Artistul fotograf transnistrean Anton Polyakov a început să își exploreze arhiva de imagini cu viața de zi cu zi făcute în ultimii 10 ani în Tiraspol, orașul în care s-a născut și în care trăiește, și în Bender, orașul vecin. A remarcat că multe din imagini au subiecte și obiecte comune, care l-au atras, și că, uneori fără să își dea seama, atenția lui s-a întors în anii ăștia către aceleași teme. În urma plimbărilor lungi fără un scop anume prin oraș (așa se plimbă fotografii, în căutarea unui lucru care îi strigă, pe care nu-l pot descrie, dar știu sigur când l-au întâlnit), sau a explorărilor pentru diferite proiecte foto și materiale comisionate, a observat cum se conturează câteva tipologii ale Transnistriei de azi.
De obicei, fotografii care lucrează cu realitatea se împart în două categorii: cei dependenți de schimbare, care călătoresc ca să fotografieze mereu sub efectul amețitor al noutății, și cei care documentează zona lor, care se simt bine în familiarul în care găsesc mereu ceva nou. Polyakov fotografiază unde s-a născut, și o face minunat- își întoarce universul pe toate părțile și găsește câte un cotlon neexplorat, sau o idee nouă prin geamul căreia să observe totul, din nou și din nou.
Cu proiectul ăsta, a decis să își ia la întrebări perspectivele de până acum, propriile stereotipuri, să înțeleagă și să structureze tipologiile subiective pe care le-a documentat, și să ne arate colțul lui de lume, de data asta deconstruit și împărțit în categorii. A ieșit un soi de hartă de locuri și situații caracteristice multor provincii post-sovietice, dar și o hartă a propriului peisaj interior.
Mai jos puteți vedea ecosistemul-Tiraspol+împrejurimi documentat de un fotograf care trăiește la etajul 6 și răscolește peste tot după viață.
***
Blocurile
Orașul mă duce cu gândul la un fagure de miere. Blocurile sunt coloana vertebrală a peisajului urban și creează o structură simplă și riguroasă în care se desfășoară viața. Casele noastre ne amintesc tot timpul de trecut și adună oameni din toate generațiile și profesiile.
Babushkile
Babushkile au un rol central în acest ecosistem al locuirii. Au autoritate în organizarea spațiilor comune, au grijă de grădinile de pe lângă blocuri, și știu tot ce e de știut despre vecini.
Creativitatea din curțile comune
Curțile comune ale blocurilor sunt ornate cu lebede și păsări flamingo făcute din anvelope, palmieri construiți din peturi, animale de pluș care au rămas fără proprietari. Privite de la distanță, toate blocurile sunt la fel. Când te apropii însă, vezi expozițiile atent aranjate de curatorii grădinilor, și fiecare spațiu are atmosfera lui.
Florile orașului
Florile îmblânzesc spațiul și îi fac pe oameni să se oprească și să se bucure un pic în mijlocul unei zile ocupate.
Arta primitivă
Pereții orașului mă duc cu gândul la peșterile neanderthalilor, pline de mesajele unor artiști necunoscuți.
Monumentul lui Suvorov
Principala statuie din centru, e loc de întâlnire, spațiu de evenimente și petreceri. E mereu înconjurată de multă viață.
Îndrăgostiții
Fiecare locuitor al orașului îl încarcă cu amintiri într-o viață. De cele mai multe ori, un spațiu ajunge să fie asociat cu persoana cu care l-ai împărtășit. În timp, orașul devine harta ta personală de experiențe și iubiri.
Lenin
Oriunde ai merge, Lenin e pe undeva pe aproape și te privește. Spiritul lui Lenin e mereu prezent, în centrul oricărui tip de așezare.
Pescarii sunt o parte importantă a vieții provinciale. Pe malul oricărei ape vezi oameni cu undițe privind în zare, prinși parcă în propria lor dimensiune meditativă.
Zona de plajă
În zilele fierbinți orășenii ies pe lângă ape. Fie că sunt spații mai mari, amenajate, fie că mici sunt spații verzi, de pe lângă ape, sau în care oamenii pot sta în liniște, orășenii trag lângă apă pentru că le oferă energie și forță. Astfel vara bucăți din oraș prind atmosfera și ritmul leneș de stațiune.
Oameni și animale
Animalele și oamenii împart peisajul urban și sunt în cooperare constantă.
Locuri cu atmosferă de Călăuza
Sunt locurile alea de la marginea orașului, învăluite într-un soi de mister, în care doar clădiri stranii semi-abandonate și gunoaie amintesc de prezența omului. De obicei doar ciobanii sau trecătorii pierduți pășesc în peisajul ăsta al nimănui.
Căsuțele pentru porumbei arată ca lucrări constructiviste de artă de curte, construite de meșteri locali în epoca sovietică.
Porți
Chiar dacă în orașe se locuiește aproape doar la bloc, sunt și câteva zone cu case. Viața de aici e ascunsă după porți decorate cu simboluri locale sau ornamentele care erau la modă când s-a montat poarta.
Mașinile sovietice sunt o formă de transport pe cale de dispariție. Multe dintre ele au astăzi funcția de monument al trecutului orașului.
Atelierele de reparații cu pereții lor care miros a piele, lipici și ulei de motor, iar munca manuală care se face aici e comparabilă cu un act artistic.
Ce văd pe geam
Zi de zi mă uit pe geam și observ cum un anotimp îl înlocuiește pe altul. Văd aceleași clădiri și aceiași oameni, dar de fiecare dată peisajul e diferit de ce am observat ieri.
