Foto / Comunitate

FOTO Oamenii târgului

De Daria Gizdavu

Publicat pe 5 septembrie 2024

La începutul verii, am fost să fotografiez Târgul de la Negreni, din apropierea Clujului. Aflasem de el de la colegi și prieteni, care îmi povesteau mereu ce obiecte interesante poți găsi acolo.  Găsești acolo orice, de la haine și încălțăminte la mâna a doua, la mobilier vechi și unelte, ceramică tradițională, statuete, ceasuri, bijuterii și monede de colecție. Dincolo de curiozitatea pentru aceste obiecte și de dorința de a-i simți atmosfera, am vrut să-i cunosc pe oamenii târgului.  


 

Târgul de vară sau „Târgul coaselor” din comuna Negreni, aflată pe malul Crișului Repede, se organizează în fiecare an, în iunie, când sute de oameni vin să vândă și cumpere cele mai variate și interesante obiecte. Aceasta este însă ediția mai nouă a unui târg deja legendar, cu o tradiție de sute de ani, care se organizează la Negreni în luna octombrie. 

Am vrut să-i documentez atmosfera, pentru a-i surprinde energia, haosul și culorile. Făcusem deja multe fotografii în piața de vechituri „Oser” din Cluj-Napoca, de care m-am îndrăgostit tocmai pentru această energie de târg viu. Știam deja că fotografiatul în acest gen de locuri de întâlnire vine la pachet cu o mulțime de conversații cu oameni din locuri diferite, cu povești diferite. Așa că am pornit să-i cunosc pe câțiva dintre oamenii Târgului de vară.

Am descoperit la Negreni o sărbătoare în toată puterea cuvântului pentru toți cei de acolo - fie ei vânzători sau vizitatori. Toți sunt relaxați, au chef de vorbă și se bucură de atmosfera „ca de tabără”, după cum mi-au au descris-o unii dintre cei cu care am vorbit. Mulți dintre ei au ocazia să se întâlnească cu prieteni din alte colțuri ale țării doar la aceste târguri, așa că se bucură de comunitatea formată acolo. 

I-am rugat pe câțiva dintre ei să ne împărtășească pe repede înainte povestea lor și a unui obiect prețios dintre cele pe care le vând.

