După un an straniu, pe care evadarea în natură și în visare ne-a ajutat să îl trecem cu bine, vă invităm într-o călătorie vizuală printr-o poveste despre speciile care transformă o apă curgătoare într-un ecosistem plin de viață, despre sacralitatea obiectelor care transformă o casă într-un cămin.
Apă este un proiect de fotografie, o colaborare între artista transnistreană Carolina Dutca și Valentin Sidorenko, artist originar din Altai Krai (vestul Siberiei), care se uită la râul Nistru din perspectiva nufărului alb, specie pe care încă o adăpostește, în ciuda poluării și a gunoaielor prezente peste tot. Cei doi artiști au imaginat această călătorie la întâlnirea dintre fotografie, poezie și ecologie, și au dezvoltat povestea împreună cu Elena Nikolaevna, o profesoară de biologie ieșită la pensie, pe care au întâlnit-o la un târg de vechituri din orașul Bender, Transnistria, unde trăiesc toți trei. În lunile de izolare, Elena a mai uitat de singurătate croșetând covoare. Creațiile ei i-au dus pe cei doi artiști cu gândul la nuferi și alte specii fermecate, la lumile posibile de sub învelișul celei prin care pășim zilnic. Așa au început să transforme împreună râul din orașul lor, să îl înconjoare de ființe vrăjite și specii hibride - flori croșetate cu dragoste de natură.
Carolina Dutca s-a născut în Transnistria în 1995 și a studiat fotografie în Sankt-Petersburg. Îi place să experimenteze în proiectele ei, care explorează teme relațiile dintre oameni, diferite idei despre acasă, natură, memorie. În colaborarea ei cu Valentin Sidorenko, îi place să se joace și cu timpul, cu poveștile copilăriei, cu micile ei obrăznicii. Proiectele ei au fost expuse în Cehia, Serbia, Germania, Franța, România, Guyana, Brazilia, Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria. E reprezentată de Millenium Images, o agenție de fotografie contemporană din Londra.
Valentin Sidorenko s-a născut în 1995 în orășelul Gornyak, la granița dintre Rusia și Kazahstan. A studiat cinematografie, animație și multimedia în Moscova și fotografie în Sankt Petersburg. Lucrează cu fotografie, materiale din arhive personale, animație și documentar observațional. Pe Sidorenko îl interesează în special tema timpului, cu toate straturile lui subiective.
Cei doi artiști descriu proiectul lor printr-o poveste croșetată cu fire din mai multe întâlniri magice:
În fiecare seară de vineri, profesoara de biologie Elena vine pe malul râului să hrănească peștii cu biscuiți. A făcut asta ani la rând, până într-o zi când a găsit un obiect rotund, prins într-o plasă de pescuit, care strălucea în diferite culori. Când l-a pus la ureche, a auzit un sunet slab, ca și când cineva ar lovi încet o lingură de scoarța unui copac. Era un obiect inutil. Elena a încercat chiar să-l vândă la târgul de vechituri, dar fără succes. Mult timp a adunat praf în apartamentul ei, până într-o zi când a ieșit din el o creatură turcoaz.
Când Elena era mică, tatăl ei îi povestea despre specii dispărute. Ca Labyrinthodontia Buccellatum, un amfibian care ar fi trăit acum 300 de milioane de ani pe malul Nistrului. Specia asta misterioasă nu e nici de apă nici de uscat, puțini oameni s-au întâlnit cu ea. Dar Elena a întâlnit-o. În primele zile, reptila și-a schimbat culoarea de la purpuriu la portocaliu, un picior s-a făcut albastru, iar degetele aveau culoarea nisipului. Burta lui era plină de gunoi. Elena a găsit în el trei roți de bicicletă, patru bărci ruginite, un covor. S-a îmbolnăvit, a avut febră. Femeia l-a îngrijit. L-a învățat să coasă, să pieptene și să-și strângă firimiturile după masă. I-a pus numele Apă. Elena crede că noi toți ne tragem din apă. Acum merg împreună în fiecare vineri pe malul râului să adune gunoaie.
Poate într-o zi vor mai găsi un ou.
