grand Canyon, la chinuitorul „Oven sun”, unde te aștepți ca din clipă în clipă să apară un burtos cu sombrero, care să-ți răspundă sictirit, pe sub mustață: „Yo no hablo ingles!”. Pentru mine, RoadKillSoda este un proiect de suflet, deosebit, care îmi aduce aminte – cu durere – de Goodbye to Gravity, la nivel de talent și profesionalism. Muzicieni scufundați în underground, dar care urlă mândri: „My stretch of dirt!!”
2. Andrei Mihai Ionuț (Clor Mut) - voce Breathelast
Breathelast înseamnă mai mult decât „ultima suflare” pe care o tragi în piept înainte de a începe show-ul. Este o călătorie întunecat-furioasă în post-hardcore-ul românesc, iar versurile extrem de bine alese ne cheamă după „Maluri”, unde – fără nicio surpriză – vom găsi „Monstrul”. N-ai ascultat niciodată Breathelast? Încearcă „Întuneric” și, dacă ai măcar un singur demon cu față umană în sufletul tău, te vei transforma cu siguranță într-un rechin al underground-ului românesc. „Poate așa este mai bine / Să stai ascuns în pereți.”
3. Corina Ciuplea - violoncel Muse Quartet
Underground nu înseamnă doar rock și rap, ci și muzică clasică. Muse Quartet înseamnă câteva fete care nu țin cont de limitele muzicale și își demonstrează talentul la instrumentele clasice inclusiv în alte genuri muzicale. În concertele lor apar noi nuanțe ale muzicii cinematice, pop și rock. Muse Quartet a avut numeroase proiecte și colaborări atât în țară, cât și în străinătate, alături de artiști apreciați în muzica din underground precum Golan, Alexandrina Hristov, byron, Deliric, CTC sau Silent Strike. După cum bine o spun chiar ele, Muse Quartet „caută mereu Altfelul”.
4. Haris Mureșan - tobe la trupa Revolver
Poate sună pesimist, dar au trecut 30 de ani de la Revoluția din 1989, iar în România abia dacă există o mână de trupe care sună cu adevărat bine. OK, nu doar o mână, hai două sau chiar trei, dar chiar și așa sunt FOARTE puține. Românii au mult de recuperat, după ce comunismul a făcut ravagii în mentalitățile lor atâția zeci de ani, influențând felul în care gândesc și se poartă chiar și acum, când sunt liberi, după atâția ani. Din această cauză avem „un delay” cultural, care se simte inclusiv în muzică. Așa că, atunci când descoperi că niște puști de 13-14 ani cântă metal nu doar ca să se afle întreabă și să pozeze pe Instagram cu formația, ci chiar au de transmis ceva important (în afară de tradiționalul mesaj „Fuck you” celor care îi numesc „sataniști”), te gândești că poate mai există speranță.
5. Mihnea Blidariu – voce/trompetă/chitară Luna Amară
Luna Amară este una dintre puținele trupe românești de rock alternativ care s-a identificat încă de la începuturile sale cu mesajele sociale. Au apărut exact când trebuia, într-o „Lume oarbă”, pentru că pe scena locală underground era un „Loc lipsă”, aveam nevoie de astfel de artiști. Fără „Folclor”, fără „Somn” civic, fără să se lase „Duși de val”! Au trecut 20 de ani de când sunt plecați din Cluj și până acum au surprins publicul prin sunetul de trompetă combinat cu distors de chitară grunge, au strigat „Salvați Roșia Montana” și au dat naștere unei colaborări excelente cu Ombladon de la Paraziții. Se știe prea bine că lui Blidariu îi plac doar două culori: „Roșu aprins” și „Gri dorian”.
6. Tudor Sișu- La Familia
Este simplu. La Familia a lansat rap-ul underground din București imediat după Revoluție. La Familia este deja un „brand” sălăjan și reprezintă stilul gangsta de „sud stil”. Sișu și Puya au fost pe stradă în brigadă încă de pe vremea când „Tupeu de borfaș” se auzea pe toate posturile de radio și TV, iar Marijuana nu era ceva interzis, ci o gagică cu dreads, care scuipa cuvintele mai ceva ca un Uzzi. Au trecut ani de atunci, mulți, însă cei doi bagabonți au rămas „Tot în familie”. Ei spun „Zi de zi” „Adevărul gol-goluț”, pentru că „Așa este în realitate”. Toți avem „Probleme de familie”, iar în final .. toți suntem fericiți sau suferim din cauza unor „Vorbe”.
7. Mihai Tănăsescu (Tase) - tobe Till Lungs Collapse
Till Lungs Collapse sună exact așa cum îi spune și numele: ca și cum ar crăpa plămânii! Hardcore, thrashcore, powerviolence, crossover, nu contează cum vreți să îi spuneți. Există o comunitate mică, dar curajoasă pe scena underground autohtonă, care urlă din toți plămânii: „Forgive and forget”. Till Lungs Collapse s-a format în 2012, din pasiunea pentru muzică și dorința de a explora un stil mai puternic ancorat în melodic-hardcore. Numele trupei arată legătura care există între energiile pieselor și direcția artistică.
8. Dan Costea - voce Coma
Veteranii rock-ului alternativ românesc au muncit din greu încă din perioada când radioul autohton era sufocat de așa-numitul „val de aur” al muzicii dance. Atunci când 3 Sud Est sau Andre făceau legea la Atomic TV, în perioada în care internetul era o „fiță” costisitoare, albumul „Somn” din 2001 lansa un strigăt românesc în numele generației nu-metal, pentru care Linkin Park sau Deftones însemnau mai mult decât niște trupe „la modă”. Dar „Stai!”. Au trecut 20 de ani și, „În mine, în șoaptă”, Coma s-a maturizat, iar muzica lor este acum „Cel mai frumos loc de pe pământ”. Povestea spune că fanii se întreabă chiar și acum: oare „Bruzli îl bate pe Vandam”?
9. Emil Teleagă (Afo) - voce Subcarpați
„Folcloru’-i oxigen pentru un popor astmatic” spune „Balada românului” și așa este! Dacă vreodată un străin o să te întrebe care este cea mai tare trupă din underground-ul românesc, Subcarpați este răspunsul. Fără videoclipuri la TV, fără piese difuzate la radio și fără interviuri în presa centrală, această trupă s-a născut și a crescut în underground până când muzica sa a ajuns să ne facă „Piele de găină”. Este un model combinat de muzicieni, artiști, concept și produs cultural la care visează să ajungă orice trupă românească non-comercială, indiferent de stilul muzical pe care-l practică. Dacă în anii ’70, România a avut trupa Phoenix, care umplea stadioane, în 2020 are Subcarpați, care obține „sold out” doar cu numele pe afiș. Big up!
10. Christie - voce/sampler Moonlight Breakfast
Moonlight Breakfast este una dintre puținele nume românești din underground care a reușit să treacă granițele și să impresioneze publicul de „afară”, spunând „No more” statutului de trupă care sună bine, dar care nu are succes. Muzica lor este greu de definit, pentru că este complexă și sinceră în același timp: puțin nu-jazz, puțin retro-electro, puțin indie & soul. Moonlight Breakfast înseamnă „Summer” și „Look up” și au devenit mai cunoscuți după deschiderea concertului Jamiroquai din România, din 2011. Moonlight Breakfast este dovada că se poate obține succesul și fără să cazi în comercial. Just „Play” and „Shout”!
11. Alexandru Hera - tobe Implant pentru Refuz
Implant pentru Refuz este o trupă din Timișoara care a apărut la doar 5 ani de la Revoluția din 1989. Este unul dintre cele mai vechi nume de pe scena locală de hardcore-metal, care nu numai că NU a ajuns la „Apus”, dar continuă să țină steagul sus, lansând un album nou chiar și acum, la 24 de ani de la înființare: „SubRadar”. Muzica timișorenilor înseamnă „Simplu și greu”, înseamnă „Întredeschis” și înseamnă „Rezist”. Și da, poate că ei sunt pentru voi „Oameni fără fețe”, însă piesele lor ajung exact în „Interior”.