Alberto are 38 de ani și e prima oară când vine la Negreni. Trăiește și lucrează în Franța, iar când vine în vacanțe, mai vinde și la un târg săptămânal din Târgoviște. Antichitățile pe care le vinde sunt aduse tot din Franța. Spune că sunt cumpărate de la o asociație pentru care a lucrat sau de la alte târguri de acolo. Se ocupă cu antichități de peste 15 ani și îmi povestește că a început cu două bidoane de ulei. Am fost surprinsă să aflu că bidoanele vintage de ulei de motor se pot vinde cu sute sau chiar mii de euro. L-am întrebat dacă are un obiect pe care îl consideră special și mi-a arătat acest radio din Germania celui de-al Doilea Război Mondial.
Domnul Liviu, zis și Levi, are 72 de ani și este din Oradea. De peste 20 de ani vine la fiecare ediție a târgului de la Negreni, atât vara, cât și toamna. Spune că târgul e o comunitate de oameni care se cunosc de mult, la care ține și pe care nu o părăsește, chiar dacă anul acesta vremea nu a ținut cu ei și a plouat în fiecare zi. E pensionar, colecționar și pastor într-o adunare mesianică ebraică de la Cluj. Spune că îl pasionează antichitățile pentru valoarea înmagazinată și învestită în obiecte. Are de vânzare lucruri foarte vechi, cum e și acest ceas care are 200 de ani.
Gabriela are 30 de ani și de câțiva ani, o aduc la Negreni florile. Când nu este în târg, se ocupă tot de flori, fiind angajată la o seră. Este din Jibou și nu merge la prea multe târguri: doar la Negreni și la cele locale.
Marcel are 52 de ani și e din Arad. Vinde în Negreni de 18 ani. Locuiește la țară, unde-și ocupă timpul cu grija pentru animale și grădină. Merge periodic și în Germania; la târguri de antichități, unde găsește și negociază pentru obiectele pe care le vinde apoi aici. Crede că toate obiectele sale sunt speciale și au o poveste.
Marian are 63 de ani și e din Brașov. Pasiunea lui pentru colecționare a început în copilărie, când în școli se organizau cercuri de filatelie. În prezent e fascinat de obiectele rustice, „de tot ce e legat de trecutul neamului nostru, de țărani”. Colecționează în principal ceramică, unelte de gospodărie, agricole și de meșteșuguri. De meserie e inginer, dar acum se ocupă de restaurări - în prezent, spune că lucrează la restaurarea unui obiectiv istoric. Spune că toate obiectele sale îi sunt dragi și îi pare rău de fiecare dată când se desparte de vreunul.
David are 47 de ani și e din Arad. Vindea și în oborul din Arad, iar amicii de acolo l-au convins să vină cu ei la Negreni, pentru că aici „e viața frumoasă”. Când l-am întâlnit, pregătea un ceaun împreună cu ei. Mi-a spus că îi face plăcere să petreacă timp aici și să comunice cu oameni veniți de peste tot - nemți, sloveni, unguri, și mulți alții. Zice în glumă că toată marfa lui e „de la gunoi” - provine de la oameni care îl plătesc pentru a debarasa obiectele de care nu mai au nevoie. Cei care moștenesc locuințe pe care vor să le golească îl plătesc să vină cu camioneta lui, să îi scape de ele.
Dan are 52 de ani și e din Arad. E și el parte din grupul de prieteni cu care a venit David. La fel și el, obișnuia să vândă în oborul din Arad. Mi-a spus că muncește de la 15 ani, iar de peste 10 ani se ocupă cu restaurări de mobilă. Pe lângă asta, jonglează cu diverse alte munci: construcții, curățenie, agricultură.
Constantin și Iulius au 25, respectiv 65 ani, și au venit să vândă împreună. Și-au făcut un cort improvizat în fața mașinii lui Constantin. Mi-au spus că merg la târguri de când se știu, și asta i-a dus prin mai multe orașe din țară. La fel ca mulți alții, găsesc obiectele la alte târguri din Vest - Germania, Franța, Spania, Belgia, Austria. Când nu e prin târguri, Constantin colaborează cu un serviciu de livrări.
Tünde are 44 de ani și este din Zalău. Vinde produse pe bază de plante medicinale, pe care le face în casă. A dezvoltat această mică afacere în timpul pandemiei, când avea foarte mult timp liber. A învățat din cărți și de pe internet, iar în prezent se folosește majoritar de Facebook pentru a-și vinde produsele. Ocupația ei principală este cea de educatoare, însă își folosește timpul liber și vacanțele pentru prepararea și pregătirea produselor.
Ianis are 39 de ani și e din Oradea. Vinde îmbrăcăminte la mâna a doua, într-un cort imens, plin cu grămezi de haine, pantofi și accesorii. Face asta de peste 20 de ani și a preluat meseria de la părinții săi. Hainele sunt aduse din depozite din Austria și Germania, iar sortarea și pregătirea lor îi ocupă tot timpul. Mi-a spus că anul acesta târgul a fost mult mai slab fiindcă nu mai mergeau trenurile, calea ferată Cluj-Napoca - Oradea fiind închisă pentru lucrări.
Attila are 48 de ani și este din Zalău. Vinde blaturi din lemn masiv pentru baie și bucătărie, facute de el. Se ocupă și de fier forjat - are forja în propria casă și creează balamale pentru porți sau uși, și mobilier de cramă, după cerințele clienților. Este prima oară când vinde la Negreni. A venit împreună cu soția sa, care vinde și ea produse și plănuiește să înceapă să meargă și în alte târguri. Se descrie ca fiind „policalificat” - când nu face blaturi sau obiecte din fier forjat, se ocupă și cu construcții, instalații electrice, sanitare și dulgherie.
Valentin are 41 de ani și este din Arad. Este antrenor de arte marțiale și are un magazin de articole militare, despre care spune că a început ca o simplă afacere, însă a devenit ceva mai profund și foarte important pentru el. A moștenit această pasiune de la bunicul său, care a luptat în Primul și al Doilea Război Mondial. Este al șaselea an în care vine la Negreni, însă spune că vine mai mult pentru relaxare și pentru a vorbi cu oamenii, decât pentru a vinde.
Marcel are 58 de ani și este din Poieni, un sat învecinat Negreniului. Vine la Târgul Negreni de peste 30 de ani - de când târgul era mai mic. Lucrează sezonier în Italia, ca ajutor de bucătar, vara și iarna. De acolo aduce și obiectele diverse pe care le vinde.
Robert are 36 de ani și e din Timișoara. Spune că spiritul liber îl aduce la Negreni. Vine de câțiva ani aici, însă merge la târguri prin toată țara. Când nu e în târg, își petrece timpul acasă, la țară. Obiectele le cumpără de unde apucă - din piețe și târguri, de la prieteni și alți oameni care vin la el ca să i le vândă. Are la vânzare o colecție diversă de lucruri pe care le numește mărunte și frumoase - în principal bijuterii și cărți foarte vechi.
Gabriel are 55 de ani și locuiește în Belgia.Organizează târgurile din Piața Kiseleff, în București, iar la Negreni, unde participă de peste zece ani, vine pentru că „e ca taberele din copilărie”. Vinde discuri de pick-up, tablouri, porțelanuri. „Orice lucru frumos, adică vechi”. Aduce obiecte din alte târguri specializate din Olanda, însă cumpără doar cele care îi plac. Ca să se bucure și când le cumpără, dar și când le vinde.
Florin are 49 de ani și este din Lugoj. Este șofer de camion, dar și colecționar. Ca să-și susțină acest hobby și să se bucure și alți oameni de obiectele frumoase pe care le are, mai și vinde unele. Este pasionat în primul rând de ceasuri și tablouri. La Negreni vine de 20 de ani, în postura de cumpărător, iar de anul acesta a decis să și vândă. Oprindu-se din când în când ca să le răspundă clienților, Florin mi-a povestit despre tabloul de George Lowendal pe care l-a găsit într-un flohmarkt din Austria, și care l-a trimis într-o aventură. La capătul ei, a identificat atelierul care crease rama tabloului, iar prin acesta, și familia care deținuse tabloul.
Fero are 46 de ani și vine de 20 de ani la acest târg. Este meșter popular și vinde obiecte făcute de el, în principal fluiere, cavale, tilinci, obiecte de uz casnic confectionate din lemn, dar și bijuterii - brățări din cupru și cercei din corn de bivol, tăiat în felii. Când nu e în târg, confecționează instrumente, repară lucruri, și aleargă după lemne - îi place sa lucreze în lemn. La Negreni a venit prima oară la recomandarea unor prieteni, care îi povestiseră despre atmosfera plăcută și despre serile în care se cântă la foc de tabără. An de an, a văzut că tot aceiași oameni îi erau vecini. În prezent însă, consideră că acest târg e mai mult despre comerț, în comparație cu atmosfera de odinioară.
5 septembrie 2024, Publicat în Foto /

Text de

  • Daria GizdavuDaria Gizdavu

     Își documentează viața și alte povești ce îi stârnesc curiozitatea, prin fotografie și film. 


Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK